Iuliu Hossu unicul cardinal român ( 30 ianuarie 1885 - 28 mai 1970 }
A fãcut parte din delegaþia care a prezentat Regelui Ferdinand hotãrârea Adunãrii Naþionale de la Alba Iulia de la 1 Decembrie 1918 de unire a Transilvaniei cu România; a desfãºurat o intensã activitate culturalã în cadrul Asociaþiunii Transilvane pentru Limba Românã ºi Cultura Poporului Român; membru de onoare al Academiei Române din 1945; la 28 octombrie 1948 a fost arestat ºi dus la Dragoslavele; transferat apoi la Cãldãruºani, iar în 1950 la penitenciarul din Sighetu Marmaþiei; în 1955 ajunge la Curtea de Argeº, în 1956 la mãnãstirea Ciorogârla, apoi din nou la Cãldãruºani, unde a stat izolat pânã la sfârºitul vieþii.
Iuliu Hossu s-a nãscut în comuna Milașul Mare, plasa Teaca, aflatã pe atunci în comitatul Cluj, din pãrinții Ioan, preot greco-catolic, și Victoria, nãscutã Mãriuțiu. A început studiile în satul natal, numit în vremea aceea Milașul Mare, apoi la gimnaziul lutheran din Reghin, la liceul romano-catolic (clasa a IV-a), la Târgu Mureș, iar clasele a V-a – a VIII-a, la liceul confesional greco-catolic din Blaj. În 1904 și-a început studiile teologice, fiind trimis în scurt timp la Colegiul de Propaganda Fide din Roma.
În 1906 a primit titlul de doctor în Filosofie, iar în 1910 cel de doctor în Teologie. În ultimul an de studii, la 27 martie 1910, a fost hirotonit preot de episcopul Vasile Hossu. Acesta era vãr primar cu Ioan Hossu, tatãl lui Iuliu Hossu. Începând cu anul 1910 a activat la Episcopia greco-catolicã de Lugoj, unde a ocupat, pe rând, funcțiile de protocolist, arhivar, bibliotecar, apoi vicar și secretar al episcopului Vasile Hossu, pe care îl numea „unchiul Viluc”. Acesta se afla în relații de prietenie cu primul ministru István Tisza.
Iuliu Hossu a participat în luna august 1914 la colecta inițiatã de Primãria Lugoj pentru ajutorarea familiilor soldaților mobilizați în Corpul VII-Timișoara al Armatei Austro-Ungare. Frații lui Iuliu Hossu, avocatul Vasile Hossu și medicul Traian Hossu, au fost mobilizați ca ofițeri austro-ungari. Al treilea frate, inginerul Ioan Hossu, a fost mobilizat ca ofițer de cãi ferate în stația Oradea. Acesta a pus ulterior la dispoziție locomotiva care a transportat delegația unirii de la Alba Iulia la București.
Vãrul lui Iuliu Hossu, cãpitanul austro-ungar Iustin Hossu, a luptat pe frontul sârbesc și apoi a murit pe frontul rusesc. Dupã aflarea veștii morții vãrului sãu, Iuliu Hossu s-a înrolat voluntar, ca preot militar, în grad de sublocotenent, la Serviciul Spiritual al Corpului VII de Armatã-Timișoara.La începutul lunii decembrie 1914 sublocotenentul Hossu a plecat de la Timișoara la Viena, împreunã cu Infanterie regiment 64, detașat pentru paza capitalei imperiale. Acest regiment, IR 64, avea încadrați patru preoți militari ortodocși și patru greco-catolici.
La Viena Iuliu Hossu a acordat asistențã spiritualã atât militarilor care asigurau paza Palatului Schönbrunn, cât și internaților din infirmeriile pentru rãniții aduși de pe fronturi. Preotul profesor Ioan M. Bota menționeazã cã Iuliu Hossu„încã de atunci devine un adevãrat apostol al înfãptuirii unitãții naționale între militarii români, adevãr recunoscut de Adunarea Naționalã de la 1 Decmbrie 1918 la Alba Iulia”. La 3 martie 1917, pe când încã era preot militar, împãratul Carol I al Austriei l-a numit episcop în scaunul rãmas vacant al Episcopiei greco-catolice de Gherla, ca urmare a decesului episcopului Vasile Hossu. Numirea a fost confirmatã de papa Benedict al XV-lea în data de 17 aprilie 1917, iar hirotonirea episcopalã a avut loc în data de 4 decembrie 1917.
Tot Iuliu Hossu a fost cel care a citit la 1 decembrie 1918 din însãrcinarea Marelui Sfat Național Român, mulțimilor adunate la Marea Adunãre Naționale de la Alba Iulia, Proclamația de unire a Transilvaniei cu Regatul României. Ulterior acesta s-a îmbrãțișat cu episcopul ortodox Miron Cristea (viitor patriarh al Bisericii Ortodoxe Române) și a spus urmãtoarea frazã memorabilã: „Pe cum ne vedeți azi îmbrãțișați frãțește, așa sã rãmânã îmbrãțișați pe veci toți frații români”.
Episcopul Iuliu Hossu, alãturi de alți trei fruntași ardeleni (episcopul Miron Cristea, Alexandru Vaida-Voievod și Vasile Goldiș) au dus la București Declarația de Unire, în Parlamentul României. Cu acest prilej Iuliu Hossu a spus: „Dacã pentru strãmoșii noștri romani toate drumurile duceau la Roma, pentru noi, românii ardeleni, toate drumurile duc la București. Acesta este Sionul Neamului Românesc..” Tot el a fost cel care i-a înmânat Actul Unirii Regelui Ferdinand I al Românilor. În anul 1924, Episcopia greco-catolicã de Gherla a primit, cu titlu de donație din partea Sfântului Scaun, Biserica Minoriților din Cluj. Dispunând de un astfel de edificiu reprezentativ, ridicat la rangul de catedralã, vechiul centru episcopal de la Gherla a fost mutat în orașul Cluj, numele instituției devenind Episcopia greco-catolicã de Cluj-Gherla. Iar vechea Catedrala din Gherla, cu hramul „Intrarea în Templu a Maicii Domnului” a primit statutul de co-catedralã. În vechiul sediu episcopal din Gherla (actualmente muzeu municipal), episcopul Iuliu Hossu a așezat școala greco-catolicã de institutori (învãțãtori), desființatã ulterior de autoritãțile comuniste. Reședința episcopalã mutatã la Cluj a fost stabilitã în imobilul cumpãrat prin efortul episcopului Iuliu Hossu de pe strada Moților nr. 26 – 28.
Tot prin grija sa, Catedrala Schimbarea la Fațã din Cluj a fost prevãzutã cu un iconostas. În calitate de senator de drept în Parlamentul României Mari, episcopul Iuliu Hossu a apãrat suveranitatea și integritatea țãrii, împotriva revizionismului vremii. În decembrie 1932, în cadrul unei adunãri populare, la care au participat circa 30.000 de persoane, ținutã în Piața Centralã a Clujului, a spus: „Marea revizuire s-a fãcut la 1 Decembrie 1918 la Alba Iulia, când Dumnezeu, judecând ca un atotputernic, a șters nedreptãțile veacurilor și a restabilit dreptatea imanentã. Biruința acestui neam a fost biruința lui Dumnezeu.”
Anii 1940-1944, ani în care Ardealul de Nord s-a aflat sub administrație maghiarã, nu l-au dezlipit pe episcopul Iuliu Hossu de Cluj. Tot acolo s-a aflat și în perioada de început al regimului comunist (1945-1948). S-a opus cu eroism la mascarada autointitulatã întoarcerea credincioșilor greco-catolici români la Biserica Ortodoxã. La 1 octombrie 1948, a dat un Decret de Excomunicare (ipso facto) a participanților la Adunarea de la Cluj, a celor 37 de preoți greco-catolici care urmau sã hotãrascã ruperea credincioșilor greco-catolici români de Biserica Romei, la ordinul lui Stalin și al slugilor sale din România ( de fapt au semnat doar 36 de preoți dintre cei participanți).
La 28 octombrie 1948 a fost arestat din reședința sa episcopalã de la Cluj și dus la vila patriarhalã de la Dragoslavele, unde a fost ținut închis, sub pazã, împreunã cu ceilalți episcopi greco-catolici arestați, în foame și frig. Atât autoritãțile comuniste cât și conducerea Bisericii Ortodoxe Române, patriarhul Iustinian Marina personal, i-au propus scaunul de mitropolit al Moldovei, în schimbul renunțãrii la credința catolicã și la legãtura cu Roma, cu Scaunul Papal. Refuzând trecerea la ortodoxie, episcopul Iuliu Hossu a fost transferat mai întâi la Mãnãstirea Cãldãrușani, iar în 1950, la penitenciarul din Sighet. În anul 1955, a fost dus la Curtea de Argeș, iar în anul 1956, la Mãnãstirea Ciorogârla, apoi din nou la Cãldãrușani, unde a stat cu domiciliu obligatoriu pânã la sfârșitul vieții.
Aici, s-a consacrat rugãciunii, meditației și unei munci dificile, în clandestinitate, pentru viitorul Bisericii Greco-Catolice, interzise. La 28 aprilie 1969, a fost creat cardinal in pectore de cãtre Papa Paul al VI-lea deoarece, din cauza regimului comunist din acea vreme, o astfel de titulaturã, fãcutã publicã, i-ar fi adus și mai multe neajunsuri. La 5 martie 1973, Papa a dezvãluit acest fapt, cã episcopul greco-catolic de Cluj-Gherla, dr. Iuliu Hossu, a fost creat cardinal, la ceva timp dupã decesul ierarhului român. Cardinalul dr. Iuliu Hossu a murit în 28 mai 1970, la Spitalul Colentina din București, ultimele lui cuvinte fiind: „Lupta mea s-a sfârșit, a voastrã continuã”. La cãpãtâiul sãu a stat cel care a devenit urmãtorul Cardinal român, mitropolitul Alexandru Todea. Mormântul lui Iuliu Hossu se aflã în Cimitirul Bellu catolic. Cardinalul dr. Iuliu Hossu este și autorul unor tulburãtoare Memorii apãrute, ulterior, în anul 2003, într-un volum tipãrit la Editura „Viața Creștinã” din Cluj sub titlul: „Credința noastrã este viața noastrã – Memoriile cardinalului Dr. Iuliu Hossu”.
La data de 2 iunie 2019, la Blaj, Sanctitatea Sa, Papa Francisc a prezidat slujba de beatificare a celor 7 episcopi martiri ai Bisericii Greco-Catolice, printre care a fost și Fericitul Iuliu Hossu.
Domnul Dumnezeul Nostru Sã-i dea odihna cea veșnicã și de acolo de Sus sã aibã grijã de poporul sãu!
Ileana Mateescu
|
Ileana Mateescu 5/28/2024 |
Contact: |
|