Mama-mare și feisburgul
mama mare rotarVede tot mai rãu, abia dacã ne mai zãrește. Ne întîmpinã în picioare, deși picioarele ei betege îi dau cele mai mari bãtãi de cap. Prima îi sare de gît aia micã: ce frumoasã și tînãrã ești, maicã!, îi zice, mãsurînd-o cu ochii ei bolnavi de sus pînã jos. Urmez eu. De mine rîde, hîtru: tu ești numa’ frumoasã! Da ha mare unde e? Are tezã, nu a putut veni, cã învațã, dar uite, te pup eu din partea ei… Lasã, sã îi ajute Mniezo. Auzi, da’ la ce școalã umblã, mamã? La Arte, ai uitat? Am uitat, cã-s babã. Tu, maicã, da explicã-mi, ce sunt artele astea, cã eu nu pricep bine. Ce sã fie, mamã-mare, picteazã, sculpteazã, modeleazã în lut, asta face ea la școalã, exerseazã sã fie artistã. Ohoo, pãi asta e meserie bãnoasã, de domn, de om învãțat!, face cu ochii mari femeia care nu a apucat sã facã școalã, cã a început rãzboiul și a rãmas neînvãțatã. Nu e așa bãnoasã, mamã-mare, dar e frumoasã, și ea e talentatã.
Se uitã la mine cã butonez pe telefon, îi transmit fie-mii ce zice strãbunicã-sa. Îi trimite o pozã. I-o arãt. Calcã-vã nevoia, toate helea le vedeți pe telefonul ãla. Are și mã-ta feisburg din ãla, toatã ziua numa cu el e, cine o mai fi scornit și asta, auzi, feisburg! Mi-o arãtat și mie, cã o vede pe fata lu’ Maricica din Italia, vede toate nunțile, toate pozele. Ce e feisburg, mamã-mare, o întãrît, curioasã cum își reprezinã bunicã-mea de 88 de ani unealta asta care a intrat atît de adînc în viețile nepoților și strãnepoților, ba chiar și a copiilor ei. Sã știi cã nu sunt nici eu chiar așa de proastã, am înțãles ce e cu feisburgu, e telefonul ãla cu ecran mare. Pe o parte e telefon, pe cealaltã parte feisburg, nu e așa? Așa e, mamã-mare. Adicã nu e chiar televizor, e mai mult calculator, zic bine, mamã? Cãlca-l-ar nevoia, cum le știe pe toate, cine o scornit și asta, cã mã-ta în fiecare searã nu se mai uitã la televizor stã numai sã vadã ce dã pe feisburg. Toate helea le aflã de acolo și îmi zice și mie.
|
Petronela Rotar 7/26/2023 |
Contact: |
|