Sunday, Apr 27, 2025
Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente
Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

Puncte de vedere
Pagina crestinã
Note de carierã
Condeie din diasporã
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouã
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastrã
Traditii
Limba noastrã
Lumea în care trãim
Pagini despre stiintã si tehnicã
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhiva 2025
Articole Arhiva 2024
Articole Arhiva 2023
Articole Arhiva 2022
Articole Arhiva 2021
Articole Arhiva 2020
Articole Arhiva 2019
Articole Arhiva 2018
Articole Arhiva 2017
Articole Arhiva 2016
Articole Arhiva 2015
Articole Arhiva 2014
Articole Arhiva 2013
Articole Arhiva 2012
Articole Arhiva 2011
Articole Arhiva 2010
Articole Arhiva 2009
Articole Arhiva 2008
Articole Arhiva 2007
Articole Arhiva 2006
Articole Arhiva 2005
Articole Arhiva 2004
Articole Arhiva 2003
Articole Arhiva 2002








 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
Despre continuitatea neamului

În povestirea,mai puțîn cunoscutã,”Credința Strãmoșeascã”,publicatã în 1920,Mihail Sadoveanu spunea: “..Mie mi s-a întâmplat.Ori poate s-a întâmplat bunicului și el mi-a povestit mie.Așa se pãstreazã credințele.Învãțați și voi a crede,cãci ceea ce mi-a spus mie bãtrânul,ori ce i-a spus lui un bunic,e lucru de crezut și prea adevãrat,”
În aceste cuvinte Sadoveanu transmite,telegrafic, modul în care s-ar cuveni stabilitã continutatea neantrerupta,în actalul ei spațiu de viețuire, a Neamului Românesc.
Este vorba de înțelegerea adevãrului simplu cã o continuitate de viețuire doar marginal poate fi doveditã prin probe materiale(material arheologic și de arhivã) dar, plenar, prin stabilirea continuitãțîi modelului existențial ,a înțelegerii diferenței dintre bine și rãu și aceastã înțelegere se transmite prin vorba vie,din neam în neam,din generație în generație, în curpinsul unei comunitãții vii și mereu aceiași sieși,în cazul Românilor,în cuprinsul satelor.
Trebuie sã înțelegem cã nu detaliile materiale sunt cele care stabilesc o continuitate de viețuire ci persistența unui mod de viațã,a unui model existențial.
Aici trebuie subliniat din nou,cu riscul repetiției cã probele materiale ,în mod necesar,vor avea o importantã secundarã sau marginalã și asta în cel mai bun caz.Cei care considerã “documentele” materiale,fie ele unelte,ceramicã sau document scris(hotãrâri judecãtorești,hotarnicii,etc.) comit o greșealã profundã de înțelegere a condiției umane în timp istoric.În alte cuvinte comit o greșealã de metodã.
Documentele materiale pot stabili,și asta în cel mai bun caz,CUM trãiau oamenii unui loc la un moment dat în istoriei. Dar aceleași ducumente nu pot ,nici mãcar sugera,ce simțeau și ce credeau acei oameni;care era conștiința lor de sine și de rost existențial.În alte cuvinte asistãm la ignorarea unui adevãr existențial de importantã supremã.
În istorie, circumstanțele fiecãrui moment, se schimbã,la fel și decorul material care le însoțește,dar esențã umanã rãmâne neschimbatã.Acest lucru este așezat dintr-un motiv profund.Fiecare generație și fiecare persoanã este confruntatã cu circumstanțe existențiale care nu au mai fost înaintea lor.Iar în aceste condițîi fiecare generație și fiecare persoanã va trebui sã facã opțiuni existențiale,sã aleagã între “bine” și “rãu’ și în acest fel, sã poatã câștigã,sau pierde, și lumea asta și pe ceea care va sã fie.
Continuitatea de înțelegere a acestui adevãr și consistentã modului de acțiune ,a modului de alegere a “binelui” și “rãului”,deci perpetuarea modelului existentaial este dovadã certã cã un Neam rãmas în vatra sã neschimbat în esențã,”același”.Iar dovadã celor spuse este CREDINȚã acelui Neam.
În cazul Românilor aceastã continuitate poate fi aflatã în fiecare sat.Unanimitatea de credințã a fiecãrei comunitãți sãtești românești ,Ortodoxia lor,dovedește cã aceste comunitãți sunt strãvechi și au crescut în timp și în esențã au rãmas aceleași.Este foarte probabil cã toate au suferit influențe din afarã,în limba,în practicã zilnicã,ect.dar aceste influențe au fost marginale și vremelnice,Românii au rãmas aceiași din stravechime și pânã astãzi.Cine vrea sã creadã cã vreo “cucerire” a schimbat Neamul,fie ea a Imperiului Roman,ottoman,Stalinist,globalist,pur și simplu nu înțelege nimica și nu vede pãdurea din pricina copacilor.Cãci ceeace a rãmas neschimbat este modelul genetic sufletesc al Românilor,modul lor de comportament,trãsãturile care îi definesc și identifica,fãrã posibilitate de confuzie,ca Români,indiferent de numele sub care vor fi fost cunoscuți în trecut,Traci,Daci,Valahi etc.Iar aici trebuie sã fim foarte lãmuriți.
Statornicia în modelul existențial românesc în nimic nu a afectat capacitatea Românilor de se adapta și funcționa în orice vreme istoricã și sub orice fel de circumstanțe istorice,dimpotrivã.Românii,satul românesc, s-au adaptat fulgerãtor condițiilor istorice impuse.Atâta de repede încât se poate spune cã Românii i-au “cucerit” pe așa zișii “cuceritori,de la Romani la globalisti.Dar mereu Românii au rãmas aceiași,așa cum i-a zamslit și așezat Dumnezeu.Cel mai bun exemplu este Ortodoxia româneascã.Ea nu a fost impusã din afarã,Ea a fost singura care a “cucerit” pe Români și singura cãreia Românii i s-au supus cu dragoste și pentru totdeauna.Este absolut miraculos modul în care Românii au primit Dreapta Credințã,Ortodoxia,în totalitate ,cu bucurie și fãrã urmã de îndoialã.La fel de miraculos este modul în care în totalitate (și cu mici excepții “sectare” apãrute abea în veacul XX) au rãmas profund ortodocși,mulți dintre ei,pânã în ziua de azi,având trãire isichasta.
Cele spuse aici voi cautã sã le ilustrez prin “cazul” satului Borlovenii Vechi,din Banatul de Munte(Caraș-Severin).

Satul Borlovenii Vechi este parte a Vãii Almajului. Þara Almajului este o vale intramontanã aºezatã în lungul râului Nergan (ori Nera, cum au ales sã-i spunã învãþaþi ). A fost locuitã din vremi imemoriale ,fãrã exagerare, dintotdeauna. Vechimea aceastã este încã uºor de simþit celui care va avea rãbdare sã colinde hotarul, fie ºi unui singur sat, din Almaj.Lesne, va fi cu puțînþã, sã se observe semnul eternitãþîi , care înseamnã modelul existenþial românesc alcãtuit din înþelegerea vie a spiritualitãþii ortodoxe. În Almãj, vom aflã efectiv totul: bucurii ºi dureri, dãrnicie ºi zgârcenie, credinþã ºi înțelepciune, autenticitate ºi imposturã, frumuseþe ºi urãciune. Totul. Dar,în ce priveºte relaþia dintre oameni, în Almaj existã ,încã, ceva ce în bunã mãsurã în restul lumii a dispãrut. Mai existã relaþiapersonalã, omeneascã, dintre locuitori care, într-un fel ori altul, sunt neamuri. Existã încã o înþelegere ºi o trãire care transformã, simplul act al existenþei, în viaþã.Ea vine din timpurile vechi când almãjenii au trãit în comunioane, alcãtuite din membrii același familii sau din familii înrudite care se supuneau celui mai bãtrân, lucrãndu-și pãmânturile și împãrțind roadele, cu dreptate, fãrã pãrtinire. Comuniunea acesta a fost întãritã de multele și grelele incursiuni turcești, cãrora au trebuit sã le facã fațã, cu armã în mânã sau prin înțelegere și aparentã supunere. Aceasta înseamnã priceperea faptului cã nu sunt suficiente principiile cã: dreptatea, ordinea, folosul, ºi altele asemenea. Ele, aceste principii, excelente în sine, alcãtuiesc doar elementele teoretice care pot contribui la alcãtuirea unei civilizaþii. În termeni practici, ele sunt planul dupã care se zideºte o casã. Dar pentru a trece de la stare potenþialã, la fiinþã, mai este nevoie de puþinã blândeþe, înþelegere, dragoste, bunãvoire ºi într-ajutorare. Acestea din urmã sunt uneltele ºi cãile prin care planul se face clãdire ºi clãdirea se face cãmin cald ºi vatrã primitoare. Aceastã trãire este expresia plenarã a unei continuitãți de « fel » de a trãi, »model existențial,milenar.
Dovezile de viațã în hotarul satului sunt numeroase,din neolitic în epoca bronzului și din vremea Dacilor la evul mediu și pânã astãzi.A fost și a rãmas același Neam indiferent sub ce denumire a fost recunoscut în timp.
Dar,în ultimii ani,câteva dovezi,absolut uluitoare despre continuitatea de existența și de model existențial au fost scoase la lumina de o personalitate absolut providențialã a Almajului : Pãrintele Protosighelos Dr. Teofil(Petricã) Zamela.
Fiu al satului și descendent al unei familii fruntașe,el a fãcut cu repeziciune studiile teologice,dela Seminar la Facultate și la doctorat. În același timp el a depus voturile monahale. O carierã strãlucitã era deschisã în fațã acestui tânãr învãțat care,în plus avea talent la desen,o voce de tenor dramatic,o voce caldã și frumoasã și care în plus era și a rãmas, »un popa frumos ».Dar în loc de sporire în înalta ierarhie el a ales sã fie preot în satul lui,în Borlovenii Vechi.Iar aceastã hotãrâre a avut urmãri ,cum ziceam,providențiale,și pentru Borloveni și pentru întregul Almaj.
În Borloveni Pãrintele a pus în rânduiala Biserica,cimitirul satului,casã parahiala(care era o ruinã jalnicã).În plus prin stãruințã lui au fost așezate cruci în intersecțiile esențiale ale satului,pe culmea « Dalma »,care dominã satul,și în alte câteva locuri.Iar,încã mai important,Pãrintele Zamela a reanvigorat viațã spiritualã,atașamentul fațã de Ortodoxie,care era slãbit.Câțiva ani mai târziu Pãrintele avea sã ctitoreasca Mãnãstirea « Țarã Alamajului » .A pornit dela zero absolut și în unsprezece ani a ridicat o Mãnãstire care este o adevãratã bijuterie,în totul și în cele mai mici detalii.Tot acolo a așezat un azil de batarani,al cãror numãr,foarte curând,va fi de peste trei sute.Cel mai mare așezãmânt social ortodox din Banat.Nu a uitat de fel Borloveniul și chiar în zilele astea(Octombrie 2024) pe dealul Dalma se încheie ridicarea unui splendid schit închinat « Sfintiilor Români ».Fie cã Bunul Dumnezeu sã îl ție în putere pe acest fiu ales al Borloveniului și al Almajului !

Așa cum spuneam Pãrintele Zamela a aflat câteva detalii care dovedesc fãrã putințã de tãgadã continuitatea de existența,fizicã și spiritualã, a oamenilor acestui loc(Borloveniul) din vremei imemoriale și pânã azi.

Borlovenii-Vechi stau în actualã vatra din vremea organizãrii Regimentului de Granița Român-Bãnãțean de la jumãtatea veacului al XVIII.Aceastã sub voia autoritailor militare imperiale austriece. Anterior satul era așezat sub pavãzã pãdurilor și dealurilor,cam doi kilometrii mai sus pe Nera .Intrarea spre așezãrile oamenilor era strãjuitã de o fortificație aflatã pe locul numit « Vatra Satului ».Acolo sãpãturi arheologice au aflat continuitate de viațã neantrerupta, de fapt o fortificație mereu înnoitã,datând din epoca bronzului și pânã în evul mediu.Tot acolo se afla și vechea Biserica din lemn a satului.
Pãrintele Zamela reușit sã afle cã,atunci când vatra satului a fost reașezatã,localnicii au transportat biserica și piatra pe care era așezatã masa Proscomidiei.Ce este uluitor este faptul cã Printele a stabilit cã acea « piatrã » era un menhir din epoca bronzului.Deci iatã dovada de continuitate în duh si pe acelas loc, de care vorbeam.Din nefericire,din ignoranța,menhirul a fost distrus acuma câțiva ani.Dar din fericire Pãrintele a avut înțelepciunea sã îl prindã în fotografii.
Aceastã dovadã de continuitate de viațã spiritualã are o importantã colosalã,nu numai pentru Borloveni dar pentru întreg spațiul românesc.Este dovadã cã Dreapta Credințã s-a așezat peste niște oameni având o viațã religioasã imemorialã.
O a douã dovadã a continuitãții modelului existențial românesc i-a fost doveditã Pãrintelui,pe vremea când încã era mic copil,de o bãtrânã din Borloveni,Sofia Mengu,cunoscutã sub numele de « Mãicuța ».

Sofia Mengu,o femeie obișnuitã din Borloveni,ajunsese la o înaltã stare de trãire misticã,dupã pãrerea Pãrintelui Zamela, ea dobândise darul rugãciunii continue și a lacrimilor. Pãrintele,copil fiind, a aflat-o în stare de « rãpire », de contemplație.Întrebând-o,copilãrește « ce face » a primit rãspuns tulburãtor, »mã vorbesc cu Dumnezeu ».La fel de tulburotor era și faptul cã Sofia Mengu își pregãtise din vreme sicriul și cã din timp în timp ea se așeza îl el.Iar întrebatã despre moarte ,ea a rãspuns, »este nuntã mea ».Acest rãspuns ne aruncã în adâncurile cele mai profunde ale românismului de pe tot cuprinsul spatiului romanesc. Raspunsul ei ne trimite direct in universul din « Miorița ».În vorbele lui Mircea Eliade (despre identificarea morții cã nuntã) se vede « capacitatea Romanului de a ridicã durerea la un sptiu de înalta trãire și înțelegere misticã »
Dat fiind faptul ca Sofia Mengu nu avea niciun fel de educatie formala,capacitatea ei de traire mistica si intelegere a lumii si rostului persoanei in lume, arata ca adancimea trairiilor ei mistice si de intelegere a lumii,proveneau dintr-un alt strat,alt orizont de cultura.Un univers stravechi si transmis de din generatie in generatie,o taina a oamenilor « locului » :aceiasi din stravechime.
Aceste douã exemple contribuie la dovedirea continuitãții de viațã româneascã, a modelului existențial românesc,neschimbat ,din stravechime și pânã astãzi.
Este aici dovadã cã Neamul Românesc a fost așezat și este sub pavãza unei Puteri infinit mai tari,fãrã asemãnare mai tari,decât a oamenilor.
Ne aflãm în fațã unei taine care poate fi doar contemplate.Nu ne rãmâne decât sã stãm neclinti în Românism și în moștenirea sa cea mai de prêt, Ortodoxia.

Alexandru Nemoianu
Istoric
USA Michigan





Alexandru Nemoianu    10/21/2024


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian