De vorbã cu umoristul, scriitorul, dramaturgul si jurnalistul Cornel Udrea
George TERZIU: Ați vândut peste 145.000 de exemplare din „Obiceiurile de nuntã la cangurii șchiopi”! Ce ați fãcut cu banii?
Cornel UDREA: Dragul meu prieten, mi-am cumpãrat un iaht, dar a trebuit sã renunț repede la el, fiindcã s-au supãrat pe mine activiștii de partid, invidioșii, pe minunata mea ambarcațiune, pe care am denumit-o „Titanic 2”, cu gândul la societatea socialistã multilateral dezvoltatã. Trebuie sã spun cã acest tiraj s-a realizat aritmetic, în 16 ediții, în perioada 1979-2011, când am scos ultima ediție. Cartea s-a cerut la vremea ei de o anume categorie de cititori, de oameni cu bibliotecã și lecturã, începând cu elevii și cu studenții, și terminând cu pensionarii, nu neapãrat intelectuali, ci oameni cu exercițiul gândirii și al simțului ludic.
George TERZIU: Ați fost cotat de realizatorul TV, Marina Almãșan „Bãrbat de nota 10”. Ce știe dânsa și nu știm noi?
Cornel UDREA: Dânsa știe și nu va spune, evident, probabil se referã la narcisismul meu ponderat, la megalomania format poche, și desigur, farmecul irezistibil al modului în care pun în vorbire virgula între subiect și predicat. Emisiunea Marinei, a fost la timpul sãu, o tentativã de asanare moralã a misoginismului, a manifestãrilor misogine și a comportamentului totalitarist al bãrbaților, în majoritate considerându-se lupi alfa. Realitatea ne-a dovedit și ne dovedește cã lucrurile sau schimbat foarte mult, chiar dacã mai persistã niște tradiții închistate de habotnicie personalizatã, de privit în oglindã în fiecare dimineațã, dar cu lumina stinsã.
George TERZIU: De ce credeți cã vã mai ține Dumnezeu pe lumea asta? Ce credeți cã mai aveți de fãcut, de realizat?
Cornel UDREA: Nu cunosc planurile lui Dumnezeu, probabil are oarece intenții în legãturã cu mine, și amânã ziua în care îmi va cere sã îi citesc câte ceva din scrierile mele umoristice. Totul depinde de încrederea fiecãruia în sentimente, în proiecte, și în oamenii din jur, înțeleși ca pãrți ale unui întreg armonios care capãtã forma cercului în interiorul cãruia viața noastrã devine o realitate, o valoare mișcatã. Mai am de fãcut foarte multe lucruri și ființe, dar odatã cu înaintarea în vârstã, fiecare om trebuie sã fie precaut, circumspect, fiindcã nu se știe niciodatã când destinul își ia soarta în mâini. Dacã aș trãi pe o insulã, desigur cã proiectele mele s-ar referi cu toatele la gãsirea unui mijloc de a scãpa de acolo. Eu sunt acum, la 77 de ani pe o insulã, dar nu intenționez sã plec de aici: insula aceasta am construit-o eu, am populat-o eu, cu ceea ce am crezut de cuviințã, și într-o zi de joi, l-am primit pe Vineri cu tot fastul cuvenit pentru a-i explica de ce nu este binevenitã aceastã insulã care la prima vedere, o șaradã, dar trebuie sã vezi dincolo de ea, și sã acorzi aparențelor respectul cuvenit. Scriu prozã, teatru, coordonez o lucrare de mari proporții monografice, încerc sã mã port frumos cu doamna doctor de familie și mã bucur cã la farmacia din cartier a venit o farmacistã nouã, nepoata unui fost coleg de bancã, în mezozoicul adolescenței noastre.
George TERZIU: Scriați prin 2020 cã „Facebook-ul este plin de alarmiști, este plin de oameni întunecați, masochiști, care pur și simplu se bucurã la vederea suferinței, a omului speriat, mai ales a celui în vârstã, a celui singur și vulnerabil, ba mai mult, existã deja voci dintre tinerii noștri iacobini care ne pun pe noi la punct și ne aratã cu un deget acuzator cã am stat destul pe-aici și ar fi bine sã mai rãrim, cum se zice, sã o luãm din loc pentru a rãmâne mai multã mâncare populației.” Reformulați dacã aveți diferențe la acea imagine despre Facebook.
Cornel UDREA: Rãmân la ceea ce am spus, dar cu niște adãugiri necesare: întotdeauna între generații a existat o stare antinomicã. Armonia dintre acestea este o poveste înduioșãtoare, pe care n-o mai ascultã nimeni și așa se deshidrateazã imaginile înduioșãtoare ale consensului biologic. Trãim pe aceeași stradã cu tinerii, dar pe planete diferite: ei cu telefoanele lor, noi așteptând sã ne aducã pensia, același poștaș de acum 500 de ani. Pe Facebook vei gãsi extrem de mult agramatism, analfabetism, deloc funcțional, revãrsãri de urã, între oameni care nu se cunosc, dezbãtând cu înverșunare, niște subiecte minore, nenorocite. Tineretul se limiteazã la SMS-uri și cu aceasta expediazã și sentimente și intenții și felul în care vede viața zilei de mâine. Se spune cã dacã n-ai bãtrâni sã-ți cumperi. La ce bun, la ce sã îi folosești? Experiența mea de viațã, petrecutã pe durata câtorva zeci de ani, nu are cum sã foloseascã tânãrului de astãzi, trãind în alt mediu social, sub semnul unei vieți în grãbire tehnicã. Facebook-ul ne-a deschis ochii cãtre o lume aflatã lângã noi, pe care o cunoșteam, latent, dar exploziile epice repetate, în dezbateri, în contradictoriu unor argumente, ne-a adus revelația unei alte lumi, cu alte reguli. Sã adãugãm la aceasta și experiența umanitãții cu referire la Covid, la faptul cã a trebuit sã se stea în casã, într-o recluziune oficialã, și cu acest prilej sa întâmplat un lucru extraordinar, pentru unii benefic, pentru alții dezastruos. Au ajuns sã rãmânã cu ei înșiși! De pe Facebook învãțãm lenea intelectualã, sictirul, conspirația, politica cu nãdragii în vine, și biografiile piticilor care au angajat-o pe Albã ca Zãpada ca șofer de lux.
George TERZIU: Aveți nostalgii?
Cornel UDREA: Ce fel de nostalgii? Ar fi cele referitoare la tinerețe, la cea biologicã, când mã credeam nemuritor, dar nu rece, și nu observam foarte multe lucruri din jurul meu, eram cu ochii mai mult pe elefant și nu priveam la munca furnicii transpirate. Dupã comunism n-am nici un fel de nostalgie, am fost încãrcat cu un dosar de urmãrire informativã (DUI), în care am întâlnit prieteni dragi și vechi, lucrându-mã cu voioșie, cu multã urã sincerã, și am înțeles atunci, importanța de a închide ușa pe dinafarã, când te afli înãuntru.
George TERZIU: Ce planuri aveți pe acest an?
Cornel UDREA: Pe acest an, am planuri de a-mi supraviețui și a duce la bun sfârșit cãrțile la care lucrez. Desigur, conteazã foarte mult starea de sãnãtate, care te poate trimite la pãscut, când ar trebui sã fii la cosit, și invers, dar mi-am mințit viața, iam dat anumite precizii, și mã țin de programele pe care le consider, le susțin și îmi sunt de folos.
George TERZIU: De ce oare oamenii de culturã de certã valoare când sunt miniștri ai culturii sau alte funcții în domeniu devin subit neeficienți?
Cornel UDREA: Avem, desigur, câteva exemple strãlucite, dupã 1989, asemenea oameni, animați de bune intenții, dar în totalã necunoaștere a mecanismelor administrative, birocratice, ale modului în care funcționeazã o mașinãrie ministerialã. Asupra ta ca ministru, proaspãt instalat în funcție, se îndreaptã sute de ochi, iar tu, funcționarul-șef, nu vei putea cuprinde niciodatã cu privirea aceastã mulțime și niciodatã nu vei putea sã cunoști oamenii în parte. Dacã te apropii de o asemenea funcție ca intelectual, ești pierdut, dacã vii ca om politic, supraviețuiești, dar devii ineficient.
George TERZIU: V-ați nãscut în județul Harghita. Aveți sau mai aveți prieteni maghiari? Care e cheia succesului unei prietenii de acest fel?
Cornel UDREA: Am foarte mulți prieteni maghiari, colaboratori, nu mi-am pus niciodatã probleme etnice, nu am creat situații stânjenitoare sau periculoase. Sunt un cetãțean obișnuit al Transilvaniei, înainte de toate, și apoi, român. Așa simt, și așa trãiesc. Relațiile mele cu maghiarii, sigur, au început în copilãrie, s-au pãstrat unele, altele s-au veștejit, așa cum s-a întâmplat și cu relațiile mele cu prieteni români, sau polinezieni, ori politehniști. N-am nimic de împãrțit cu ei, sunt de acord sã le dãm la unguri Ardealul, dar Transilvania n-o s-o pupe niciodatã! Știu limba maghiarã, scriu în maghiarã, citesc în maghiarã, și zâmbesc în limba românã. Deci, nimic special, în plus sau în minus, normalitate pe toatã linia.
George TERZIU: În general combateți informațiile așa-zise conspiraționiste. Nu v-a contrazis realitatea, în ultimii ani, cã lucrurile pot sta și altfel, cã aceste informații „conspiraționiste” pot deveni adevãrate uneori?
Cornel UDREA: Existã un imens folclor politic din care se hrãnește marea masã planetarã și din care românii își trag și ei partea lor, ca membrii UE și vajnici ostași. Conspiraționismul a fost dintotdeauna ingredientul tectonicii sociale transformatã în tocanã de evenimente în pragul casei tale, și lângã iglu-ul eschimoșului care și-a cumpãrat frigider. Imaginea clasicã a umbrelor furișându-se pe lângã pereți, a tainicelor întâlniri sub bolți mucegãite, la lumina unei lumânãri tebeciste, șoaptele strecurate prin urechea aflatã în așteptare, se practicã și azi, s-au schimbat doar parolele de acces și sã recunoaștem un adevãr: orice copilaș, mai dibaci în problemele calculatorului, poate sã arunce în aer o fabricã sau sã deturneze un avion.
George TERZIU: Care sunt convingerile dumneavoastrã marcante în 2024?
Cornel UDREA: Sunt convins tot mai mult, cã nu am nici un fel de convingeri, și cã prefer sã iau dintre cele de-a gata, indiferent cât costã, fiindcã nu acela este prețul lor real. Am deplina convingere cã Europa merge pe o sârmã întinsã între douã puncte, dar așezatã în iarbã. Veți spune cã mersul pe sârma din iarbã nu implicã nici un pericol, și nu ai cum sã cazi de pe ea. Vedeți, aceasta este o convingere, una falsã, pentru cã realitatea dovedește cu totul și cu totul altceva.
George TERZIU: Revista „Cervantes” este cultural-umanistã, nu numai literarã. Ce ați dori sã gãsiți în ea pe viitor?
Cornel UDREA: Prezentul, ca document justificativ, pentru anumite fapte culturale nepedepsite, sau aflate în termenul de prescripție.
George TERZIU: Dacã ar fi a dumneavoastrã, ce ați adãuga, elimina, modifica?
Cornel UDREA: Spre norocul dumitale, nu este revista mea, și de aceea nu îmi permit și nu cred cã este de bun simț sã fiu mai deștept decât sunt. Este o revistã cu picioarele pe pãmânt, îndrãzneațã, dar înainte de toate, necesarã peisajului cultural românesc contradictoriu.
George TERZIU: Gânduri pentru români și ce mai doriți sã ne transmiteți…
Cornel UDREA: De obicei, gândurile le rostesc în scris, cu glasul tare. În primul rând sãnãtate, și mã folosesc de acest prilej, pentru a îmi reînnoi încrederea deplinã ce o am pentru România profundã, pentru țara mea gânditã și gânditoare. Aceastã parte a României îi va salva viitorul, îi va da legitimitate. Fiecare nouã zi adaugã o bucurie, o satisfacție, o dezamãgire sau un eșec. Trebuie sã învãțãm sã facem fațã și bucuriilor, de multe ori, ele ne prind nepregãtiți. Îmi iubesc semenii, le sunt dedicat, și încerc sã înțeleg în fiecare zi ce mai trebuie sã pricep, ce mai am de învãțat. Interviul acesta poate fi considerat un monolog cu fereastra deschisã.
***
Notã: Umoristul, scriitorul, dramaturgul si jurnalistul Cornel Udrea (n. 27 martie 1947), a plecat spre ceruri în data de 11 aprilie 2024. Odihneascã-se in pace!
|
George Terziu 4/12/2024 |
Contact: |
|