| | Poeme 
 CREªTEM CU ABISUL
 
 Cå tråim într-un abis
 al confuziei
 e destul de clar
 dar ce dulce confuzia!
 Asta e problema
 ¿i secretul
 Få-mi închisoarea plåcutå
 ¿i nu voi ie¿i din ea
 niciodatå
 Po¡i så colinzi
 lumea
 roatå
 ¿i niciun Ioan Botezåtorul
 nicio Marie Egipteancå
 nu vei gåsi
 cu toate cå
 în Rio de Janeiro
 facem inventarul asce¡ilor
 ca atunci când strigi
 catalogul
 viilor ¿i al mor¡ilor
 în fiecare zi
 Fascina¡ia abisului
 e universalå
 fiecare se teme
 ¿i fiecare vrea
 så-l påtrundå
 suntem to¡i
 animalul la pândå
 Dacå fizic nu vrem
 de fricå
 så sårim în pråpastie
 ce bine cå putem compensa
 însutit
 în imagina¡ie
 Dacå lupul devine ascet
 e destul så-¿i imagineze
 cå månâncå o cåprioarå
 ¿i så råmânå vegetarian
 get-beget
 cre¿tem cu abisul
 lângå noi
 ce chestie
 Cum se poate ca un abis
 instrumentul sinuciderii
 så fie a¿a de ispititor
 când te ucizi
 pe cine repudiezi
 ¿i de cine ¡i-e dor?
 STAREA DE MIRE
 Unii spun cå transcenden¡a
 stå ascunså
 în imanen¡å
 ¿i cred cå au fåcut
 o mare descoperire
 ca ¿i cum
 Hristos Mântuitorul
 de pe muntele Corcoran
 indicå o mare
 absen¡å
 Ace¿tia n-au fost
 la Rio
 så se urce acolo
 pe muntele Garizim
 în stare de mire
 så înve¡e
 ce ¿i cum
 trebuie så vorbim
 sau måcar
 så-l fi cunoscut
 pe Eliade
 ¿i din cår¡ile lui
 så facå citire
 Existå du¿mani
 la tot pasul
 ¡i-e fricå
 så nu calci pe ei
 calci pe umbra lor
 care ¿i-a¿a e prea mare
 din gre¿ealå
 mai strive¿ti
 câte unul, doi, trei
 Ei rod
 la statuia lui Christ
 dar n-au nicio ¿anså
 chiar ron¡åitul lor
 are în sine
 ceva pesimist
 ca ochiul boului
 care ¿tie cå-i dus
 spre tåiere
 ca sufletul lui Iuda
 cel spânzurat
 înainte de Înviere
 Cå sacrul este ascuns
 în profan
 nu vorbim
 a spus-o Eliade
 cu ochii îmbråca¡i
 în luminå de mire
 ca o binecuvântare
 pe muntele Garizim
 Dar are ¿i Eliade
 gândacii lui
 ca statuia lui Christ
 la Rio
 Va veni vremea
 când nu vei putea muri
 dacå nu vei ¿ti unde e
 transcenden¡a
 numai a¿a vei trece
 examenul vie¡ii
 cu brio
 
 CÂND FOCUL ΪI SCHIMBÅ FIREA
 
 La întrebarea
 cine este omul
 încå nu s-a råspuns
 cu aceasta ne luptåm
 în conferin¡a de la
 Rio de Janeiro
 ca ¿i cum o întrebare
 ce n-a fost rezolvatå
 niciodatå
 trebuie rezolvatå acum
 Rio
 oricât de frumos
 nu e singurul drum
 Poate e bine de scociorât
 în trecut
 ¿i de våzut cum era lumea
 înainte ca noi
 så ne fi nåscut
 Cum aratå ¿i ce a¿teaptå
 ¿i de våzut
 dacå lumea a fost fåcutå
 pentru noi
 sau noi pentru ea
 Adame
 unde e¿ti
 vino så ne spui
 cum så aflåm sensul
 atâtor pove¿ti
 când ele sunt ale noastre
 ¿i noi suntem
 ai nimånui
 Dacå ai ¿tiut så botezi
 lucrurile
 poate ¿tii så botezi
 ¿i nepriceperea noastrå
 poate de data asta
 så dai omului
 numele såu
 ca så fie izbåvit
 de cel råu
 så-i dai numele
 precis ¿i clar
 ca atunci când soarele
 î¿i ia råmas bun
 de la lume
 iar lumea n-are habar
 ca atunci când îl afunzi
 pe prunc
 în adâncul apelor
 ¿i-l nume¿ti Nicolae
 ca atunci când focul
 rebotezat
 î¿i schimbå firea
 ¿i nu mai arde
 de¿i are våpaie
 STRIGÅ-MÅ ªI-AM SÅ FIU
 Zarurile au fost aruncate
 Hannibal este înaintea cetå¡ii
 cetatea e Porto
 pe malul european al Atlanticului
 mai este o poartå
 pe malul american
 e New York-ul
 aici e dilema
 de care mal apar¡ii
 unde ¡i-e locul
 Mai då-mi un ora¿
 am nevoie de tertium
 datur sau non-datur
 nu conteazå
 un ora¿ e un nou punct
 de pelerinaj
 unde pelerinii odatå ajun¿i
 vor nu vor
 se boteazå
 A¿a avansåm
 din ter¡ în ter¡
 din ora¿ în ora¿
 spre Împårå¡ie
 din stop în stop
 ¿i din ve¿nicie în ve¿nicie
 De când ai venit în eonul acesta
 nu l-ai cuprins
 de ce-ai mai venit
 sau de ce-ai fost trimis
 Asta e marea-ntrebare
 te întâlnesc la Porto
 ¿i te întreb
 ce cau¡i pe-aici
 nu ¿tii
 te-ai vrea în Belgia
 îndrågostit
 între Gand ¿i Bruge
 ca Jacques Brel
 så pleci
 dar într-una så vii
 Dar la Bruge a murit cineva
 ¡i se spune
 Bruge la morte
 marea problemå aici e
 ce så faci cu moartea
 cå ¡i-e datå
 ce faci cu ce-¡i este dat
 joci ping-pong
 adicå te-ntorci
 de unde-ai plecat
 dar cât po¡i så joci
 o via¡å, un eon
 un Kirie eleison
 o idee, un cuvânt
 un sunet ce pune în ordine
 toate cele ce sunt
 Toate pornesc de la sunet
 Meister Eckhart a avut dreptate
 omul este un fenomen acustic
 ce a spart nefiin¡a
 ¿i-a låsat în urmå
 un pustiu
 strigå-må
 ¿i-am så fiu
 O strigare
 a doua
 a treia
 strigå-må cu cuvântul
 cu ideea de cuvânt
 cu ideea de idee
 ca atunci când s-au despår¡it
 apele de påmânt
 
 
 
 
 Theodor DAMIAN
 poeme
 New York
 
 
 |  | 
 
 Theodor Damian     11/9/2020
 |  | 
 Contact:
 | 
 |