Despărțirea de trecut - eseu
Sunt oameni care se conduc după impresiile, părerile lor sau ale altora, mai rar după proiecțiile despre viitor, fiind, de cele mai multe ori, optimiști, vizionari, alteori sceptici sau anxioși.
Alții merg pe direcția practică, a urmăririi cu atenție a meandrelor prezentului, căutând stimulentele și încercând să evite capcanele unui timp oricum nesigur și chiar imprevizibil. Dar privirea către trecut este o atitudine care trebuie să fie analizată, pentru persoane sau poziții sociale sau familiale diferite, pentru realități incontestabile sau pentru consecințe ale (re)considerării persoanelor și evenimentelor de altădată.
Într-un film difuzat pe micile ecrane, apare o tânără căreia, trecând la pas printr-o clădire sau un apartament/ locuință mai mare, unde locuiseră înaintașii, i se perindă prin fața ochilor, individual ori în perechi, bărbați și femei, și ei la tinerețe, părinți, bunici, unchi și mătuși, regizorul aducându-i aproape, fără excepție, zâmbitori și optimiști.
Este greu de crezut această poveste, deoarece trecutul semnifică, pe lângă lucrurile frumoase și persoanele dragi (precum bunicii sau colegii/ colegele de școală) și pierderi, regrete, neîmpliniri, părăsire și moarte, degradare a bunurilor rămase fără stăpân, întuneric și singurătate. Mobilitatea persoanelor, a bunurilor și capitalurilor, avantaje reglementate de Uniunea Europeană, a avut anticipări sau reflexii mai slabe, totuși existente, de-a lungul epocilor. Când privești ruinele unor cetăți sau curți domnești, ori zidurile antice dezgropate de arheologi, când treci pe lângă casele părăsite, invadate de animale sau plante sălbatice, cu copaci crescuți din crăpăturile tavanului sau pereților, înțelegi că trecutul este irecuperabil, iar încercările de reconstituire aduc altceva în fața ochilor.
Familia se mută dintr-o localitate în alta. Dacă vinde casele, apartamentele sau terenurile, noii stăpâni vin cu alte idei, mutând ferestrele, înlocuind gardurile, vopsind cu alte culori porțile și tocăria, instalând alt aparat aer condiționat, birou, calculator, cuptor cu microunde, instalând camere de luat vederi, ridicând un foișor sau aducând cușca unui dulău, scoțând mobilele și aparatura: pickup, televizor, veioză, clanțe, storuri, schimbând chiar plăcuța cu numărul casei sau al apartamentului, eventual cu numele locatarului. Poate că fac acolo sediul unei firme, poate că modifică alcătuirea camerelor, divizând casa pentru două familii, poate că taie contactul cu exteriorul prin garduri opace sau ziduri înalte.
Personajul este detașat sau schimbă cu totul locul de muncă sau mijlocul de existență. Mai trece pe la vechea locuință, eventual pe la o bătrână rudă, căreia îi aduce lunar sau săptămânal câte ceva de mâncare sau medicamente. Cățelul îl recunoaște, dar se întâmplă, nefiind hrănit zilnic, să fugă pe poarta lăsată deschisă. Bătrâna, care nu vede bine ori și-a pierdut discernământul, nu îl recunoaște, cățelul nu mai este acolo, așa că revenirea la locurile copilăriei devine tot mai rară.
Fata sau tânărul reușește să obțină o slujbă în străinătate, având avantajul limbii/ limbilor străine învățate în școală și mai vine în țară de sărbători, rărind vizitele, pe măsură ce se acomodează cu noua țară, cu oamenii și obiceiurile de acolo, o legătură firavă rămân corespondența sau mesajele schimbate cu cineva de aici rămas în viață.
Despărțirea de trecut este în general dureroasă, însă, uneori, capătă accente violente.
Înjură prezentul și nu este cu nimic de acord din prezent alesul de ieri, care se trezise într-o poziție socială foarte înaltă fără să aibă meritele presupuse, ajuns acolo prin trafic de influență, mită sau rude suspuse. Era bine cu „magazinele noastre”, cu „disciplina noastră” (contra altora, desigur), cu veniturile de atunci.Trecutul îi apare strălucitor și meritat, prezentul înseamnă reducerea la maximum sau pierderea respectului din partea celor din jur, trecutul însemna ieșiri în străinătate , azi un oarecare se laudă că a ajuns la Mediterana sau la Ocean!
Cel mai adesea, trecutul este privit romantic, cu pâinea din vatră aburind, cu premiile obținute ca școlar, cu prietenii, prietenele și prima iubire din tinerețe, cu primăverile cu flori înmiresmate, cu viața de student (ă) lipsită de griji (care erau doar în seama părinților).
Între extreme, trecutul nu trebuie să fie uitat, dar nici exagerat, iar lucrurile nu mai pot reveni, dacă nu cumva inteligența artificială nu va reuși să realizeze întoarcerea în timp.
Corneliu Vasile
|
Corneliu Vasile 7/21/2025 |
Contact: |
|
Informatii Utile despre Canada si emigrare.