Portret de femeie
Sunt fana dimineților fãrã stãpân
a zâmbetului furat de pe buzele omului bun
o rãsfãțatã a nopților cu lunã
o pasãre pierdutã în furtunã
mã îmbãt cu vise în fiecare searã
mã învelesc cu gânduri
strângând la piept o pozã pierdutã dintr-o ramã
Sunt eu
femeia frunzã ce tremurã când vântul o alintã
și arde ca un rug pe brațe de dorințã
sunt sloi de gheațã în fața lumii
și mã ascund de sentimente
într-o cochilie pe fundul mãrii
mã regãsesc în toate bucuriile lumii
și iau cu împrumut un gram de fericire
când pruncii gânguresc primind iubire
țin în mâini pocalul cu dorințe
licuricii danseazã prin fața ochilor mei
e noapte
pe cer sunt multe stele aprinse
iar eu sunt una din milioanele de femei.
Îmbrãþiºãri
Zadarnic mã strecor în toamnã
În inimã am flori de primãvarã.
Amurgul tremurã sub pleoape
Înfrigurat, aºteaptã steaua
Din aºternutul de mãtase
Cãnd îngerii pãzesc împãrãþia
Luna viseazã,
Pe amândoi ne îmbrãþiseazã bucuria.
Bucãþi din viaþã stau rupte la picioare,
Pãºeºti cu grijã, punând un zâmbet pe fiecare.
Mã îmbrãþiºezi
ªi îmbrãþiºaþi dormim,
Aºa cum mama strânge în braþe copilul.
Când starea ta de bine învãluie pãmântul,
Ocrotitor e gândul.
Aievea eºti cu mine,
Port primãvara în suflet, cu toamna ta cu tot.
Dimineaþã cu aromã de cafea
Umbra mã însoþeºte prin camera de noapte
Pãºim amândouã în noua zi
Pânã când soarele se înalþã.
Tãlpile se dezlipesc cu greu de podea,
Simþim lemnul din care, cândva,
Drujba cu putere muºca.
Iubim dimineaþa!
Poartã deschisã spre viaþã.
Pe podea, lascivã, cãmaºa picã,
Umbra se vârã în sufletu-mi candid,
Goliciunea ne îmbracã pe amândouã.
Umbra ºi fiinþa
Între douã stânci de vise
Savureazã existenþa
Alãturi de-o cafea aburindã.
Reverie
Îmi dezgoleºti încet, dar sigur,
O primãvarã în pieptul meu,
Cu mâinile ca de liane
ªtii cum sã împleteºti dorinþe,
Pe chivotul de aur a unui zeu.
Lipeºti cu furia tãcerii
Trupuri ce încolþesc din nou
În apele învolburate,
Ce se preling pe trupul tãu.
Cu braþele verzi opreºti cascada
Nestingheritelor plãceri.
Când ºoaptele se frâng în aºternuturi,
Cu reveria unei primãveri.
Falduri cãlcate în picioare,
Apusul scufundat în mare,
Viaþa se zbate fãrã culoare
Pe rugul dragostei, pãcatele vor arde
Între sentimente ºi fapte.
|
Coca Popescu 2/27/2024 |
Contact: |
|
Informatii Utile despre Canada si emigrare.