Febra dublă din final de an
Când faci drumuri lungi, ai și n-ai timp. Ești atent la trafic, îți mai zboară mintea aiurea sau țintit. Cum încă nu s-a inventat mașina de scris în gând, cuvântul se așterne când apucă el, între drumuri.
Sfârșitul de an ne prinde mereu ocupați, agitați, gata să rezolvăm tot ce n-am apucat face până acum.
Dar finalul lui 2024 parcă e și mai plin de nebunie. Cel puțin pentru români.
Oriunde s-ar afla ei, printre obligațiile zilnice, au pus în sacoșa zilnică și alegerile. Anul electoral i-a cuprins ca o febră. I-a împărțit iarăși în două. Cel mai în două ca până acum, dacă se poate spune așa.
Și eu, o piesă neînsemnată a puzzle-ului tricolor de pe drum, mă întreb.
Să se fi reîmprospătat patriotismul?
Să ne fi bântuit mai abitir spiritul lui Caragiale?
Să fie noua generație, aflată la primul sau al doilea vot?
Conjunctura individuală a emigrației este diferită, dar are și atâtea puncte comune. Indiferent de povestea fiecăruia,
România ne urmărește, mai devreme sau mai târziu.
Poate am observat eu greșit, însă anul acesta, românilor plecați demult parcă le-a explodat interesul pentru țara lăsată în urmă.
Pare-se că, mai mult ca nicicând, au vrut să intervină.
S-au trezit iar cu dorul între coaste. Și cu durerea aferentă.
Au pus furie-n rețetă și iată, din nou, familii învrăjbite de teme politice.
Pe care nu le discut nicicum, privesc doar în secțiune de observator amator al naturii umane.
Pare-se că lentilele prin care privim fivor veșnic diferite.
Altfel nu-mi explic cum, trăind de mult timp într-o țară guvernată și reglată în așa fel încât emigranți din toate colțurile lumii îi respectă aceste reguli, brusc, pentru propria țară, lăsată atât de departe în urmă ca spațiu, dar mereu prezentă mental, nu vrei aceleași reguli.
De la distanță, multe pot apărea deformate, actorii vocali ai societății pot spune pe toate canalele posibile azi cele mai sforăitoare vorbe.
Din aceste motive și câteva altele, aș încheia nu cu ticluirile mele neinspirate, ci cu ceea ce spunea Mihai Eminescu acum vreo 140 de ani, în două citate cu un tâlc valabil și azi:
„Naționalitatea trebuie simțită cu inima și nu vorbită numai cu gura. Ceea ce se simte și respectă adânc, se pronunță arareori! Hebreii cei vechi n-aveau voie să pronunțe numele Dumnezeului lor! Iubesc poporul românesc fără a iubi pe semidocții și superficialitățile sale”
și
„Ce să vă spun! Iubesc acest popor bun, blând, omenos, pe spatele căruia diplomații croiesc charte și resbele, zugrăvesc împărății despre care lui nici prin gând nu-i trece; iubesc acest popor, care nu servește decât de catalici acelora ce se înalță la putere – popor nenorocit care geme sub măreția tuturor palatelor de gheață ce i le așezăm pe umeri”.
Amorena Minculescu
|
Amorena Minculescu 12/15/2024 |
Contact: |
|
Informatii Utile despre Canada si emigrare.