Lumea ca lume - Laudã sacoșei
Precum creionul și hârtia sau acul de cusut și ața, sacoșa este un obiect cu o versatilitate uimitoare, pãstrându-și relevanța și utilitatea de-a lungul timpului, în ciuda schimbãrilor tehnologice și nu numai. În vremurile de mai tristã (nostalgicã?) amintire pe care mulți dintre noi le-am apucat din plin, sacoșa era un articol indispensabil oricãrui cetãțean angrenat în odiseea aprovizionãrii cu alimente. Era o unealtã pentru supraviețuire, fãrã de care nu ieșeai ”la pescuit”, la ”vânãtoare” sau la ”cules”.
Un hâtru local, devenit cetãțean canadian și reîntors în țarã sã-și viziteze neamurile rãmase în ”epoca de aur”, a constatat și el cu uimire acest lucru, într-o zi când s-a așezat la coadã la piersici (știa de acum cã cele din supermarket în Toronto nu prea au gust). Aprozaristul îi cântãrește un kilogram și dã grãbit sã-i rãstoarne marfa în sacoșã. Dar clientul stã cu mâinile în buzunar. Aprozaristul îl apostrofeazã: ”Dați sacoșa!”. ”Canadianul” rãspunde ca unul care chiar venise de pe altã lume: ”Eu sã-ți dau dumitale sacoșã?! Dumneata sã-mi dai mie, cã dumneata vrei sã faci vânzare!”.
Nu mai rețin cum s-a încheiat disputa. Cert e cã sacoșele erau la mare preț în epocã, iar ”canadianul” habar nu avea ce comori înghesuise în valize când își ambalase lucrurile. O banalã sacoșã de plastic, albã, era folositã și refolositã pânã la epuizare. Una coloratã, sau cu vreo inscripție sau logo de firmã, eventual întãritã cu mâner de plastic? Asta nu mai era sacoșã, era obiect de colecție și ”status symbol”. Cine nu avea așa ceva se mulțumea cu sacoșele neaoșe, alea croșetate dintr-o ațã mai groasã sau din fire de plastic transparent; se fãceau cu un instrument care se chema navetã: un soi de croșetã bifurcatã la ambele capete, cu care multe femei știau sã meștereascã aceste plase, ușor de purtat în geantã când ”bãtea vântul” prin galantare, dar cu enormã capacitate de expansiune și rezistențã când posesorul ”gãsea” ceva cu care sã le umple. Mai erau și un soi de prapornițe țesute strâns din fire de plastic albe, roșii și ablastre; mai rar, se foloseau și sacoșe de pânzã.
Aceste douã tipuri din urmã au fãcut o revenire puternicã în zilele noastre, dar pe piața canadianã. La tot pasul ni se oferã, contra cost, sacoșe fãcute dintr-un soi de pãnzã mai mult sau mai puțin grosierã - negre, verzi sau albastre, pãtrate, urâte și incomode. Poate de aceea sunt uitate cu regularitate în portbagaj. Se pot cumpãra, din magazinele mai ”hip” - dar nu chiar ieftin, și sacoșe din ațã, croșetate (probabil mecanic, nu de mânã cu naveta). Aceste tipuri de sacoșe au apãrut concomitent cu retragerea din magazine a banalelor sacoșe de plastic, așa zis de unicã folosințã. Nu conteazã cã mai tot ce cumpãrãm vine ambalat în plastic ca și înainte, dar salvãm planeta renunțãnd la ”plastic bags”. Întâi au dispãrut sacoșele de plastic gratuite, cu logo cu tot. Au fost înlocuite cu unele albe, simple, și pentru care trebuia sã scoți trei cenți, pe urmã cinci, pe urmã zece de bucatã, iar acum poate se mai vând pe ici pe colo la pachet de 50 de bucãți.
Neștiut celor care au bifat aceatã înțeleaptã mãsurã în planurile lor de acțiune, mai toatã lumea refolosea aceste sacoșe de plastic pentru cumpãrãturi, iar destinația lor finalã era depozitarea gunoiului menajer, cãci așa depozitãm deșeurile pe aceste meleaguri. Întrucât gunoiul nu poate fi pus și cãrat cu acelși succes în plase de ațã sau de pânzã, suntem siliți sã cumpãrãm pungi speciale pentru gunoi - frumos mirositoare și în culori pastelate, scumpe, greu de desfãcut și mult prea mari pentru evacuarea zilnicã a resturilor.
De aceea, ca și în vremurile de tristã (ba nu, nostalgicã!) amintire, am ajuns sã venerãm simpla sacoșã de plastic. Ea este iarãși o raritate. În aceastã privințã am ajuns de unde am plecat. În plus, dacã tânjim cumva dupã versatila plasã de ațã, o vom plãti cu valutã forte - echivalentul unei ciocolate de lux. Dar, de apreciat, nimeni nu ne ia la zor dacã ne prezentãm la casierie fãrã sacoșã; dimpotrivã, o datã cu sacoșele negre, verzi sau albastre, pãtrate, urâte și incomode, 99 de cenți bucata, ni se oferã și un zãmbet atotînțelegãtor. Cel puțin deocamdatã.
Tatiana Andronache
Toronto
|
Tatiana Andronache 10/7/2024 |
Contact: |
|
Informatii Utile despre Canada si emigrare.