De-i goni fie norocul, fie idealurile …Destine românesti in Canada (ancheta Observatorul de ziua Canadei )
În 2003 am pășit pe pământul Canadian cu dorința de a aduce o schimbare în viața mea—atât pe plan profesional cât și personal. Uitându-mă în urmă, se pare că așteptările mele au fost depășite cu mult de realitate. Schimbările (pe amble planuri) au devenit un mod de a trăi care continuă să mă uimească… și să-mi aducă bucurie!
Am trecut de faza în care îmi fac planuri despre ce vreau să fac, apoi trec la actiune. Am acumulat destule experiențâ care ar putea fi utilă în acest sens. Dar viața în Canada, prin deschiderea de perspectivă pe care mi-a adus-o, mi-a dovedid de multe ori că planurile mele nu numai că nu se potrivesc cu cele din “târg”, dar că… viața are planuri mult mai întortocheate pentru mine!
Schimbările neașteptate de direcție la care m-a împins s-au dovenit mult mai interesante decăt ceea ce cream eu că vreau. Așa că am învățat să am încredere în ceea ce viața îmi propune, chiar dacă pare fără sens la început.
Vântule … valurile… de care vorbea Eminescu sunt atotprezente în viața mea. De fiecare dată cănd credem că ajung la limita de jos sau trebuia să iau o decizie grea, un gând energizant m-a inspirat la actiune… deseori într-o direcție cu totul neașteptată și cu rezultate fascinante!
Am tot vorbit despre burnout-ul din 2016 care m-a împins la scris cînd începusem să mă îngrijorez despre ce-o să se întample cu mine dacă n-o să mai pot vorbi restul vieții (patru luni de zile n-am putut vorbi, plus cîteva ca să-mi revină la normal). În timp ce scriam prima carte… m-am îndrăgostit de viața de scriitor și de potențialul de a ajuta astfel mult mai mulți oameni! Îmi schimbasem deja cariera de la inginerie la coaching in 2006, dar nu-mi trecuse prin minte că a face multe workshop-uri poate dauna unei persoane introvertite ca mine. Prin acel burnout, viața mi-a deschis o cale care mi se potrivește mai bine.
Odată ce-am învățat cum să public și promovez prima mea carte, mi s-a deschis apetitul să public și cele două albume de foto-coaching pe care le creasem mai devreme pentru self-coaching. În scurtă vreme, am ajuns la 10 cărti publicate, incluzând cele traduse în română și franceză.
Interesant cum această direcție îmi adusese un răspuns la o întrebare pe care mi-o pusesem cănd am creat primul album de foto-coaching: oare ce format aș putea folosi pentru a face self-coaching-ul disponibil la mai mulți oameni, fără a investi o sumă mare de bani și timp pentru printare, promovare și trimiterea coletelor? Găsisem răspunsul—serviciile de Print on Demand de la Amazon și IngramSpark! Și chiar mai bine, adaugasem opțiunea de a avea cărțile mele disponibile în format electronic pe mai multe platforme (Kobo, Kindle, Apple Books, Nook).
De-a lungul timpului, mă tot întrebasem de ce făcusem un MBA—doar nu mă interesa să am o funcție de conducere. S-a dovedit foarte util însă—împreună cu celelalte competențe pe care le acumulasem (in domeniul tehnic, coaching, marketing, business…)—când mi-am lansat prima carte in 2017: a devenit un bestseller in 9 țări, căștigând și un premiu anul următor.
Apoi—dornică să ajut și alți imigranți interesați, ca mine, să se exprime prin scris—am pornit Immigrant Writers Association (IWA) in 2018. Am publicat împreună o antologie în 2019 (Building Bridges), și suntem pe cale să publicăm a doua (Grow Together).
Dorința de a ajuta imigranți ca mine a fost prezentă de mai demult, acumulasem deja 10 ani de experiență în aplicarea coaching-ului la employment counselling până cănd burnout-ul m-a împins la scris. Poate n-ar fi trebuit să mă surprindă porțile descrise de prima mea carte: am fost invitată să fac presentări în diferite organizații, la conferințe, și am ajuns să predau “Business Communication” și să fac sedințe de coaching la York University—Glendon Campus. Mă gîndisem înainte că mi-ar place să ajung la acest nivel, dar probabil că nu venise timpul încă.
Pandemia COVID19 însă—care a îngenunchiat lumea întreagă începând cu martie 2020—mi-a întărit dorința de a mă exprima mai mult. Cum mulți și-au pierdut jobul în această perioadă, această criză mi-a adus aminte de experiența mea din 2012 cănd organizația la care lucram a eliminat postul meu pe neașteptate. Poate acea experiența nu ar fi fost așa devastatoare dacă managerul nu m-ar fi împins să aleg între două opțiuni, una mai dificilă ca alta.
Pierderea acelui job mi-a deschis însă calea artistică. A început cu o invitație de a face o expoziție de fotografie, care a dus la crearea unei noi expoziții în cadrul unui program de mentorat pentru artiști. Spre marea mea uimire, photografiile pe care le-am inclus în noua expoziție—acompaniate de textul care m-au inspirat—exprimau exact experiența emoțională prin care trecusem cu un an în urmă, după ce am fost anunțată că-mi pierdusem jobul!
Uitasem de acea expoziție până acum, în 2020; criza prin care trecem acum îi afectează pe mulți, în special pe plan emotional. Amintirea acelei experințe emoționale—și felul în care expoziția a fost primită—m-au făcut să public acum conținutul expoziției în cartea "Metaphors: An Emotional Journey.” Am adăugat și un eseu despre cum să gestionăm emoțiile, în speranța că-i va ajuta pe cei care trec acum prin momente dificile.
“Un ghid calm, o experiență emoțională care ne reinstaurează speranța! Această călătorie fotografică ne arată ca pierderea unui job poate fi cateodată o binecuvantare, în loc de un blestem. Această carte m-a ajutat să înteleg că Dumnezeu veghează asupra noastră și în momente dificile”—a spus Rebecca Review, Amazon Hall of Fame Top 500 Reviewer.
Interesant cum menirea unor experiențe din trecut devine mai evidentă în timp, nu-i așa?
În special dacă nu ne pierdem în emoții, avem răbdare, și suntem deschiși la a vedea lucrurile mai în profunzime. Cine știe ce ne rezervă viitorul?! Sau, cum spunem în coaching-ul de sistem, cine știe ce este bine sau rău?
Eu am încredere că viitorul va aduce ceva bun. Viața mi-a arătat de prea multe ori că nu e bine să judecăm o situație prezentă prin filtrul de percepție pe care ni l-am creat de-a lungul anilor. Există o metodă mai bună de a ne trăi viața.
Cum spune și Eminescu, am perioade în care am impresia că nu stiu ce-i cu mine… în ce direcție e mai bine s-o iau… Dar am învățat să nu mă alarmez, să am încredere în viață și să fiu atentă la intuiție: ea mă va ajuta să-mi clarific gândurile când este timpul… sau mă anunța când voi fi gata să încep un nou capitol!
“De-i goni fie norocul,
Fie idealurile,
Te urmează în tot locul
Vânturile, valurile.
Nențeles rămâne gândul
Ce-ți străbate cânturile,
Zboară vecinic, îngânându-l,
Valurile, vânturile.”
——
pt Observatorul
Gabriela Casineanu
GabrielaCasineanu.com
amazon.com/author/gabrielacasineanu
|
Gabriela Casineanu 6/12/2020 |
Contact: |
|
Informatii Utile despre Canada si emigrare.