Scrisoare pastorală
Mormântul Domnului.
În ultima vreme se face mare caz pe anumite programe de televiziune privind așa-zisul mormânt al Domnului Iisus Hristos, care s-ar fi descoperit la Ierusalim, altul decât cel cunoscut de două mii de ani încoace. Mormântul în discuție s-ar fi găsit prin 1982, dar, vezi Doamne, despre el nu s-a suflat o vorbuliță o jumătate de veac. Trebuia spurcat Paștele anul acesta. Zic așa-numiții descoperitori, că în mormântul cu pricina ar exista mai multe schelete și pe cranii ar scrie numele defuncților. Pe unul ar scrie Isus, pe altul Maria, pe altul Maria Magdalena, pe altul, al unui copil, ar scrie Iuda. De aici ,,savanții" au tras concluzia că Iisus cel adevărat n-ar fi înviat, că ar fi fost căsătorit și ar fi avut și copii. După cum observați, măgăria vizează două aspecte esențiale privind învățătura creștină: denigrarea dumnezeirii Mântuitorului și negarea învierii Lui. Tocmai fiindcă problema este deosebit de importantă și nu trebuie lăsat să se strecoare în sufletul niciunui credincios de-al nostru nici cea mai mică îndoială cu privire la dumnezeirea și Învierea Mântuitorului, socotim potrivit să zăbovim mai mult în această ,,scrisoare", pentru a analiza cum se cuvine situația respectivă ce s-a creat.
a) Învierea Mântuitorului a fost reală. Din Sfintele Evanghelii știm că mormântul a fost păzit de gardă romană. Soldații romani nu se jucau de-a armata. Cu oarecare timp înainte s-au descoperit ruinele orașului Pompei. Acesta a fost acoperit de lava vulcanului Vezuviu. Aproape două mii de ani nu s-a mai știut nimic despre acel oraș. Când s-a descoperit în urmă cu câteva decenii, au fost scoase la lumină străzile, casele, gardurile. S-au găsit și numeroase schelete. Majoritatea erau în poziție orizontală, adică erau culcate, semn că vulcanul izbucnise noaptea. Existau și unele în poziție de fugă. Existau însă și schelete pietrificate, în poziție verticală, cu arme romane lângă ele. Acelea erau scheletele soldaților romani, care făceau de pază. Imaginați-vă ce disciplină severă era în armata romană, dacă acei soldați au văzut vulcanul izbucnind, au văzut lava cum coboară de pe munte și-i acoperă puțin câte puțin, dar nu și-au părăsit postul. Asemenea soldați au fost și la mormântul Mântuitorului. Nu putea să se întâmple ca apostolii, oamenii aceia care stăteau ascunși, așteptând dintr-un moment într-altul să fie arestați și condamnați ei înșiși, să vină la acea gardă, să dea piatra de pe mormânt la o parte și să fure trupul Mântuitorului. Mai mult, știm că timp de patruzeci de zile după Înviere, Mântuitorul S-a arătat în repetate rânduri atât ucenicilor Săi, cât și la numeroși oameni. Au fost cazuri, când S-a arătat și la 500 de persoane o dată. Au fost și oameni care au pus la îndoială Învierea, cum a fost Sfântul Apostol Toma. Pe fiecare din aceștia i-a convins definitiv, că El a Înviat cu adevărat. Mai mult, amintiți-vă că la Înălțare au fost de față atât Sfinții Apostoli, cât și mulți oameni din Ierusalim, care au văzut cu ochii lor minunea și s-au întors în oraș, spunând tuturor. Așa se explică și faptul că după Înălțare lumea a aderat cu miile la creștinism.
b)Denigratorii Învierii și Dumnezeirii Mântuitorului susțin că pe craniile acelor persoane descoperite de ei era scris numele fiecărui defunct. Este la mintea oricui că nu a existat niciodată un popor, care să-și jupoaie morții, să le curețe carnea de pe oase și să le scrie numele defuncților pe oase sau pe cranii. O prostie mai mare ca asta cred că nu există! Mai mult! Mormântul acela spun ei că durează de două mii de ani. Dumneavoastră ați observat că la cimitir rareori se mai găsește câte un oscior din cineva care a decedat în urmă cu 70-80 de ani! În orașul Pompei s-au găsit schelete, fiindcă acelea fuseseră acoperite cu lavă și nu mai pătrunsese aerul la ele ca să putrezească în mod normal. Se pietrificaseră, pur și simplu. Ori, la mormântul descoperit la Ierusalim, osemintele erau în contact cu aerul, fiindcă mormintele se sapă în piatră, fiind o țară cu un teren pietros.
c) Denigratorii spun că mormântul era în Ierusalim și acolo era înmormântat Iisus cu ,,familia Sa". Dar noi știm, că Iisus a copilărit în Nazaret. Acolo a rămas și Maica Domnului. Erau oameni săraci. Care dintre Dumneavoastră și-ar permite să-și cumpere loc de veci la un cimitir în București și, la moarte, să fie dus și înmormântat acolo? Ar trebui să dispuneți de sume imense. Mai mult decât atât, nu ați avea pe nimeni acolo, care să se mai ocupe de mormânt și să facă toate cele rânduite, legate de pomenire.
Denigratorii Dumnezeirii și Învierii Mântuitorului bat câmpii și încearcă să strecoare îndoiala în sufletele celor mai puțin credincioși. Ei nu știu că în fiecare an se adună creștini din toată lumea la biserica ce s-a construit pe locul unde a fost mormântul Mântuitorului și de două mii de ani acolo se săvârșește slujbă. Acolo se poate vedea mormântul adevărat. Acolo apare din senin, an de an, în după-amiaza Sâmbetei celei Mari, Sfânta Lumină a Învierii, de la care patriarhul și toți cei prezenți își aprind lumânările. Vă veți întreba, poate, cine are interesul să batjocorească creștinismul și învățăturile lui de bază. Sunt mulți asemenea dușmani. În primul rând aș numi pe cei de alte religii, care nu văd cu ochi buni faptul că ucenicii Mântuitorului, respectiv creștinii, au fost doisprezece, iar azi sunt aproximativ două miliarde și jumătate, adică mai bine de o treime din populația globului. Oamenii aceia sunt în stare să se sinucidă prin actele teroriste pe care le fac în fiecare zi, de care auzim mereu la televizor, numai ca să aducă mai multă suferință și pagubă celor ce nu sunt de aceeași religie cu ei. Alți dușmani sunt ateii. Aceștia au adus destule suferințe Bisericii de-a lungul vremii, dar mai ales în regimurile fasciste și comuniste. Alți dușmani sunt chiar în sânul creștinismului. E vorba de acele secte, care-și zic creștine, dar și-au făcut un adevărat crez din a submina dumnezeirea Mântuitorului și a batjocori minunile Lui. Am mai putea numi în acest context organizațiile masonice, oculte și altele. Nu trebuie uitat că în anii trecuți, tot în preajma Sfintelor Paști, au lansat o altă gogoriță, aceea cu Codul lui Da Vinci. Și, fără îndoială, altele mai mari decât acestea vom vedea! Poate într-o bună zi vor zice de Mântuitorul că a fost fotbalist, cântăreț, boxeur etc.!
Ce e val ca valul trece. Noi să ne păstrăm credința și să nu uităm că e vreme de cernere, o vreme în care războiul nevăzut dintre Bine și Rău e foarte puternic. Important este să nu fim de partea Răului. Stă în puterea noastră!
*
Taina Sfintei Spovedanii reflectată în proverbele românești(IV)
VII.
Forma. Sunt mai multe etape în desfășurarea Tainei Sfintei Spovedanii. Dintre acestea, proverbele consemnează:
Recunoașterea păcatelor cu sinceritate: ,,Atunci te poți mântui, când, recunoscându-ți greșeala, nu numai te vei căi, ci te vei pocăi(VIII, 390); ,,Cel păcătos cunoaște prea bine greșeala sa, dar de mândrie s-arată ca și când nici o știință n-ar avea(VIII, 469); ,,Cu suflet viteaz și cu trup leneș(II, 439); ,,Cu sufletul în palmă(II, 440); ,,Cu sufletul la gură(II, 440); ,,Cui i-e frică de Domnul, nu-i este frică de greșeli, că niciodată nu greșește(VIII, 194); ,,Curăță mai întâi partea dinăuntru a paharului și a blidului, ca să fie și cea din afară curată(IV, 39); ,,Greșalele tale la suflet ușurință, când de față le mărturisești(VIII, 194); ,,Greșeala are și iertare(X, 408); ,,Greșalele când se mărturisesc de sine se iartă(VIII, 193);,,Greșalele se iartă când omul se pocăiește(VIII, 194); ,,La vreme de mântuire și cel dintâi și cel din urmă deopotrivă se înțeleg(VIII, 390); ,,Mai bine să mărturisești greșeala ce-ai făcut și s-o îndreptezi, decât să zici că n-ai greșit și în greșeli să rămâi(VIII, 196); ,,La vreme de mântuire și cel dintâi și cel din urmă deopotrivă se înțeleg(VIII, 390); ,,Păcatul acoperit totdeauna suferit(VIII, 469); ,,Păcatul ascuns nu te necinstește(VIII, 469); ,,Păcatul mărturisit este iertat(VII, 72); ,,Păcatul mărturisit este pe jumătate iertat(VII, 72); ,,Păcatul mărturisit și îndată părăsit este vrednic de iertare, când pocăință are(VIII, 469); ,,Păcatul netămăduit cu noi în pământ se îngroapă, ca să se arate la Dreptul Judecător(VIII, 469); ,,Se pocăiește ca lupul când îl tundea și el se văieta că oile se depărtează(IX, 72); ,,Cu trupul în biserică și cu gândul la dracu(II, 447);
Umilința trebuie să caracterizeze pe cel ce vine la Sfânta Spovedanie: ,,Ca rugăciunea cu umilință, nimic altceva nu ți-aduce bună rânduială(IX, 140);
Rugăciunea trebuie să fie pe buzele și în inima celui ce vine la Spovedanie, dar o rugăciune sinceră, ci nu rugăciuni formale, rostite fără noimă: ,,Rugăciunea peste măsură, ca ,,Doamne miluiește! de mii și mii de ori, ce-aduce și la popă mare supărare(IX, 140);
Iertarea dușmanilor și a celor ce ne-au făcut rău: ,,Blând și lesne iertător către cei ce-ți greșesc ție de te vei arăta, cu Dumnezeu te vei asemăna(VIII, 37); ,,Când zici ,,Iartă-ne nouă greșalele noastre, precum și noi iertăm greșalele greșiților noștri se înțelege că faci o legătură cu Domnul, că de vei ierta tu mai întâi pe ai tăi greșiți, așa și Domnul în urmă să te ierte pe tine; iar de nu, nu. Vezi dar acum ce legătură faci și cu cine o faci, că și de-ar voi Domnul să te ierte pe tine, n-ar putea să te ierte mai înainte, până ce vei ierta tu celor ce ți-au greșit ție. De aceea, ca să se păzească această legătură ce însuți tu ai făcut cu Domnul, de bună voia ta, iartă tu mai întâi și apoi roagă pe Domnul ca să te ierte și el pe tine(VIII, 36); ,,Cel ce nu iartă pe altul, nu să înțălege de om, că omul, firește fiind supus patimilor, unul altuia trebuie să creadă(VIII, 37); ,,Până nu vei ierta nu cere iertăciune, că Domnul nu te va asculta(VIII, 37); ,,Cel mai mare păcat este a ține tu minte greșeala ce ție altul a greșit(VIII, 469). Sunt și din cei care chiar și pe patul morții, la Spovedanie mărturisesc că pe anumiți dușmani nu-i pot ierta, nu pot vorbi cu ei, iar fapta acelora ,,O să o spun și morților(II, 616) și ,,O să o țin minte și mort(II, 616), ceea ce nu-i creștinesc, iar Sfânta Spovedanie nu-și face efectul;
Iubirea semenilor și chiar a dușmanilor: ,,Bucuria și fericirea celor mântuiți a se iubi în veci(VIII, 390);
Despăgubirea celor păgubiți, asemenea lui Zaheu vameșul: ,,Păcatul cu pomene nicicum nu se curăță, ci numai cu despăgubirea celui ce l-ai năpăstuit(VIII, 469);
Postul în perioada premergătoare Sfintei Spovedanii ajută pe cel în cauză să-și facă o analiză atentă a propriei stări sufletești, crează mediul potrivit pentru rugăciune, fapte bune și căință: ,,Cel ce postește spre spășenia sufletului și de fapte rele nicicum nu se lasă, mai mult păcătuiește, socotind că cu postul pe Domnul va înșela(VIII, 459);
Căința sinceră pentru păcatele făcute și hotărârea de a nu le mai repeta în viitor: ,,Ca căința, nici o pedeapsă nu te duce la pocăință(IX, 72); ,,Ca mușcătura de căință nici o mușcătură mai dulce(IX, 72); ,,Ca să te scapi de amărăciunea căirii, să te căiești până a nu greși(VIII, 263); ,,Căința fără pocăință moartă să-nțelege. Urmează-le pe amândouă(VIII, 263); ,,Căința și pocăința cea mai mare cinste a păcătosului(VIII, 469); ,,Cea mai mică căință c-o bună pocăință, ți-aduce la suflet bună fericire. De ea să te ții (VIII, 264); ,,Cei ce târziu se căiesc, ca râsul de cu vară ce plânge de cu iarnă(IX, 72); ,,Cel ce se căiește își cunoaște greșeala; cel ce se pocăiește mai înțelept să socotește, că de ea se părăsește. Tu acestuia să te asemenea(VIII, 264); ,,Cel ce se căiește târziu se deșteaptă, când vremea nu-l mai așteaptă. Deșteaptă-te mai din vreme, ca să nu te căiești(VIII, 264); ,,Cu pocăință după căință păcatul l-ai spălat, fără a mai supăra pe Domnul cu mii și sute de rugăciuni, iar dimpotrivă, mai mult Îl întărâți, că-I aduci aminte de relele ce-ai urmat(VIII, 468); ,,Cui i-e rușine să se căiască, să se ferească să nu greșească(VIII, 263); ,,După căință/ Vine pocăință(VII, 351); ,,Nici o iertare de păcate până nu te vei îndrepta și părăsire lor nu vei da(VIII, 37); ,,O pocăință cât de mică, cu părăsire de cele rele, biruiește mii și sute de mătănii(VIII, 381); ,,Omul cu știință/Are pocăință(V, 585); ,,Vai de cel ce cere iertare pentru greșale numai până se va cumineca, socotind că cu aceasta pe Dumnezeu va înșela(VIII, 36); ,,Păcatul îndată se uită, când îndată se îndreptează(VIII, 469).
Milostenia și facerile de bine trebuie să însoțească Sfânta Spovedanie: ,,Câte lacrimi de săraci vei șterge cu mâna ta, atâtea păcate din sufletul tău vei spăla(VIII, 468); ,,Ce dai săracilor ție-ți dai(V, 561); ,,Cel mai mare păcat în lume este a nu săvârși binele ce poți altuia a săvârși(VIII, 469); ,,Cine dă săracului împrumută pe Dumnezeu(V, 560); ,,Bogățiile trec, faptele bune rămân(V, 94); ,,Păcatele, cât de multe, numai milostenia cu pocăință, ca apa pe foc le stinge(IX, 125);
Sfaturi bune date semenilor: ,,Cel ce va îndrepta pe un păcătos, sufletul din moarte va mântui(VIII, 469);
Metaniile nu sunt agreate prea mult de omul din popor. Le socotește formalism și fără folos pentru suflet: ,,Mătănii multe în zadar, când pocăința îți lipsește(VIII, 382); ,,Mătănii multe, întreagă dobitocie, viclenie și răutate arată, că va să înșele pe cei ce-i văd făcând metanii(VIII, 382); ,,Nici măcar o metanie, ci îndurare mare(VIII, 382); ,,Nici mătănii cere Domnul, ca să-ți frângi mijlocul, tocmai ca pehlivanii, ci căință și pocăință, cu depărtare de orice rea urmare(VIII, 282)
VIII. Efectele Sfintei Spovedanii sunt mai multe, astfel:
Iertarea păcatelor mărturisite: ,,L-a iertat Dumnezeu(VI, 687); ,,Cine are iertăciune până a nu se osândi, își dovedește greșeala sa și scapă de păcat. Asemenea și tu să urmezi(VIII, 37);
Curățirea sufletului: ,,Când ne căim, nu ne căim pentru răul ce am făcut, ci pentru că ni-i frică să nu ne ajungă alt rău și mai rău; iar când ne pocăim cunoaștem răul ce am făcut, de-aceea de el ne părăsim(VIII, 263); ,,Întâi să te căiești, apoi să te pocăiești și în urmă să nădăjduiești iertare să dobândești(VIII, 36); ,,Nu înfrunta pe cel ce se pocăiește, că toți suntem vinovați păcatului(VIII, 263); ,,Nu înfrunta pe păcătosul ce Domnul l-a iertat(VIII, 468); ,,Păcătosul când se pocăiește, sufletul îi înflorește(VIII, 469);
Mântuirea: ,,Dacă pui untdelemn în candelă, îți va lumina(III, 67); ,,A-și vedea de suflet(II, 443); ,,Cu spovedania și cu buna mărturisire la multe greșeli te îndreptezi; de-aceasta să te ții(VIII, 574); ,,Greșalele tale la suflet ușurință, când de față le mărturisești(VIII, 194); ,,Pocăința te duce în cer de pe pământ, când la vreme o săvârșești(VIII, 263);
Răsplată de la Dumnezeu: ,,Nici o faptă fără plată, îndată sau mai pe urmă(VIII, 607); ,,Nici o căință fără mângâiere, după pocăință(VIII, 263); ,,Când se trudește săracul,/Dumnezeu îi umple sacul(V, 563);
Reorganizarea vieții și a comportamentului: ,,De acu calea bisericii(VI, 492)(Va urma).
*
Îndemnuri părintești. Din scrierile Părintelui Ambrozie, starețul Mănăstirii Optina, selectăm:
,,Fraților, nu pregetați, cuprinși de spaimă în fața ticăloșiei oamenilor; iubiți-i așa ticăloși cum sunt, căci astfel, iubirea voastră va fi după chipul și asemănarea iubirii lui Dumnezeu, ridicându-se pe culmea cea mai înaltă a dragostei pământești.
Iubiți toată plăsmuirea Ziditorului acestei lumi, în întregimea ei, precum și fiecare grăunte de nisip în parte. Căutați cu drag la fiece frunzuliță, la fiece rază de soare. Iubiți dobitoacele necuvântătoare și firul de iarbă, iubiți orice lucru neînsuflețit.
Iubind, veți înțelege taina divină ce se ascunde în toate și deslușind-o o dată pentru totdeauna, cu fiecare zi vi se va arăta tot mai lămurit.
Numai așa veți putea îmbrățișa întreaga lume cu o dragoste desăvârșită, atotcuprinzătoare.
Iubiți dobitoacele: către ele și-a îndreptat Dumnezeu mai întâi gândul și le-a hărăzit o bucurie senină. Nu le-o stricați și nu le chinuiți, feriți-vă să le răpiți bucuria de a trăi, spre a nu sta împotriva celor lăsate de Dumnezeu.
Omule, nu te semeți, socotindu-te mai presus decât dobitocul necuvântător, căci, cu toată semeția ta, pângărești pământul oriunde îți calcă piciorul, și-n urma ta rămâne o dâră de putregai.
Și, din păcate, vai vouă, așa se întâmplă aproape cu fiecare dintre noi!
Iubiți mai cu osebire pruncii, căci și ei sunt fără de prihană, ca îngerii din cer și trăiesc pentru a ne umple sufletul de duioșie și pentru a ne curăța inimile noastre păcătoase, luminând asupra noastră ca un semn ceresc. Vai de cel ce umilește un prunc! (
)
Ți se întâmplă uneori să stai în cumpănă, nedumerit, în fața păcatului omenesc, întrebându-te: Cum să-l iau, cu osândire sau cu smerită dragoste? Alege totdeauna dragostea cea smerită.
Și dacă te-ai hotărât așa, o dată pentru totdeauna, nu-ți va fi greu să cucerești întreaga lume.
*
Floriile.
Redăm mai jos o poezie a lui Vasile Alecsandri cu acest titlu, pentru a sublinia bucuria firii și a zidirii la această Sărbătoare a Primăverii:
,,Iată zile-ncălzitoare
După aspre vijelii!
Vin Floriile cu soare
Și soarele cu Florii.
Primăvara-ncântătoare
Scoate iarba pe câmpii,
Vin Floriile cu soare
Și soarele cu Florii.
Lumea-i toată-n sărbătoare
Ceru-i plin de ciocârlii.
Vin Floriile cu soare
Și soarele cu Florii.
Păcat, zău, de cine moare
Și ferice de cei vii!
Vin Floriile cu soare
Și soarele cu Florii.
Copiliță, nu vrei oare,
Nu vrei cu mine să vii,
Când Floriile-s cu soare
Și soarele cu Florii?
Să culegem la răcoare
Viorele albăstrii?
Hai! Floriile-s cu soare
Și soarele cu Florii.
Eu ți-oi da de orice floare
Mii de sărutări și mii.
Hai! Floriile-s cu soare
Și soarele cu Florii:
Iar tu, dulce zâmbitoare,
Te-i face că te mânii,
Hai! Floriile-s cu soare.
Zâmbete.
☺ Un tânăr fermier scoțian se însoară cu o fată din satul vecin. După nuntă, la care s-au servit tradițional doar produsele fermei, spre aprobarea admirativă a invitaților, tânăra pereche își petrece luna de miere timp de o săptămâna într-un cort așezat pe malul râului care traversa ferma și se întoarce la munca de zi cu zi. De îndată, însă, își face apariția mama soției, venită să inspecteze în amănunt proprietățile ginerelui, ca să se asigure că totul este gospodărit așa cum scrie la carte și nu se face risipă.
Tragedia se întâmplă atunci când mama-soacră, însoțită de fiică și ginere, traversează grajdurile. Din motive inexplicabile, măgarul fermei își aruncă copitele din spate exact în fruntea mamei soacre, trimițând-o pe loc în lumea drepților.
Desigur, la înmormântare participă toți locuitorii celor două sate vecine, zguduiți de întâmplare. Când lumea se îndepărtează spre case, pastorul îl oprește pe fermier la ieșirea din cimitir. ,,− Dragul meu, știu că este un moment greu pentru voi, dar... nu mă pot abține să te întreb: când primeai condoleanțele..., am observat că la toate femeile cu care vorbeai dădeai din cap de sus în jos, iar la toți bărbații - de la stânga la dreapta. Vrei să-mi spui și mie de ce, dacă nu sunt prea indiscret?
Fermierul se uită în jur și se asigură că nu-i aude nimeni. ,,− Foarte simplu, părinte! Femeile îmi spuneau: ,,Ce tragedie cumplită!, iar eu spuneam ,,Așa este...!. În schimb, bărbații mă întrebau dacă nu cumva închiriez măgarul, iar eu le spuneam: ,,Imposibil, am semnat deja contracte pentru dublul speranței lui de viață!
Sfintele Paști cu sănătate, pace și bucurii să vă dea Dumnezeu!
Hristos a înviat!
Pr. Al. Stănciulescu-Bârda
|
Pr. Al. Stănciulescu-Bârda 4/13/2025 |
Contact: |
|
Informatii Utile despre Canada si emigrare.