"Unde este comoara ta..."
Mai înainte de a putea vorbi despre primejdia bogatiei nemilostive este nevoie sã pomenim câte ceva despre cei “bogați” și încã mai exact despre bogtia materialã.
Din capul locului trebuie spus cã,din înțelegere creștinã,nici “bogãția” și nici “sãrãcia” nu sunt stãri esențiale.Pentru creștini un singur lucru este esențial:Împãrãția Cerurilor.Cei care se fac vrednici de ea au câștigat totul,adicã rostul și bucuria în veci,pentru totdeauna.În aceastã înțelegere “bogãția” nu este un lucru rãu în sine.O stare de belșug ,atunci când este rezultatul unei munci cinstite,inteligente și ajutatã de anume “noroc”,circumstanțe favorabile,este un lucru bun.Este un lucru bun și pentru cel care o are și pentru cei din jurul sau.Dar abea de acuma încolo,pentru cel ajuns “bogat”,începe încercarea:care va fi relația lui cu aceastã “bogãție” și mai ales,cum o va întrebuința.În acel moment începe pentru cel “bogat” obligația inevitabilã de a folosi darul cel mai de prêt al omului,dar pe care îl respectã și Dumnezeu fãcând din acel dar hotarul pânã la care poate ajunge ajutorul lui Dumnezeu,libera voie.Nu existã pentru nici un om posibilitatea de a nu fi “încercat”,de a nu fi silit,sã foloseascã aceastã liberã voie,adicã opțiunea între “bine” și “rãu”.Opțiune care pe fiecare și pe toți ne poate face sã câștigãm sau sã pierdem și lumea de aici și pe cea care va sã fie.
În acest sens Cuvântul Domnului este rãspicat.”Iar Iisus a zis ucenicilor sãi:Adevãrat zic vouã cã un bogat cu greu va intra în Împãrãția Cerurilor./Și iarãși zic vouã cã mai lesne este sã treacã o cãmilã prin urechile
acului decât un bogat în Împãrãția lui Dumnezeu”(Matei 19;23-24).
Acest text evanghelic ne spune foarte multe lucruri și cred cã unele nu au fost bine înțelese.
În primul rând ni se spune cã starea de “bogãție” este periculoasã și riscantã.Iarãși trebuie repetat cã atât pericolul,cât și riscul acestei stãri existã în înțelegere creștinã,atunci când cel mai important, de fapt singurul lucru important ,este mântuirea.
“Bogãția” înseamnã inevitabil o mai mare legãturã cu lumea materialã,o lume care este cãzutã și aflatã ,în bunã mãsurã,sub controlul negativitãții pure, a celui “rãu”.În aceastã situație inevitabil cel “bogat” va fi mai mult influențat de acesta.Aceastã influențã negativã se manifestã în atitudinea sufleteascã fațã de cele posedate.Dacã ele devin scop în sine,dorințã de a le înmulți și motiv al pãrerii de sine,pasul pânã la prãbușire va fi foarte scurt și lesne de fãcut.Iar dacã acele “bogații” vor devein etalon existențial,standard al asocierilor sociale și a comportamentului social cãderea va fi inevitabilã.Iar dacã peste toate se va aseza o împietrire a inimii,nepãsare fațã de cei din jur,mândria pentru ce crezi a fi “realizat” și lipsa de milã,cãderea s-a peterecut și este mare.
Nu existã poate ființã umanã mai respingãtoare decât “bogatul” parvenit.Cel care și-a însușit bunuri și poziții prin “ușa din dos”,sluga ajunsa în fruntea bucatelor.Aceștia sunt bogații cei “nemilostivi” cei care cu dispreț refuzã pânã și sã vadã pe “Lazãr” de lângã poarta lor.Sfârșitul acelor “bogați” va fi în fundul Iadului,pentru ei și pentru progeniturile lor.Dar asta este o situație rea și dezgustãtoare,care caracterizeazã vremile tulburi și necurate și în atari situații ajung parvenitii,neo ciocoii,slugile,cum am zis,ajunse în fruntea bucatelor.Cei care și-au însușit bunuri care nu li se cuveneau și care în chip scandalos cautã sã instituționalizeze furtul lor și inegalitatea obsecna de care profitã.Sigur cã existã oameni,și nu puțini,care ajung la stãri materiale bune și care sunt capabili sã le foloseascã spre mântuirea lor și ajutorul celor din jur.Dar aceștia sunt “altceva”.
Sunt cei care înțeleg cã “bunurile” pe care le avem în lumea asta nu sunt ale noastre,suntem doar administratorii lor.Nu trebuie sã ne lipim inimile de aceste bunuri,dar trebuie sã folosim aceste bunuri cu folos.Sfântul Ioan Gurã de Aur spunea;”dimensiunea lor(a bogãțiilor) o da întrebuințarea lor care ne poate așeza în veșnicie” și mai departe spunea el cã “pentru cei bogați,sãracii sunt poartã spre veșnicie”.Iar pentru asta nu este necesar sã fim “spectacol”.Este suficient sã avem o înțelegere smeritã și recunoscãtoare pentru cele pe care le avem și este suficient cã din ele sã facem parte celor sãraci.Dar aceastã trebuie fãcut,din nou,cu smerenie,cu modestie,”sã nu știe dreapta ta,ce face stânga ta”.Dar fiarele nesimțirii,”bogații nemilostivi”,neo-ciocoimea și “neamul prost” ajuns în fruntea bucatelor sunt cei care foarte greu se vor putea mântui.Iar cu aceastã sã revenim la textul evanghelic cu care am început.
Ce înseamnã acel,”mai lesne va trece cãmilã prin urechile acului,decât un bogat în Împãrãția lui Dumnezeu”?Aici aparent este o contradicție.O cãmilã nu va putea trece prin urechile acului niciodatã.Dar aici nu este vorba de acul de cusut.Este vorba de o altã “urechile acului”.
Cetãțile din vremea când Iisus își desfãșura misiunea pe pãmânt,erau înconjurate cu ziduri și în ziduri,din lor în loc,erau porți puternice.Aceste porți,la apusul soarelui, se închideau și nu mai puteau fi deschise pânã în zori.Dar unele caravane ajungeau dupã închiderea porților.Ele aveau douã opțiuni, sã aștepte în fațã porților pânã în zori,expuse la atacurile tâlharilor,sau sã intre prin “urechile acului”.”Urechile acului” erau uși laterale mici,în margine porților.Prin ele oamenii puteau intra ,dar cãmilele foarte anevoie.O cãmilã,animal nervos și îndãrãtnic ,obosit de drum și însetat,trebuia sã fie despovãratã și apoi convinsã sã intre printr-o deschizãtura micã și “cotitã”.Era cu putințã,dar foarte anevoie.Iar condiția, sine qua non,camila trebuia sã fie despovãratã.Deci bogatul va putea trece,dar anevoie,dupã ce se va lepada de legãtura cu “materia”.Din nou,nu este imposibil,este greu și condiționat.
Dar cel mai ușor este pentru cei avuți sã se mântuie atunci când “inima” lor nu este dedicatã bogãției,traiului în opulențã,umblatului fãrã rost și fãrã bunã cuviințã,dorinței demente de a acumula mai mult și mai mult.Iar ignorarea celor sãraci este garantat pierzãtoare de suflet.Pentru “bogați” existența “sãracilor” este singurã cale spre mântuire.Iar pentru sãraci este un drept și o obligație sã cearã parte din bogãția nedreaptã și nemilostivã,din bunurile care se cuvin toturor oamenilor,caci ele sunt ale lui Dumnezeu si de la Dumnezeu si au dreptul sa o faca prin orice mijloace,da, PRIN ORICE MIJLOACE!
Alexandru Nemoianu
Istoric
Michigan USA
|
Alexandru Nemoianu 4/1/2023 |
Contact: |
|
Informatii Utile despre Canada si emigrare.