Jurnal de pelerin la Muntele Athos
Cuprins:
1. Participanți la pelerinaj
2. Muntele Athos, scurtã prezentare
3. Sintezã, cu traseele parcurse pe Muntele Athos, pe ore
4. Prezentarea, pe larg, a pelerinajului
4.1. Duminicã 9 martie 2025
4.2. Luni 10 martie 2025
4.3. Slujbele în Sfântul Munte Athos
4.4. Marți 11 martie 2025
4.5. Miercuri 12 martie 2025
4.6. Joi 13 martie 2025
5. Starea drumurilor și circulația pe acestea, în Muntele Athos
Bibliografie
Rezumat
Pe globul pãmântesc existã circa 200 de „Capitale ale lumii”, cu mari diferențe între ele, precum și cu multe elemente comune, specifice oricãrei capitale de țarã.
Existã însã o singurã „Capitalã în lume”, unicã în felul sãu, care nu se aseamãnã cu niciuna dintre celelalte capitale.
Acesta este „Capitala Mondialã a Ortodoxiei Universale”, aflatã pe„Sfântul Munte Athos”.
În aceasta am fost, unde am participat la mai multe ritualuri religioase importante am mers la zeci de mãnãstiri, schituri, chilii, biserici, am discutat cu mai muți monahi.
Multe persoane doresc sã aibã acces la un material care sã prezinte, pe înțelesul omului obișnuit, cât mai complet, corect (rațional) și fãrã nici un fel de fanatisme, cât mai multe din realitãțile specifice Sfântului Munte Athos.
Cu acest scop am elaborat acest material, pe care îl prezint spre beneficiul public.
1. Participanți la pelerinaj
Pelerinajul a avut loc în anul 2025, între duminicã 9 martie, ora 13:30, și joi 13 martie, ora 22.00.
La acest pelerinaj am participat eu cu alte douã persoane, respectiv cu B.O. și cu B.S.
Deplasarea s-a fãcut cu autoturismul proprietate personalã al familiei B.O., marca Nissan, de 7 locuri, de 2500 cm3 (centimetrii cubi) și de 171 CP (cai putere), un autoturism cu care deplasarea este foarte confortabilã pânã în Grecia, în Ouranopoli, un mic oraș-port vamal, aflat la granița cu „Republica Autonomã a Sfântului Munte Athos”.
2. Muntele Athos, scurtã prezentare
Sfântul Munte Athos este considerat a fi „capitala mondialã a Ortodoxiei Universale”, o fortãreaþã sau un bastion al ortodoxiei, fiind o adevãratã republicã monahalã.
Muntele Athos mai este cunoscut și cu denumirile de „Sfântul Munte Athos”, „Regiunea Muntele Athos”, „Republica Muntele Athos”, „Republica Autonomã a Sfântului Munte Athos”.
1. Muntele Athos este un munte în nord-estul Greciei, în regiunea greceascã Macedonia Centralã, în peninsula orientatã de la nord-vest spre sud-est, care este în cea mai mare parte muntoasã, cu pânã la 2.033 de metri înãlțime a vârfului Athon. Peninsula are o lungime de pânã la 60 de km și o lãțime ce variazã între 8 km și 12 km, aria totalã fiind de 360 km pãtrați.
2. În Muntele Athos se aflã 20 de mãnãstiri, 14 schituri și o mulțime de chilii cãlugãrești, toate numai ortodoxe, în care trãiesc peste1.500 de monahi ortodocși, Datele recensãmântului grec din 2011 indicã o populație de 1.830 cãlugãri.
3. Muntele Athos este o regiunea autonomã din punct de vedere administrativ, alcãtuind un stat monastic cu capitala la Kareia, iar în transcriere cu alfabet latin, Karyes.
4. Accesul în „Republica Autonomã a Sfântului Munte Athos” se face numai cu aprobãri și prin trecerea prin vamã.
5. Deși legat de pãmânt, Muntele Athos este practic accesibil cel mai mult (peste 97%) cu feribotul.
5.1) fie din portul de la Ouranopoli, aflat lângã Turnul Bizantin, aflat pe țãrmul apusean,
5.2) fie din portul de la Ierrisos, aflat pe țãrmul rãsãritean.
Accesul pe cale terestrã este costisitor, greoi și folosit de foarte puține persoane (de sub 3% din totalul pelerinilor).
Înainte de îmbarcare pe feribot, toți vizitatorii trebuie sã obținã o vizã, numitã „diamonitirion”, care este redactatã în limba greacã și datatã folosind calendarul iulian, fiind semnatã de cãtre patru secretari ai unor mãnãstiri importante. Se atestã permisiunea de acces pe Sfântul Munte și de cazare în mãnãstirile de acolo, pe durata pelerinajului.
6. Pe Muntele Athos, nu este permis accesul femeilor.
7. Lista celor douãzeci de mãnãstiri,în ordinea ierarhicã stabilitã, este urmãtoarea:
1. Mãnãstirea Marea Lavrã. 2. Mãnãstirea Vatopedu. 3. Mãnãstirea Iviru. 4. Mãnãstirea Hilandaru. 5. Mãnãstirea Dionisiu. 6. Mãnãstirea Cutlumuș. 7. Mãnãstirea Pantocrator. 8. Mãnãstirea Xiropotamu. 9. Mãnãstirea Zografu. 10. Mãnãstirea Dochiaru. 11. Mãnãstirea Caracalu. 12. Mãnãstirea Filoteu. 13. Mãnãstirea SimonosPetras. 14. Mãnãstirea Sfântul Pavel. 15. Mãnãstirea Stavronichita. 16. Mãnãstirea Xenofont. 17. Mãnãstirea Grigoriu. 18. Mãnãstirea Esfigmenu. 19. Mãnãstirea Sfântul Pantelimon. 20. Mãnãstirea Constamonitu.
8. Lista schituriloreste urmãtoarea:
1. Schitul Sfânta Treime. 2. Schitul Sfântul Dimitrie, cunoscut mai mult de români ca „Schitul Lacu”, românesc. 3. Schitul Prodromu, românesc. 4. Schitul Sfânta Ana. 5. Schitul Sfânta Ana Micã. 6. Noul Schit. 7. Schitul Sfântul Ilie. 8. Schitul Sfântul Andrei. 9. Schitul Sfântul Pantelimon. 10. Schitul Bogoroditsa. 11. Schitul Vechiul Rusikon. 12. Schitul Bunã Vestire. 13. Schitul Sfântul Dimitrie (al Mãnãstirii Vatopedu). 14. Schitul Iviru.
10. Schituri românești sunt douã:
10.1. Schitul „Sfântul Ioan Botezãtorul”, în grecește Prodromu, aparține Sfintei Mãnãstiri a Marii Lavre. Este situat între Kavsokalyvia și Marea Lavrã, pe un deal stâncos, la micã altitudine. Azi, este locuit de 25 de cãlugãri de origine românã și urmeazã principiul cenobitic al vieții monastice ortodoxe.
10.2. Schitul „Sfântul Dumitru Valahu”, zis și „Schitul Lacu”, situat la 3-4 ore distanțã de mers pe jos de la Mãnãstirea „Sfântul Pavel”, de care aparține. Este construit la o altitudine de 280 m, între Marfonu și Antiathon. A fost fondat în secolul al X-lea de cãlugãri din zona Țãrii Moldovei.
3. Sintezã, cu traseele parcurse pe Muntele Athos, pe ore
Duminicã 9 martie 2025
13:30 – 21:40: deplasarea, cu unele pauze, din Craiova pânã în Stavros, un oraș din Grecia, unde am mâncat și am dormit.
Luni 10 martie 2025
7:35 – 8:30: deplasarea din Stavros pânã înOuranopoli, un mic oraș-port vamal, pentru cei care se deplaseazã pe apã pe teritoriul Republicii Muntele Athos.
9:30 – 12:30: deplasarea cu feribotul din Ouranopoli pânã în Dafni, principalul punct de intrare, de pe partea de sud-est a peninsulei, în Sfântul Muntele Athos.
12:35 – 13:40: deplasarea din Dafni, cu un microbuz, cãtre schitul românesc „Lacu”, la chilia „Buna Vestire”, unde am fost cazați.
Marți 11 martie 2025
8:00 - 17:10: deplasarea, cu o mașinã locala, cu șofer, de la Chilia cu Biserica „Buna Vestire”, la mai multe mãnãstiri, dupã care ne-am întors la Schitul Lacu, la Chilia „Sfânta Treime”, unde urma sã fim cazați.
18:00 – 19:00: deplasarea, cu o mașina, de la Chilia „Sfânta Treime”, la Kareia, un orãșel, capitalã a Muntelui Athos, unde am fost cazați.
Miercuri 12 martie 2025
10:00 – 10.30:deplasarea, cu un microbuz, din Kareia pânã la Mãnãstirea Vatopedu.
Joi 13 martie 2025
9:00 – 11:17: deplasarea, de la Mãnãstirii Vatopedupânã la ieșirea de pe teritoriul Republicii Muntelui Athos, unde se aflã vama, dupã care, peste circa 3 km., se ajunge în centrul orașuluiUranopoli, unde avem mașina parcata.
11.47 – 13:00: deplasarea, de la Uranopoli, cu unele pauze pe la magazine, la orãșelul Stavros, unde am luat masa.
13.55 – 22.00:deplasarea de la Stavros, cu unele pauze, pânã acasã, în România, în Craiova.
4. Prezentarea, pe larg, a pelerinajului
4.1. Duminicã 9 martie 2025
Duminicã 9 martie 2025, la ora 13:30 am pornit de acasã, din Craiova.
La ora 21:40 am ajuns la Stavros, care este un oraș pitoresc aflat pe coasta de est a Greciei, în regiunea Macedoniei Centrale, aflat la 62 km pe drum de Ouranopoli.
Ceea ce face acest oraș atât de special este faptul cã este situat într-un golf natural, oferind turiștilor o priveliște uimitoare de largul mãri.
În acest oraș am mers la pensiunea Agnanti, al cãrui proprietar (Vasilis) mai are în altã parte un foarte frumos restaurant.
La Stavros se cazeazã numeroși români, când merg la Muntele Athos (cu intrarea prin Ouranopoli), din urmãtoarele motive:
1) dupã circa 642 – 660 de km de condus, urmeazã sã se odihneascã și sã doarmã;
2) din Stavros la Ouranopoli mai sunt numai 61 de km;
3) în Ouranopoli prețurile la mâncare și la cazare sunt mult mai mari decât la Stavros.
Fiind toți 3 în postul Sfintelor Paști, pe parcursul întregului pelerinaj am mâncat numai de post, respectiv douã porții de calamar, și o porție de caracatițã, foarte bine pregãtite la grãtar, gustoase și în cantitãți deosebit de mari încât niciunul nu și-a putut mânca porția.Cele 3 porții, cu cartofi prãjiți, au costat 45 de euro, iar cazarea, pentru 3 persoane, în douã camere, a fost de 75 de euro.
4.2. Luni 10 martie 2025
La ora 7:35am pornit din Stavros spre Ouranopoli, unde am ajuns la ora 8:30.
Ouranopoli, este un mic oraș-port, localizat pe coasta de nord-vest a brațului Athos, Halkidiki și unul dintre cele mai potrivite locuri pentru cei care doresc sã petreacã o vacanțã liniștitã în aceasta parte a Greciei.
Taxa de intrare în port, a fost de 25 de euro pentru un adult și de 10 euro pentru un copil.
Portul Ouranopoli este pe teritoriul Greciei, dar:
1) pentru cei care se deplaseazã pe apã, aici se face vama pentru intrarea pe teritoriul Republicii Muntele Athos;
2) pentru cei care se deplaseazã terestru, dupã circa 3 km dupã intrarea în acest port, se aflã vama terestrã de intrare pe teritoriul Republica Muntele Athos.
Muntelui Athos, numit și Sfântul Munte Athos, este un munte din nordul Greciei, o republicã semiautonomã, locuita de cãlugãri greco-ortodocși în 20 de mãnãstiri cu mai multe schituri, fiecare schit având mai multe chilii.
La ora 9:30 am plecat din Ouranopoli cu feribotul cu care am ajuns, la ora 12:30, în Dafni.
Dafni este principalul punct de intrare în Sfântul Muntele Athos. Se aflã pe partea de sud-est a peninsulei athonite, în apropiere de Mãnãstirea Xiropotamu.
Este o așezare de mici dimensiuni, cu doar câteva clãdiri: cãpitãnia portului, paza de coastã, poșta, taverna și câteva prãvãlii.
La ora 12:35 am plecat din Dafni cu un microbuz (de 12 persoane) cãtre Schitul românesc „Lacu”, chilia „Buna Vestire”, unde am ajuns la ora 13:40, unde am fost cazați.
Între orele 14:30și 15:10 am fost la Chilia cu Biserica „Sfântul Dimitrie”.
Între orele 15:20 și 18:00 am fost la Chilia cu Biserica „Sfântul Antonie cel Mare”.
La fiecare din aceste chilii, B.O., care este cunoscut și primit cu multã bucurie și respect, a dus câte o plasã cu diverse produse alimentare, de post.
La rândul nostru, și noi am fost primiți cu atenție, cu unele produse alimentare, în general cu cele dintre cele primite tot de la pelerini.
La aceste chilii, ca la toate celelalte, toatã lumea lucreazã, atât monahii, cât și muncitorii care erau la lucru, cu toții fiind români, marea lor majoritate fiind din zona Moldovei.
La Chilia cu Biserica „Sfântul Antonie”, se tãiau crengile de la plantele chivii (care, pe perioada caldã, fac o umbrã mare și frumoasã, pe toatã zona chiliei), pe care mai erau încã circa 20 –30 de fructe.
Am mâncat unul din aceste fructe, care mi s-a pãrut cu totul deosebit fațã de cele cumpãrate de noi din comerț (mult tratate, spre conservare pe o perioadã cât mai mare).
La ora 19:00, am mers la magazinul Schitului Lacu, aflat în incinta Chiliei Bisericii „Buna Vestire”.
Aici, l-am cunoscut pe pãrintele stareț, cu ocazia oferirii, cu dedicația, cãtre acest schit, a unui exemplar dintr-o cartea mea pe teme religioase.
Între orele 19:00 și 20:00 am fost la slujba de searã laChilia cu Biserica „Buna Vestire”.
Au fost numai 6 – 8 cãlugãri și 5 – 6 pelerini.
Dupã slujba de searã, între orele 20:00 și 20:30 am fost la masã, la aceastã chilie.
Pânã sã ajungem în camera unde se servea mâncarea, am trecut printr-o camerã destul de mare, de circa 30 – 35 de metrii pãtrați, în care se aflau utilajele (mașini de cusut etc.), dintre cele mai moderne și exemplar întreținute, cu care se confecționeazã veșmintele bisericești.
Când am intrat în sala în care se servește mâncare, am rãmas impresionați, la modul superlativ, de: igiena desãvârșitã care exista peste tot; aranjamentul de pe mese, în cele mai mici amãnunte, precum la un restaurant de lux.
Mesele cu bãncile, fãrã spãtar, sunt din lemn masiv, exemplar lucrate, finisate, lustruite, lãcuite și întreținute într-o igienã desãvârșitã.
La o masã luau loc 10 persoane, 5 persoane pe o bancã și 5 persoane pe cealaltã bamcã.
Pe masã erau aranjate o diversitate de produse și în cantitãți din abundențã.
La masã, pe lângã noi 3, au mai fost alți 3 pelerini, din București, persoane de circa 50 – 60 de ani, de o mare calitate.
Un cãlugãr, tânãr și foarte plãcut, supraveghea, foarte discret, dacã mai avem nevoie de ceva.
În timpul mesei nu se gesticuleazã, nu se vorbește, nici în șoaptã, nimeni nu are nici cea mai micã altã preocupare.
Am mâncat, fiecare dupã dorințã: o excelentã ciorbã de cartofi, cu mazãre și bogatã în zarzavaturi și verdețuri.
Pâinea, care este fãcutã în cadrul fiecãrei unitãți monahale, este cu adevãrat excepționalã.
Chiar dacã folosesc atât de mult superlativele, o fac pentru a reda, corect și pe deplin, situația realã de la aceste unitãți monahale, de la care pleci cu cele mai mari și mai frumoase satisfacții.
Ceai, fierbinte, de o foarte bunã calitate, era din abundențã, cu douã feluri de miere, atât pentru îndulcirea ceaiului, cât și pentru consum, dupã cum dorește fiecare.
Alte produse aflate pe masã: halva; borcane cu douã – trei feluri de gemuri; mãsline, de douã – trei feluri, care sunt din abundențã peste tot pe unde se servește masa; castraveți murați, ceapã; eugenii; mere etc.
De la ora 23:00, din ziua de luni 10 martie 2025 și pânã la ora 1.10, din ziua de marți 11 martie 2025, am fost la slujba de noapte, dupã care am mers la culcare.
Monahii ne-au atenționat cã, lângã Biserica „Buna Vestire”, vin și unii porci mistreți sãlbatici, la locul unde se aruncã resturile de mâncare.
Așa cã, la plecarea de la slujba de noapte, am auzit zgomotul mai multor porci mistreți sãlbatici, care veniserã la locul unde se aruncã resturile de mâncare.
Când am ajuns la camerele unde am dormit, culoarul fiind iluminat cu lumini cu senzori, înaintea noastrã mergea, destul de liniștitã, o frumoasã vulpe care, obișnuitã cu a li se da câte ceva de catre pelerini, se apropia de aceștia de câte ori îi vedea.
Pe lungimea unei clãdiri, se merge pe un culoar, acoperit, din care se intrã în cele 10 camere.
Camerele sunt lucrate foarte frumos, cu gresie, faianțã, tencuieli decorative, totul într-un alb frumos, curat și într-o igienã deplinã.
În fiecare camerã sunt: douã paturi suprapuse, metalice, frumos lucrate, finisate și vopsite; saltelele și lenjeria (aproape) noi, curate; o micã masã; un calorifer cu programarea temperaturi, care funcționeazã corect.
Noapte am reglat temperatura, pe 200 C, așa cum dorm și acasã, m-am acoperit cu un cearșaf și cu o pãturã și, aici, în creierul munților, am avut un somn profund.
Nici cel mai mic zgomot nu se aude aici și nici cea mai micã urmã de poluare nu existã, nici fonicã și nici atmosfericã.
4.3. Slujbele în Sfântul Munte Athos
Cu greu se poate explica, de omul obișnuit, stãrile sufletești pe care le trãiești în timpul unei slujbe, în special în cele de noapte, de circa 3 ore, din cadrul unei mãnãstiri,
Slujbele se țin pe semi-întuneric, la puțina luminã a unor candele (lumânãrile se folosesc tot mai puțin, pentru a nu polua), într-o liniște și o ordine deplinã.
În timpul acestor slujbe, ținute pe semiîntuneric, prin întregul și prin complexul lor ritual (cu închinãri, rugãciuni, metanii, prezența la icoane, la sfintele moaște etc.), te fac parcã sã simți cã o energie divinã coboarã, care cuprinde tot interiorul bisericii, care te fac sã te conectezi cu aceasta și sã trãiești benefice stãri mentale și spirituale, cu totul și cu totul aparte.
În timpul slujbei, atât monahi, cât și unii pelerini, au trãiri interioare cu totul aparte, care se oglindesc în purtãri și chiar pe chipul lor.
Dupã ce a început slujba realizezi tot mai mult cã ai pãtruns într-o altã lume, în lumea în care începi sã simți cã ești cuprins de energiile necreate și veșnice ale Duhului Sfânt.
Mãnãstirile, cu bisericile lor, din Sfântul Munte Athos, sunt „temple ale Duhului Sfânt”, iar „slujbele” din acestea sunt „moduri de comuniune cu Dumnezeu”, de împãrtãºire a harului Duhului Sfânt.
Deºi par forme arhaice ºi strãine modului de înþelegere al omului modern, „slujbele și rugãciunile” din biserici împãrtãºesc harul în toatã deplinãtatea sa, „transmit din energiile necreate și veșnice ale Duhului Sfânt”.
Prin împãrtãºirea lãuntricã cu aceste energii divine necreate și veșnice se ajunge la fericire, ºi, de aceea, aceste slujbe îl atrage definitiv pe cel care participã cu sfințenie la ele prin rugãciune.
Aceste energii divine necreate și veșnice sunt mijlocul indispensabil pentru îndumnezeirea omului, iar prin ele se ispãșește o greșealã prin mângâiere divinã, ca înþelegere ºi iluminare, care înalþã întreg sufletul ºi trupul la gustarea iubirii dumnezeieºti.
Nu este doar o înþelegere cu mintea rece, ci este o întrepãtrundere a minþii cu inima în care se împãrtãºeºte harul sau iubirea lui Dumnezeu prin aceste energii necreate.
Împãrtãºirea, în cadrul acestor slujbe, se realizeazã doar când omul, care participã la ele, se concentreazã și reuºeºte sã-ºi adune mintea din risipirea ei în lume ºi, gãsind locul inimii, o aºeazã în ea.
Este o stare de înãlþare a inimii, pelerinul reușind sã-și aducã mintea în inimã, mintea poate lua parte la lucrarea inimii, se poate împãrtãºi de energiile necreate care se transmit în cadrul acestor slujbe, care se descoperã minþii în inimã.
Prin aceste slujbe li se deschide pelerinilor comoara cea nesfârºitã a slavei lui Dumnezeu!
La fiecare bisericã și la fiecare mãnãstire, B.O., care este un credincios, smerit și desãvârșit, a oferit diferite daruri, fie prin anumite produse aduse de acasã, fie prin pomelnice, de pânã la 100 de euro la un pomelnic.
Aceste pomelnice sunt pentru slujbele de sãnãtatea a celor vii sau pomenirea celor adormiți, înscriindu-se în acestea numele rudelor, oamenilor dragi și apropiați pentru orice nevoințã de sãnãtate sau pomenire, utilizând o foaie de hârtie.
Totodatã, prin asemenea daruri și prin sumele acordate la pomelnice, pelerinii cei mai credincioși și decenți au în vedere sã acopere costul serviciilor (uneori de multe sute de euro) de care beneficiazã, gratuit, la fiecare unitate monahalã.
4.4. Marți 11 martie 2025
De ieri B.O. a dat mai multe telefoane pentru a face rost de o mașinã, cu care sã facem turul, pe o zi întreagã, pe la mai multe mãnãstiri, dupã care urma sã ne cazãm la o altã chilie, pentru a vedea cât mai multe.
Dupã numeroase telefoane, a ajuns la un oarecare Constantin, din Kareia, care se ocupa cu intermedieri (un fel de samsar), cu punerea de acord a cererii cu oferta; acesta i-a recomandat sã ia legãtura cu Pãrintele monah Pavel, starețul de la Schitul „Sfânta Treime”.
Dupã discuții cu Pãrintele monah Pavel a rãmas ca, pentru 400 de euro, azi de dimineațã sã soseascã mașina unde eram cazați, respectiv la Chiliei Bisericii „Buna Vestire”, la ora 8:00.
Dimineața, dupã ce am mâncat la Chilia cu Biserica „Buna Vestire”, la ora 8:00 a sosit mașina comandatã, o mașinã camionetã, cu care sã facem un tur pe la mai multe mãnãstiri, șofer fiind un muncitor român, Gheorghe, de fel din Pașcani, cu care ne-am întreținut foarte plãcut, care cunoște drumurile și traseele foarte bine și care conduce foarte bine pe aceste drumuri care te cam sperie.
Deci, la ora 8:00 am plecat de la Chilia cu Biserica „Buna Vestire” și am ajuns la Kareia la ora 9.00.
Kareia (Karyes), care este capitala administrativã a Sfântului Munte Athos, este situatã aproape în centrul peninsulei, la o altitudine de 370 de metri. Aici se aflã întreaga structurã administrativã a Athosului. Drept urmare, acesta este cel mai populat loc din Sfântul Munte.
În Kareia se aflã clãdirea „Sfintei Comunitãþi” (Sfintei Chinotite), organismul central de conducere al Sfântului Munte, alcãtuit din 20 de monahi, câte un reprezentant de la fiecare mãnãstire. Aceºti monahi sunt aleºi anual, între 1 ºi 10 ianuarie, fiecare mãnãstire alegându-ºi propriul sãu reprezentant.
În Kareia am fost la:
Biserica Axion EstinProtaton, în formã „bazilicã”, unicã în Sfântul Munte, se aflã vizavi de clãdirea „Sfintei Comunitãþi”, care cea mai importantã bisericã din Sfântul Munte. Ctitoritã de împãratul Constantin cel Mare, biserica Protaton este închinatã Adormirii Maicii Domnului.
Schitul Sfântului Andrei Sarai este situat la o distanþã de 500 de metri de capitala administrativã a Sfântului Munte, Kareia.
La ora 10:40 am plecat din Kareia la Mãnãstirea Vatopedu, la care am ajuns la ora 11:10.
La ora 12:40 am plecat din Vatopedu la Mãnãstirea Pantocrator, la care am ajuns la ora 13.05.
La ora 13:23 am plecat din Pantocrator, la Mãnãstirea „Sfântului Prooroc Ilie”, la care am ajuns la ora 13:40.
La ora 14:05 am plecat din Mãnãstirea „Sfântului Prooroc Ilie” la Mãnãstirea Stavronikita, la care am ajuns la ora 14:16.
La ora 14:25 am plecat din Stavronikita, la Mãnãstirea Iviron, la care am ajuns la ora 14:40.
Între orele 15:15 – 15:18 am mers la un izvor din apropiere, despre care este o povestire/poveste cu Icoana Maicii Domnului fãcãtoare de minuni, numita „Portarita”.
La ora 15:23 plecat de la Mãnãstirea Iviron, de la izvor, la Mãnãstirea Filoteu, la care am ajuns la ora 15:42.
Cu Mãnãstirea Filoteu s-a safârșit circuitul pe ziua de azi, fapt pentru care, la ora 16:05. plecat cãtre Schitul Lacu, la Chilia „Sfânta Treime”, condusã de pãrintele monah Pavel, unde urma sã fim cazați, la care am ajuns ora 17:10.
Pãrintele monah Pavel nu era prezent în aceastã chilie când am ajuns noi, fiind foarte ocupat cu rezolvarea unor probleme, pe cât de multe, pe atât de mari și de stringente, cu care se confrunta.
Chilia „Sfânta Treime” este așezatã pe panta unui munte.
Nefiind încã introdusã în circuitul pelerinajelor, nu are amenajat drumul pânã la ea, pe care, în prezent, se circulã destul de greu.
Aici era un adevãrat șantier: 15 muncitori, din zona Moldovei, lucrau din plin.
Fiind aproape sã se punã întunericul, eu am devenit cam îngrijorat de mers pe asemenea drumuri pe timp de noapte, fapt pentru care i-am solicitat pãrintelui monah Pavel sã plecãm cât mai repede cu mașina.
Acesta a înțeles rugãmintea mea și, la ora 18:00,a luat mașina și personal a condus-o pânã la Kareia, unde am ajuns la ora 19:00, pe întuneric.
B.O. este de admirat pentru înțelepciunea sa cu adevãrat desãvârșitã, exemplarã, care îl caracterizeazã, care îl face sã nu se supere, sã nu se certe, sã nu fie în dușmãnie cu nimeni.
Imediat ce am ajuns în Kareia, am mers la biroul de informații, aflat în centrul orașului, sã ne interesãm la ce orã pleacã, mâine de dimineațã, vasele din Dafni spre Ouranopoli.
Surpriza a fost pe cât de neplãcutã, pe atât de mare, respectiv cã mâine miercuri 13 și joi 14 martie, nici un vas nu circulã din Dafni spre Ouranopoli, iar dupã aceste douã zile nu se știe ce va mai fi.
Cu aceastã supãrare am mers la unul din cele douã hoteluri din centrul acestui oraș, ne-am cazat cu 120 de euro pentru o camerã cu 4 paturi, dupã care am coborât la parterul acestui hotel, unde am mâncat, de 72 de euro.
Am revenit de mai multe ori la biroul de informații cu speranța cã poate-poate situația se va schimba, dar totul a fost zadarnic.
Am mers la hotel și la ora 21.30 am trecut la culcare.
4.5. Miercuri 12 martie 2025
Dupã ce ne-am trezit, știind cã la ora 8:00 se deschide biroul de informații, primul lucru pe care l-a fãcut a fost sã mergem și sã ne interesãm dacã au intervenit ceva schimbãri; de la acesta ni s-a spus „cã mâine miercuri 13 și joi 14 martie, nici un vas nu circulã din Dafni spre Ouranopoli, iar dupã aceste douã zile nu se știe ce va mai fi.”
Acolo, în centru, erau 5 – 6 microbuze, care circulã numai dupã un program bine fixat și coordonat de biroul de informații, dar care, toate, erau în așteptare.
Circa 25 de persoane, cãlugãri, preoți, pelerini, din diferite țãri, eram acolo, în centru, fiecare dorind sã ajungã în Dafni și de acolo în Ouranopoli.
Cerul se întunecase, parcã voia sã și plouã, un vânt tãios începuse sã batã, iar oamenii erau într-o situație foarte neplãcutã.
Neavând nimic pe cap și fiind rece cu un vânt tãios, am mers și am cumpãrat un fes cu 7 euro.
La un moment dat a apãrut un particular, „un pirat”, caz de excepție aici, care nu era monah, cu mașina lui specialã de teren pentru drumurile grele de aici. Acesta, de la Kareia și pânã la Ouranopoli avea tariful fix, de 300 de euro.
Cum acesta arãta, prin comportamentul sãu, cam idiot, am hotãrât sã nu mergem cu acesta.
Cu acesta au pornit 3 preoți și 2 pelerini, din același grup.
Ulterior am auzit cã acesta, pe traseu, a alunecat cu mașina, de-a curmezișul drumului, într-un șanț sãpat de apã în drum (fiind frecvente asemenea ruperi ale drumului de șuvoaiele puternice de apã cãzute de pe versanți), blocând astfel circulația.
Tot așteptând și neivindu-se nici o soluție, pânã la urmã, pe baza cunoștințelor lui O.B. despre Muntele Athos, am luat hotãrârea sã ajungem pe coasta de nord-est a brațului Athos, unde nu sunt valuri și de unde, vom gãsi variante, pe apã, pe uscat, pe apã și pe uscat, sã ajungem pânã la urmã la Ouranopoli.
Mai precis, trebuia sã mergem cu o mașinã pânã la Mãnãstirea Vatopedu, care are un mic port, de unde pleacã o barcã, pe o cale destul de lungã, pânã în Ierissos, care este una dintre cele mai cunoscute stațiuni de vacanțã de pe coasta brațului Athos, al treilea din peninsula Halkidiki.
De la Ierissos urma sã luãm o mașinã cu care sã traversãm peninsula și sã ajungem la Ouranopoli.
La ora 10:00 am plecat din Kareia, iar la ora 10:30 am ajuns la Mãnãstirea Vatopedu.
În timp ce noi eram la câteva sute de metri de Vatopedu, am vãzut cum pleca barca (cu motor, destul de mare, în care intrau pânã la 10 – 12 persoane), cu care ne pusesem speranța cã vom merge și noi.
În port, aflat în fața Mãnãstiri Vatopedu, ni s-a spus cã astãzi nu mai pleacã nici o altã barcã din acest port.
Neavând ce face, am urcat sus la Mãnãstirea Vatopedu, cu speranța cã vom reuși sã fim cazați.
La toate mãnãstirile s-au luat mãsuri și în privința trierii persoanelor care urmeazã sã fie cazate, așa cã nu poate veni oricine, oricând și indiferent de numãrul de persoane sã se cazeze.
Cum O.B., dupã aproape 15 pelerinaje în Muntele Athos, atât cu tatãl sãu, cât și cu alte persoane apropiate, dând dovadã de sincerã și de multã sfințenie la fiecare pelerinaj, a reușit sã fie destul de cunoscut și de apreciat la mai multe dintre aceste lãcașuri sfinte.
Acum a reușit sã discute cu pãrintele monah Chiril, care a dat indicații unui cãlugãr sã fim cazați cât se poate de bine.
Dupã ce am mers la „biroul de cazare”, unde ni s-au verificate actele de identitate și ni s-au fãcut formalitãțile de cazare, am fost repartizați, la etajul întâi al clãdiri centrale, într-o camerã cu 3 paturi.
Am rãmas pe cât de surprins, pe atât de plãcut impresionat de starea de ordine, de curãțenie, de igienã desãvârșite, atât din aceastã camerã, cât și de la WC-ul aflat separat, unde se putea face duș în condiții exemplare.
Dupã ce ne-am cazat, vãzând aceste condiții de aici, cu adevãrat excepționale, cu o foarte mare bucurie sufleteascã am mers imediat la slujbã.
● Slujba de dimineațã s-a terminat la ora 13:40.
Mãnãstirea Vatopedu este consideratã a fi cea mai mare și cea mai bogatã dintre toate mãnãstirile din Muntele Athos; alții considerã cã Mãnãstirea Marea Lavrã ar fi pe primul loc în aceastã ierarhie.
Sunt pânã la 15 clãdiri, unele cu pânã la 4 etaje, exemplar întreținute, cu o arhitecturã impresionantã, care îți face mare plãcere și sã le vezi.
Biserica este cu adevãrat monumentalã, cu un interior care, parcã fie și numai privindu-l, te trimite cãtre lumea divinã.
Biblioteca deține aproximativ 40.000 de cãrți, 310.000 de documente, dar și circa 14.000 de documente românești.
Cu toate cã despre slujbele din Muntele Athos am scris într-un paragraf distinct, nu mã pot abține sã nu prezint și unele aspect concrete de la slujbele de la Mãnãstirii Vatopedu.
Slujba se desfãșoarã dupã reguli foarte stricte, atât pentru monahi, cât și pentru pelerini.
În prezent Mãnãstirea Vatopedu are în jur de 100 de cãlugãri din mai multe țãri, între care și 12 monahi români.
Cum la aceastã mãnãstire sosesc, în pelerinaj, cãlugãri, preoți și pelerini din diferite țãri, eu am estimat cã, în aceastã zi, la slujbã erau, în total, peste 100 de cãlugãri și preoți și circa pânã la 50 de pelerini (civili).
Dupã slujbã s-a mers la masã, monahii separat și pelerinii separat.
La masã au fost circa 50 de pelerini.
Aici, chiar mai mult decât la Schitul Lacu, când am intrat în sala în care se servește mâncare, am rãmas impresionați, la modul superlativ, de: igiena desãvârșitã, care exista peste tot; aranjamentul de pe mese, în cele mai mici amãnunte, precum la un restaurant de lux.
Mesele cu bãncile, fãrã spãtar, sunt din lemn masiv, exemplar lucrate, finisate, lustruite, lãcuite și întreținute într-o igienã desãvârșitã.
La o masã luau loc 10 persoane, 5 persoane pe o bancã și 5 persoane pe cealaltã bancã.
Pe masã erau aranjate o diversitate de produse și în cantitãți din abundențã.
Un cãlugãr, tânãr și foarte plãcut, supraveghea, foarte discret, dacã mai avem nevoie de ceva.
În timpul mesei nu se gesticuleazã, nu se vorbește, nici în șoaptã, nimeni nu are nici cea mai micã altã preocupare.
Am mâncat, fiecare dupã dorințã: o excelentã ciorbã de fasole, cu foarte multe zarzavaturi și verdețuri, inclusiv cu bucãți de ciuperci prin ea.
Pâinea, care este fãcutã în cadrul fiecãrei unitãți monahale, este cu adevãrat excepționalã.
Pe masã era, din plin, o mare diversitate de produse, precum: mãsline, de douã – trei feluri; salatã de sfeclã roșie; borcane cu mai multe feluri de gemuri; borcane cu douã feluri de miere; sticle cu compot, cu sucuri, de mai multe feluri; mere etc. Fiecare putea sã consume ce vrea și în ce cantitãți dorea.
Chiar dacã folosesc atât de mult superlativele, o fac pentru a reda, corect și pe deplin, situația realã de la aceste unitãți monahale, de la care pleci cu cele mai mari și mai frumoase satisfacții.
Dupã masã eu am trecut și am dormit circa o orã și jumãtate, iar B.O. cu S.B. s-au plimbat prin fermecãtoarea curte a acestei mãnãstiri.
În stânga intrãrii principale sunt douã bazine cu crapi ornamentali japonezi.
Crapii ornamentali japonezi, cunoscuți și sub denumirile de koi, nishikigoi, sunt una dintre cele mai frumoase specii de pești ornamentali care existã în întreaga lume. Vezi, spre exemplu https://fera.ro/crapul-koi-specii-cerinte-de-reproducere-si-fapte-interesante-despre-crapul-japonez.html Se spune ca un singur asemenea exemplar, cu o linie de sânge bunã, poate costa mii de dolari. Ei sunt într-o continua mișcare, spre marea satisfacție a pelerinilor care parcã le vine sã-și mai ia ochii de la ei. Acești pești, de o frumusețe copleșitoare, sunt creaturi uimitoare pe care le admiri pentru marea varietate de nuanțe strãlucitoare. Datoritã aspectului lor și ușurinței cu care se mișcã permanent, ei simbolizeazã frumusețea și rafinamentul. Primul bazin este de circa 150 – 180 de m2, în care sunt peste 50 de pești. În al doilea bazin, aproape la fel de mare ca și primul și cu cam tot atâția pești, are (în interiorul sãu) douã bazine, din pasã de plastic, de circa 2 m2 fiecare, în care se aflã puietul. Ambele bazine sunt alimentate permanent cu apã curatã, din izvoare de munte, și cu un sistem de oxigenarea a apei.
● Slujba de searã s-a ținut de la ora 17:30 la ora 19:00.
Dupã aceastã slujbã am mers la masã (la primul etaj al clãdirii centrale), care și aceasta a fost cu o mare diversitate de produse, dintre care menționez: mãsline; boabe de porumb coapte; halva; curmale; miere; gemuri; mere etc.
La parter a fost un automat cu ceai, fierbinte, de o foarte bunã calitate, iar alãturi erau borcane cu douã feluri de miere, diverse siropuri etc.
Cum azi am avut o zi foarte încãrcatã, iar mâine de dimineațã trebuie sã participãm la slujba care începe la ora 4:00, am mers devreme la culcare.
La ora 20:50 S.B. deja dormea, iar la ora 21:30 ne-am culcat și eu și O.B.
4.6. Joi 13 martie 2025
De la ora 4 la ora 7 am fost la slujba de noapte-dimineațã.
Greu de prezentat în cuvinte ritualul de la o asemenea slujbã, energiile care te cuprind și stãrile sufletești pe care le trãiești, care nu pot fi descrise în cuvinte.
Așa dupã cum am mai arãtat, în timpul acestor slujbe, ținute pe semiîntuneric, prin întregul și prin complexul lor ritual, cu închinãri, rugãciuni, metanii, prezența la icoane, la sfintele moaște etc., te fac parcã sã simți cã o energie divinã coboarã, care cuprinde tot interiorul bisericii, care te fac sã te conectezi cu aceasta și sã trãiești benefice stãri mentale și spirituale, cu totul și cu totul aparte.
Dupã slujbã am fost și am luat masa, timp de circa 30 de minute, care, și aceasta, ca toate celelalte, a fost cu o mare diversitate de produse, oferite din abundențã, fiecare putând consuma ce dorește și în orice cantitate.
Așa dupã cum am mai arãtat, și masa și cazarea sunt pe gratis.
Dupã masã, am fost la magazinul acestei mãnãstiri, care și acesta este exemplar, din toate punctele de vedere: organizare; aranjare, prezentare unei foarte mari și diversitãți de obiecte, de o calitate ireproșabilã; buna servire; ordinea, curãțenia, igiena etc.
La ora 9:00, conducerea Mãnãstirii Vatopedu a pus la dispoziție un microbuz, care sã ne ducã gratuit, pe cei 12 pelerini care doream sã mergem la Ouranopoli.
Am rãmas cu toții surprinși cã, Mãnãstirea Vatopedu, dupã ce ne-au oferit cazarea pe o noapte și 3 mese, toate de o calitate cu adevãrat excepționale, acum ne oferea, gratuit, și transportul pe o cale atât de lungã, respectiv pânã unde se face vama la ieșirea de pe teritoriul administrativ al Republicii Muntele Athos, de unde mai sunt circa 3 km pânã centru orașului Ouranopoli.
Dacã ar fi fost sã plãtim serviciile gratuite de care am beneficiat la Mãnãstirea Vatopedu, costul pe o persoanã ar fi fost de circa: cazarea = 40 de euro; 3 mese = 15 euro o masã x 3 mese = 45 de euro; transportul = 100 de euro; total = 40 + 45 + 100 = 185 de euro. Pentru 3 persoane costul ar fi fost de 185 x 3 = 555 de euro.
La vama, de intrare la Ouranopoli, unde am ajuns la ora 11:20.
Dupã ce am fãcut vama, am pornit spre Ouranopoli, unde aveam parcatã mașina.
De la aceastã vamã și pânã în centru la Ouranopoli, sunt circa 3 km.
Cum erau mai multe persoane care doreau sã ajungã la Ouranopoli, iar noi nu am gãsit nici o mașinã cu care sã mergem, inițial am hotãrât sã mergem pe picioare. Mai treceau alte mașini, dar toate erau ocupate. La un moment dat, B.O. a propus sã lãsãm bagajele jos într-un loc, unde sã rãmân eu cu S.B., iar O.B. sã meargã repede, sã ia mașina, sã vinã cu ea aici, dupã care sã pornim la Ouranopoli. Când sã punem bagajele jos, eu continuam sã fac semn la toate mașinile care treceau pe lângã noi, chiar fãrã sã mã mai uit dacã sunt libere sau nu. Așa se face cã a oprit un monah, de circa 60 de ani, „cu ținuta de muncã”, cu „o mașinã de muncã”, destul de plinã cu diverse materiale.
Dupã ce B.O. i-a spus, în englezã, problema noastã, acesta a fãcut tot posibilul sã încãpem toți 3 în mașinã, dupã care ne-a dus, în drumul sãu, pânã la Ouranopoli, dupã care a refuzat categoric sã primeascã bani de la noi.
De la Ouranopoli, la ora 11.50 am pornit cu mașina noastrã spre România.
Pe traseu ne-am mai oprit (1) la un magazin cu mãsline, cu ulei de mãsline etc., (2) la un magazin de legume – fructe, (3) la o farmacie.
La ora 13:00am ajuns la restaurantul Agnanti al domnului Vasilis, grec dar cu origini aromâne, care vorbește bine româna, deoarece S.B. a dorit mult sã mãnânce iarãși caracatițã.
Dupã ce am luat masa la acest restaurant (calamar și caracatițã), la ora 13.55 am plecat de la acest restaurant spre casã, unde am ajuns la ora 22:00.
5. Starea drumurilor și circulația pe acestea, în Muntele Athos
Dupã drumurile parcurse, cu douã mașini, pe Muntele Athos, pe parcursul a aproape 15 ore, consider cã se impune prezentarea și a urmãtoarelor aspecte.
Fiecare mãnãstire, schit și numeroase biserici au în dotare una sau mai multe autoturisme camionetã, cu dublã tracțiune, cu motoare puternice, care sunt cele mai potrivite pentru a circula pe drumurile de pe Muntele Athos.
Acestea au douã locuri în fațã, pentru șofer și pentru o altã persoanã, apoi alte 3 locuri în spatele acestora, dupã care, în spate, au partea de camionetã.
Concluziile, despre starea drumurilor și circulația pe acestea, în Muntele Athos, le-am tras dupã ce am parcurs circa 14 ore și jumãtate, cu douã microbuze și cu un autoturism camionetã, urmãtoarele trasee:
1) o orã, în ziua de luni 10 martie 2025 din Dafni, cu un microbuz, cãtre schitul românesc „Lacu”, la chilia „Buna Vestire”, unde am fost cazați;
2) circa 10 ore și jumãtate, în ziua de marți 10 martie 2025, cu un autoturism camionetã;
3) 30 de minute, în ziua de miercuri 13 martie, cu un microbuz,de la Kareia la MãnãstiraVotopedu;
4) circa douã ore și jumãtate, în ziua de joi 14 martie 2025, cu un microbuz, de la MãnãstiraVotopedupânã la Ouranopoli.
Dupã parcurgerea acestor trasee, terestre, pe aproape 15 ore, consider cã se impune prezentarea și a urmãtoarelor aspecte.
1. Mare varietate a reliefului, numai muntos.
2. Starea drumurilor, nu numai neasfaltate, dar nici pietruite, dar la care se lucreazã pentru menținerea lor într-o stare cât mai bunã. Drumurile sunt frecvent degradate de faptul cã, dupã fiecare ploaie torențialã, cantitãțile mari de apã care cad cu vitezã de pe versanți (de pe coasta munților), degradeazã anumite porțiuni de drum, fãcând șențulețe, mai mici sau mai mari, care îngreuneazã transportul.
3. Pe aceste drumuri se poate circula în siguranțã (3.1) numai cu mașini puternice, din punct de vedere al tracțiunii, și (3.2) numai cu șoferi cu abilitãți în conducere pe acestea, pe care ei circulã destul de des și pe care le cunosc foarte bine. Pe toate traseele Muntelui Athos, sunt numeroase porțiunile de drum în care, într-o parte a drumului se înalțã muntele, o stâncã, iar în partea cealaltã este o prãpastie, o vãgãunã, un hãu, unele chiar de sute de metrii adâncime, Ori, pe asemenea drumuri, pe care se circulã și pe ploaie, și noaptea, o greșealã în conducere poate sã fie și prima și ultima tragedie pentru cei dintr-o asemenea mașinã.
4. Existã o deplinã solidaritate în conducere. Șoferi se cunosc între ei, iar dacã sunt ceva probleme într-o anumitã porțiune de drum, când se întâlnesc, cu cei care vin din sens contrar, se anunțã între ei. Cum sunt numeroase porțiunile de drum pe care nu este loc sã treacã douã mașini una pe lângã alta, fiecare șofer este foarte atent pentru a gãsi un loc unde sã tragã pe dreapta pentru a face loc de trecere pentru celãlalt, care vine din sens opus. Pe traseele parcurse, am întâlnit peste 20 de mașini care veneau din sens opus; toți acești șoferi se cunosc între ei, se salutã și își comunicã informații despre drum, dacã este cazul. Pe tot Muntele Athos nu circulã numai și numai mașini care sunt înregistrate în „Republica Muntele Athos”. Nu este permisã intrarea pe teritoriul „Republica Muntele Athos” a altor mașini, cu excepția unor cazuri speciale, pentru delegații oficiale, pentru care se dau aprobãri numai de la conducerea centralã a acestei administrații.
5. Meritã relatat și urmãtorul caz. Dupã circa o orã de mers cu mașina de la Mãnãstirea Votopedu cãtre Ouranopoli, când șoferul se pregãtea sã facem o micã pauzã, când ne aflam pe un fel de platou, urma sã coborâm o micã și scurtã pantã, dupã care drumul urca din nou. Acolo, în partea de jos a acestei mici și scurte pante, era o baltã, de circa 10 metrii pe lungimea drumului. Șoferul, care cunoaște așa de bine aceste drumuri și pericolele care se pot ascunde în asemenea bãlți, a oprit mașina, în lateralul drumului și, fãrã ca noi sã ne speriem, ne-a spus, pe un ton calm, cã sã vedem cât de adâncã este aceastã baltã. Câțiva tineri au rupt niște crengi și, trecând pe margine bãlții respective, au început sã sondeze adâncimea acesteia, dar fãrã a se putea trage o concluzie clarã. Dupã câteva minute a sosit un autoturism camionetã, de o construcție specialã pentru drumurile de munte (cum alta de acest fel nu am mai vãzut pe aici) și, probabil, șoferul acestuia cunoscând foarte bine acest traseu cu asemenea bãltoace, a trecut fãrã probleme, cu toții fiind atenți la aceastã trecere și respirând ușurați cu speranța cã și noi vom putea trece. Nu peste multe minute a mai venit o un autoturism camionetã, dintre cele care sunt folosite cel mai frecvent în Muntele Athos, cu 2 monahi în el, iar dupã ce șoferul microbuzului nostru le-a spus ce mașinã trecuse mai înainte prin aceastã baltã, au trecut și ei fãrã probleme. Dupã aceea, șoferul microbuzului nostru ne-a spus ca noi sã mergem pe picioare, sã trecem balta pe alãturi, lucru posibil și fãrã probleme, dupã care sã urcãm în microbuz. Așa am fãcut, dar cu mari emoții, urmãrind cu sufletul la gurã ca apa sã nu intre în țeava de eșapament a mașinii, sau sã se întâmple altceva neplãcut, care sã facã mașina sã nu mai poatã merge. Mașina a trecut cu bine prin acea baltã, dupã care am urcat în aceasta și am mers cu bine pânã la finalul drumului.
Am subliniat și aceste aspecte pentru ca sã se înțeleagã cât mai bine, sub toate aspectele, ce probleme se pot ridica la un pelerinaj în Sfântul Munte Athos.
Pe lângã aceste trasee terestre, de aproape 15 ore, am mai parcurs, timp de 3 ore, și un traseu pe apã, cu un feribot, pe o mare liniștitã, care nu este tot timpul astfel; în alte cazuri marea este de la agitatã, pânã la foarte agitatã, caz în care nici un vas nu circulã pe apã, așa dupã cum a fost cazul în zilele de miercuri 13 și joi 14 martie 2025, așa dupã cum am arãtat în acest material.
Pentru cei care urmeazã anumite tratamente medicale, este bine ca sã-și ia mãsuri de siguranțã, în sensul de a-și lua tratamentul pentru 3 – 4 zile în plus fațã de timpul programat pentru pelerinaj din cauzã cã, așa dupã cum am pãțit și noi, pot interveni anumite evenimente care fac imposibilã înapoierea la data fixatã inițial
Pentru cei care au „rãu de mare” (pentru deplasarea, pe circa douã ore și jumãtate, pe apã, de la Ouranopoli la Dafni), și/sau „rãu de înãlțime” (pentru deplasarea, de circa 10 – 20 de ore, pe drumurile de munte, în stare prezentatã în acest material), aceste informații sunt esențiale, chiar decisive, în adoptarea sau nu a deciziei de a merge în pelerinaj în Muntele Athos.
|
N. Grigorie Lãcrița. 4/1/2025 |
Contact: |
|
Informatii Utile despre Canada si emigrare.