Să ne trăiască Domnul Eminescu ! O sărbătoare de suflet la Fairview Theatre din Toronto
La 175 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu, ne-am întâlnit cu o anumită religiozitate, așa cum o facem an de an, să-L sărbătorim. Întâlnirea de la Toronto, organizată exemplar de Consulatul General al României la Toronto, împreună cu Grupul de pe lângă revista Observatorul . revistă ce își face apariția de câteva decenii și ia premii după premii pentru participarea la multi-culturalismul la care suntem invitați să facem parte aici.
Au luat cuvântul dna Consul General Oana Raluca Gherghe care a încântat, ca la fiecare apariție a sa în public.
A punctat momentul și a remarcat că aniversările legate de Ziua Culturii Naționale s-au extins de la câteva zeci de persoane ce se întâlneau la consulat, la alte venues tot mai încăpătoare, să găzduiască interesul crescând, o participare tot mai numeroasă atât a publicului, cât și a talentelor de pe scenă. Căci avem, ne spune dna Consul, și dragoste de cultură și talente de calitate. Este ceea ce s-a și dovedit abundent în această seară.
Prezentarea a fost lăsată în seama a doi aleși domni, cu stiluri diferite, dnul consul Titov Gherghe, distins, pregătit, organizat, cu notițe clare și prezentări la obiect, lăsând o impresie de profesionalism exersat, dublat de un zâmbet generos și farmec personal.
Cel de-al doilea prezentator a fost dl Puiu Popescu, care păstorește comunitatea de mai multe decenii și conduce revista Observatorul, cu un stil personal inconfundabil, inserând povestiri sau detalii personale despre protagoniști. La ieșirea de pe scenă coriștii și recitatorii sunt reținuți pentru (încă) o îmbrățișare, întorși din drum să mai spună câteva vorbe sau să extindă invitații la concerte viitoare. În stil românesc, s-a cântat cine-i născut în ianuarie, au fost menționați câțiva scriitori din sală și au fost amintite evenimente de suflet de peste ani, mai ales cele legate de NicăPetre, care îl imortalizase pe Eminescu, imaginea statuii lui fiind prezentă la eveniment. Când cineva din sală a menționat premiile recente ale revistei Observatorul sau ale sale personale, dl. Puiu Popescu s-a apărat cu modestie, acum era vorba despre toți ca o comunitate…
Bătălia pentru microfon a durat tot spectacolul, mai ales că telentele s-au înșirat ca pe ață, unele mai surprinzătoare ca altele. N-am să le numesc pe toate, ar fi imposibil, nici nu le-aș putea face dreptate tuturor.
Știam despre multe dintre ele, pe unele pe care le văzusem în full display, în alte concerte organizate anii trecuți, și doamne, ce calitate de interpreți, instrumentiști avem!
ÎI admirasem pe Antonia de Wolfe și pe Gia Ionescu la pian, acum însă descopăr instrumentiști precum excelentul Vasile Simion Ciobanu, pe tânăra saxofonistă Sophia Leopold ce a fost acompaniată de tatăl sau, câteva voci extraordinare, de la Angelica Ganea care ne-a răsfățat cu Hallelujah lui Leonard Cohen la Anca Toma Scarr, la Barbra Lică, talente de marcă, pe care știu că le vom mai auzi. Adrian Tonceanu a adus în prim plan piesa Decembre a lui George Bacovia/Nicu Alifantis.
Coruri precum “Dorul” din Toronto, dar și câteva grupuri de dansuri folclorice, precum “Datina” ne-au delectat.
Cel de muzică maramureșeană, “Flori românești” ne-a adus aminte de seva acestui popor, de vigoarea sa extraordinară, numai ascultându-i ritualurile culturale îți dai seama de plendoarea sa de suflet.
Apoi Ciuleandra, în mai multe interpretări, care a stors o lacrimă, pe măsură ce ritmul ei elegant se întețea. Grupul “Româncuța” a interpretat dansuri folclrorice din mai multe regiuni, dintre care Muntenia, Banat, Dobrogea și Ardeal.
Fiecare cu specificul ei, totuși unite prin obiceie și limbă, cum s-a remarcat în scenetele inteligent puse împreună de către Muzidava, care ne reamintește vorbele de duh ale lui Eminescu.
Mă intrebam dacă acum 175 de ani, la sosirea încă a unui fiu în numeroasa familie Eminovici, a anticipat oare vreo ursitoare
că noul născut avea să aibă o inimă mare cât a tuturor românilor?
Că va face turul diverselor regiuni românești, simțind pulsul aceleiași limbi, indiferent de granițele trasate pe hartă?
Că Eminescu va aduce în fiecare casă conștiința de român, precum și dorința lui să fie ce este?
Că ne va ține împreună și azi, dincolo de mormânt?
Quintesential pentru cum gândim azi, inspirați fiind de gândirea sa filozofică, de minunea versului sau, Eminescu ne este și tată, și frate, și apropiat, ne dă și conștiința rădăcinilor dar și speranța viitorului.
Cum s-ar explica altfel faptul că la 175 de ani distanță de la nașterea sa, precum și la mare distanță de locul nașterii sale, moștenitorii limbii române vibrează la viersul său și când el este exprimat cu mare profesionalism, ca în recitarea talentatul Vladimir Radian, ce ne-a adus in atmosfera Scrisorii a III-a, dar și când poezia eminesciană e recitată cu accent, de un copil născut departe de țară?
De unde și importanta școlilor românești de pretutindeni, ca fiecare copil din noi să rezoneze la frumusețile pe care acest neam de români le-a adus pe lume, să știe să guste poezia marelui nostru Eminescu.
Bădiță Mihai, să ne trăiești, întru mulți ani!
Milena Munteanu
N.N.
Evenimentul cultural de la Fairview Theatre din Toronto poate fi revazut live la
https://www.facebook.com/ConsulatulGeneralToronto/videos/589768333916071
|
Milena Munteanu 1/19/2025 |
Contact: |
|
Informatii Utile despre Canada si emigrare.