Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Rom�nii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestinã
Note de carierã
Condeie din diasporã
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouã
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastrã
Traditii
Limba noastrã
Lumea în care trãim
Pagini despre stiintã si tehnicã
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhiv� 2024
Articole Arhiv� 2023
Articole Arhiv� 2022
Articole Arhiv� 2021
Articole Arhiv� 2020
Articole Arhiv� 2019
Articole Arhiv� 2018
Articole Arhiv� 2017
Articole Arhiv� 2016
Articole Arhiv� 2015
Articole Arhiv� 2014
Articole Arhiv� 2013
Articole Arhiv� 2012
Articole Arhiv� 2011
Articole Arhiv� 2010
Articole Arhiv� 2009
Articole Arhiv� 2008
Articole Arhiv� 2007
Articole Arhiv� 2006
Articole Arhiv� 2005
Articole Arhiv� 2004
Articole Arhiv� 2003
Articole Arhiv� 2002








 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
Arta, politetea canadiana and... a little something in between

In jurnalul meu de iulie, ziua Canadei figureaza cu majuscule. Imi plac multe lucruri aici, dar iubesc, cu adevarat, politetea si zambetul canadian. Asa, m-au intampinat la prima sosire pe aeroportul Pearson.
Cu multa politete si un zambet larg.
De atunci, au trecut ceva ani, si bunavointa celor de aici imi incalzeste, in continuare, sufletul.
Mai ales, cand afara sunt 30C.
Si pentru a o lega putin de arta, imi aduc aminte de o replica din piesa "Trei surori" de Cehov : "Politetea ma cucereste, mitocania ma tulbura si ma jigneste. "

Prima mea intalnire, cu aceste frumoase atribute canadiene, s-a petrecut, insa, cu multi ani in urma. Mai exact 43.
Mi-a ramas pe retina si in suflet. Universiada Bucuresti, iulie 1981. O vreme calda si frumoasa. Orasul in sarbatoare. Stadionul Tineretului: in tribuna oficiala, mult stimatul si sotia .
Flacara competitiei este aprinsa de Nadia Comaneci. Pancartele celor cateva zeci de tari partipante sunt purtate de o pleiada de fete in varsta de 17 ani. Printre ele, ma numaram si eu. La deschdere, am dus pancarta Braziliei. La inchidere, pancarta Belgiei. De la Liceul Lazar am fost selectate trei, alte trei de la Sf. Sava, trei de la Mihai Viteazul samd.
Dupa luni de repetitii, multa distractie, dar si multe portocale si ciocolata chinezeasca, eram gata sa primim sportivii-studenti, veniti din toate colturile lumii. Cosmeticiene, aduse special pentru noi, ne facusera un machiaj elaborat si cam tipator. Trebuia sa dea bine la televiziunea alb-negru, dar si televiziunile color din strainatate.
Totul fusese gandit in cele mai mici amanunte. Romania trebuie sa demonstreze lumii ceea ce poate.
Ni s-a spus sa nu stam de vorba cu atletii, nici chiar cu cei din echipele a caror pancarte le purtam. Era imposibil.
Brazilienii, vorbareti si galagiosi, m-au imbratisat, mi-au multumit ca le port insemnul tarii, ma intrebau vrute si nevrute. Era un soare arzator, aveam ceva de asteptat pana la intrarea in stadion.
Din costumatia lor oficiala, facea parte si o palarie mare, de pai. Imediat, mi-au pus si mie una pe cap, cadou: "E grozava pentru soare..." Intr-adevar, a fost grozava.
Echipa Statelor Unite, cum era si de asteptat, a facut multa valva la coborarea din autocarele elegante. Adidasii Nike, costumatia stralucitoare cu cele 51 de stelute, nonsalanta tipic-americana.
Am intrat in ordine alfabetica, Brazilia era a saptea echipa. Cu stangu pe toba! Eu...Ei au impartit bezele peste tot, s-au oprit sa faca poze, radeau si dansau. La terminarea defilarii, ne-am condus echipele, in tribune, pentru programul artistic. Mi-am repus palaria pe cap si m-am relaxat alaturi de brazilieni. Trecusera multe ore, in picioare, fara nici un strop de apa. Singurele surse erau cateva tasnitori, aflate, din loc-in loc, intre tribune.

Inaintea noastra, la coada, erau cativa sportivi canadieni. Costume albe, cu o mica frunza rosie de artar. Tineri, frumosi, foarte linistiti pe langa ceilalti. Cand le-a venit randul, la "izvorul binecuvantat", ne-au zambit si ne-au facut un semn politicos sa bem inaintea lor. Eram cateva adolescente romance, insetate si obosite. A fost un gest pe care nu l-am uitat niciodata.

Un alt iulie, 43 de ani mai tarziu, si sarbatoresc, alaturi de ei, Ziua Canadei. Sunt compatriotii mei.
Vara, muzica, dans, teatru si sport se intrepatrund, la Toronto, intr-o frumoasa combinatie de festivaluri.

Sa ne bucuram de ele! Cu multa politete si un zambet larg...




Camelia Lazar    7/1/2024


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian