Portul românesc
Portul românesc tradițional reprezintă îmbrăcămintea românului atât în zile de lucru cât și în zile de sărbătoare.
Femeile poarta o cămașa dreaptă în zile de lucru, iar în zilele de sărbătoare, iia sau cămașa încrețită la gât, catrințe, fote, vâlnice, brâie.
Țăranii poartă o cămașă lungă, cioareci, ițari.
Obiectele de încălțăminte, maramele, ștergarele ciorapii de lână, obielele și podoabele fac și ele parte din
costumul românesc tradițional.
Costumul tradițional românesc s-a purtat și se mai poartă și astăzi în unele părți ale țării, însă a fost supus evoluției continue datorită schimbărilor din societatea românească, conviețuirii cu alte etnii.
Portul românesc este caracterizat prin unitate și continuitate.
Unitatea este dată de trăsăturile portului din întreaga țară, cum ar fi componența costumului, materia primă
din care se confecționau piesele de îmbrăcăminte, croiul, cromatica sau punctele de cusătură, iar continuitatea
reprezintă drumul parcurs de-a lungul anilor.
Costumul tradițional se confecționa din lână, cânepă, in, bumbac și borangic.
Cămășile bărbătești și femeiești se croiau din pânză de cânepă, in sau bumbac țesută în două ițe, iar fotele, vâlnicele
sau pestemanele în Vlașca, zăvelcile sau prestelcile în Oltenia, catrințele, zadiile, ițarii se croiau din pânză de lână țesută
în două sau în patru ițe.
Broderiile care ornamentează obiectele de port popular contribuie la păstrarea unității portului.
Ele erau create de femeia de la tara care se inspira din mediul înconjurător.
Modul în care florile sau figurile geometrice erau dispuse pe albul pânzei, oferea un echilibru între diferitele câmpuri ornamentale și dovedea un bun gust estetic.
Culorile fiind combinate în mod estetic, dau armonie și prospețime costumelor.
Culorile obținute prin vopsitul vegetal sunt calde.
Odată cu apariția coloranților industriali, culorile au devenit mai contrastante.
Punctele de cusătură de bază care s-au folosit și se folosesc în întreaga țară sunt punctul în urma acului, punctul înaintea acului, tighelul, cruciulița, punctul la un fir.
Fiecare zonă etnografică are puncte specifice, în afara punctelor de bază, cum ar fi: ciocănelele în Sibiu, brânelele și brăduții în Transilvania, Argeș, Vlașca, punctul în scăriță pe dos de Olt.
Firele cu care erau ornamentate piesele de costum sunt lâna, borangicul, arniciurile sau mulineurile și mătasea vegetală mai târziu.
Mariana Popa
Toronto
|
Mariana Popa 3/24/2025 |
Contact: |
|
Informatii Utile despre Canada si emigrare.