Politica noastră... afacerile noastre - 1913
În ţara noastră, politică face toată lumea. Din cel mai depărtat
cătun, din mahalaua cea mai mizeră, până în centru, până
la buricul universului, care-i Parlamentul român, se agită sau
visează toţi câţi poartă o căciulă mai bună sau se pitesc sub o pălărie,
după un pardesiu sau după un decret cu briliante.
Totuşi uneori se găsesc şi de ceilalţi, oameni retraşi din politică
sau virgini de practicile ei şi care n-au izbutit şi nu izbutesc
să-şi adapte sufletul şi mintea felului de a simţi şi de a gândi „politic”.
Simpli spectatori, prin faţa lor trece sarabanda politică, marea
frescă mişcătoare a chefului administrativ.
De vreo zece zile încoace ziarele furnică de afaceri, de escrocherii
comise sub firme guvernamentale.În fiecare zi noi
denunţuri se adaogă la colecţia deja voluminoasă a ziarelor.
Vedem miniştri transformaţi în oameni de afaceri, în agenţi ai cutărei şi cutărei întreprinderi.
Avutul statului ia în mâinile lor cele mai extravagante forme şi cele mai potrivite ca să se strecoare
din visterie în buzunarele lacome ale politicienilor.
Lupta pentru aşa-zisa putere, pentru fotolii ministeriale, pentru stalurile de primul rang din panorama
politică n-o determină vreun neastâmpăr moral, vreo revoltă, cât de târzie, a sufletului ofensat
şi ameninţat de fluxul mlaştinilor împrejmuitoare.
Dimpotrivă, apetiturile se pot lesne costuma şi lesne găti cu câte o frază, cu câte un discurs.
Cutare conferinţă, răzimată pe o chestie politică internă sau externă, cutare întrunire, consfătuire, cutare manifestare de protestare, de răsturnare, ascund fără dibăcie, pofta enervată prin aşteptare, de afaceri.
Această poftă, prea puţin satisfăcută, dă uneori naştere la partide noi, cu programe noi, cu aşa-zise
idealuri. Democraţia, care poate sluji de platformă şi celor mai sălbatice apetituri, e numaidecât speculată
ca un criteriu fundamental.
Câte partide şi câţi cavaleri de industrie nu se pot zămisli în democraţie!
Pentru ca să se ajungă la afacerile pe care le denunţă în fiecare zi ziarele, era nevoie de un partid
care să reprezinte pornirile şi năzuinţele maselor populare!!
În afaceri sunt gradaţii, e o întreagă ierarhie.
Miniştrii se ocupă de furnituri, miniştrii se specializează în afacerile mari, în loviturile magistrale care
produc dintr-o singură dată o avere.
Ministerele revin tovarăşilor mai de aproape, acelora care s-au devotat, care au înfruntat onestitatea publică şi au sofisticat prin articole, oratorie, şiretlic şi masa inconştientă a poporului, şi pătura cultă.
Partizanilor mai mici li se acordă inima şi protecţia şefilor, în specie ale unei prefecturi, ale unui
scaun de deputat, sau avantaje lăturalnice.
Fiece partizan are ciosvârta, felia sau dumicatul lui de recompensă şi gradul lui de afaceri, prin care
trebuie să fie îmbogăţit sau numai „mânjit”.
Avuţii mari şi adevărate produce mai ales portofoliul.
Aleşii Domnului vor fi mai ales miniştri şi deputaţi.
Această politică se face la noi, acestea sunt ideile, acestea sunt năzuinţele şi virtuţile noastre
politice.
preluat din - Caietele „Columna” nr. 93 - 4/2019
|
Tudor Arghezi 8/23/2019 |
Contact: |
|
Informatii Utile despre Canada si emigrare.