Starul amorului
Starul amorului
Ne-am cunoscut la New-York, într-un bar, Era o searã de fantasme plinã; Purta o diademã de reginã Si-avea-n priviri sclipiri de jaguar…
Avea si-o blanã nouã, de felinã, Sorbea Bourbon din bolul de clestar, Din gura parfumatã cu nectar Iradia o tainicã luminã.
Eram frumosi si tineri, plini de vise, Cu-ambitii de Ulis’ si de Icar; Vorbeam, citam din cãrtile nescrise, Plutind pe cel mai clar plai selenar. În zori, plecam în brate cu silfida, Dar, vezi, pe-atunci, nu prea stiam de SIDA! Bãtrânul cavaler
Acum, bãtrân si vinovat, Mã-ntorc, Domnita mea, la tine Si rãnile de doruri pline Râvnesc iar pacea din palat.
Prin cruciade bizantine De ani si ani înarmurat… Si-acum, bãtrân si vinovat, Mã-ntorc, Domnita mea, la tine…
Iatacul nostru preacurat Stropeste-l dar, cum se cuvine Cu-arome fine, levantine, Cãci vin ca mire si bãrbat, Acum, bãtrân si vinovat…
Poet în Balcania
Oh, inima, un glob de fosfor pur Ce se aprinde si se stinge-n pripã, Amorul meu e fosnet de aripã De fluturi albi sau pãsãri de azur.
Poet balcanic, suflet în risipã, Iubito, sunt un cavaler sperjur. Adesea plâng, mã blestem si mã jur Mizând mereu pe îngerul din clipã.
Din tot ce noaptea noastrã înfiripã, Mefistofel, la brat cu Faust, Ur, Vin zorile cu dinti de balhur Zdrobind avan ideea din poem; Cu pana, vinul si-antica mea pipã, Sfintind un vers, te cânt, te chem, te chem…
Poem la Luncani – Cluj*
Ariesul, râu de aur peste plaur, Cu pesti de-argint prin unde de argint – Pe steampuri înfloresc aripi de aur Si toate sub luminã de Corint.
Mai jos, pe vad, e vechea noastrã moarã, Pe-o ramurã de verde labirint, Castel medieval, cu hiacint – Vã simt, mã rechemati, a câta oarã?...
O mamã cu un prunc pornesc spre casã, E început de viforoasã searã – Bãtrâne doruri sufletu-mi apasã; Oh, Doamne, cum în toamnã mã-nfioarã Cel plâns al vântului prin crengi de pini – Doar Tu, Mãicutã, poti sã mã alini!...
*Luncani - locul de nastere al poetului
La vremea duzilor pe rod
La vremea-naltã-a duzilor pe rod Mã simt acelasi de odinioarã Când alergam din zori si pânã-n searã Dormind apoi în fânul nou din pod.
În zilele de foc si-azur de varã, Sunt agitat ca un copil nerod; La vremea-naltã-a duzilor pe rod Mã simt acelasi de odinioarã…
Ah, duzii mei, din auritul glod, Mã stãpâniti cu-o vrajã tutelarã Si-as vrea sã fiu sub umbra voastrã iarã… Vedeniile tulburã si rod… La vremea-naltã-a duzilor pe rod.
Ehei, Florarul… (Mie însumi)
Acum, cât suntem încã în Florar, Si ne cuprind arome-atât de rare, Voi, dulci miresme, faguri si nectare! – Ne-ndeamnã la visare, asadar…
Când fiecare doamnã este-o floare, Si fiecare bard e plin de har, Cerneala e Pinot de Murfatlar – În vremea-aceasta, nimenea nu moare!
Prefacerea, cu tot cortegiul ei, De luptã surdã pentru os, putere, Mã lasã rece, sunt niste misei! – Eu, suveran, mã plimb prin alte ere… Florarul e miracol, dacã vreti: Acum se nasc cei miruiti Poeti.
St.Laurent /Que
Traian Gãrdus
|
Traian Gãrdus 7/19/2024 |
Contact: |
|