Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


De vorbă cu Cristina Mihai

Cristina e jurnalistă cu exercitiu la Studioul regional de radio Timisoara, unde a realizat emisiuni ca: Eva în mileniul 3, emisiuni pentru vârsta a treia si alte emisiuni cu caracter social. În scoala românească a dobândit solide cunostinte profesionale si de cultură generală, dar si deschiderea de cunoastere continuă si aprofundată. Astfel, a urmat un masterat în Politici publice la Universitatea CARLETON, Ottawa, Cursuri de jurnalism la BBC Londra si New York.

Acum este, vicepresedintă a Asociatiei Scriitorilor de Limbă Română din Canada, ea însăsi fiind semnatara unei cărti de interviuri cu scriitori din Diaspora si a unei cărti de literatură pentru copii.

Activă în domeniul jurnalistic prin multele intreviuri realizate cu personalităti marcante din Canada, a ales să înfrunte problemele pe care ti le pune în fată orice strămutare în alt spatiu spiritual si cultural, locuieste în Canada, Ottawa. Este preocupată permanent de păstrarea unei legături culturale cu România, de promovarea culturii si faptelor pozitive din istoria si viata poporului român, se străduieste să stabilească relatii culturale ale românilor cu străinătatea. Organizează actiuni care dovedesc realmente că România este o voce culturală demnă de luat în seamă pe mai multe meridiane.

Suntem cu totii plecati dintr-un motiv sau altul la zeci de mii de km de tară si sigur că multi dintre cititorii nostri din Australia (si nu numai) ar vrea să stie cum o duc cei care au ales Canada. Si eu mi-as fi dorit să ajung acolo însă soarta a dictat altcum.

Ben Todică: Intelectual, cu reale sanse de realizare profesională în România, te-ai desprins de tara mamă. De ce?

Cristina Mihai: Aici vă voi surprinde, poate: n-am părăsit niciodată România intelectual. Nici nu am cum, pentru că sunt atât de legată de ea si sunt formată de scoala si gândirea românească, o structură care ne leagă, în primul rând, de Europa Ocidentală (e o chestiune de antropologie culturală), dar si cu legături în lumea estică, orientală.

BT: Ai ales Canada, când si cum ?

CM: De fapt sotul meu este cel care a ales Canada, din motive profesionale si, poate, si pentru că se face o reclamă atât de puternică acestei tări. Eu… mai mult m-am supus pentru binele familiei. În schimb, am ales Ottawa, ca un loc mai bun pentru copii si pentru noi, în sensul că e mai linistită decât Toronto, Montreal si pentru că are o viată culturală destul de intensă pentru continentul nord-american.

BT: În ce măsură un intelectual român poate aduce ceva nou din punct de vedere cultural în diaspora canadiană, binecunoscut fiind faptul că multiculturalitatea este la ea acasă în Canada?

CM: Dacă e să vorbim de comunitatea noastră, românească, întotdeauna cei veniti de – acasă, din România (pentru multi, acasă înseamnă tot România) aduc o limbă proaspătă si o mentalitate în ton cu ce se întâmplă pe vechiul continent. Unele sunt bune, altele foarte bune, altele, poate, că trebuie schimbate. Anumite traditii se întretin tocmai prin venirea celor noi, cum ar fi Mărtisorul, sau cele de Paste si de Crăciun, ba am auzit si de ziua femeii. Un lucru chiar hilar este ca în Canada ziua Muncii este în prima luni din septembrie, când în aproape toată lumea se sărbătoreste în 1Mai.
Si, nu în ultimul rând, pulsul străzii vis-a-vis de situatia politică si de alte teme.

Dacă e să vorbim despre societatea canadiană în ansamblu, consider că Europa, mai ales cea din Estul politic, un Est considerat asa după împărtirea de la Yalta, din 1943, (pentru că social-cultural si istoric noi suntem mai mult central europeni), are multe de oferit Canadei, întregului continent american si chiar si vestului european.
Poate părea surprinzător pentru multi, pentru că suntem obisnuiti să vedem lucrurile numai prin interpretarea vestică, anglo-americană sau franceză sau germană, dar , repet, noi avem multe de adus. Ce? Este întrebarea normală, legitimă. Un anume echilibru si o anumită perspectivă asupra vietii, determinate de istoria noastră. Să mă refer la România: pentru cei care cunosc cât de cât istoria noastră, stiu că putem oferi multe celorlalte natiuni. Am stiut să tinem un echilibru în fata valurilor otomane si tătare si, mai mult, să avem victorii în luptele cu ei. Nu e un lucru usor, trebuie doar reamintit si găsite nenumărate surse de insipratie pentru zilele de astăzi. În fata comunismului, desi la suprafată am fost frânti (si la fel pot fi considerate si alte popoare din aceeasi zonă), am continuat să luptăm, cu intensităti si mijloace diferite, pentru ideea de libertate, de demnitate. Martirajul, îndurarea si dedicarea au conotatii putin diferite în această parte de lume, dar dacă privim lucrurile la scară istorică, vedem că noi si altii din aceeasi regiune, am reusit să rezistăm în istorie în ciuda multor vicisitutidini. Explicatia constă, asa cum am spus în lupta în diferite forme, în îndurare - si aceasta e o forma de luptă si de rezistentă - si în păstrarea memoriei. Există la intelectualul din Est o anumită neîncredere în varii programe politice sau în noutate, neîncredere venită din experienta amară de zeci si sute de ani, transmisă din generatie în generatie, care îl face să vadă si reversul medaliei. În Vest mai rar se întâlnesc astfel de cazuri, pentru că sunt obisnuiti doar cu o anumită fatetă a lucrurilor, care în ultima sută de ani (poate si mai mult ) a fost câstigătoare, dar care poate oferi surprize.
Desigur, că avem si chestiuni care ne apasă, si anume lipsa de încredere (iată că poate fi si un aliat si un dusman) si o coeziune mai slabă între noi, cei din Est, comparativ cu intelectualii din vest.
Dar, pentru că ai întrebat ce putem aduce nou, consider că lucrurile expuse mai sus sunt importante. Si, mai presus de ele, credinta în Dumnezeu, care aici este atât de ridiculizată, dar care pe noi ne-a salvat din multe situatii critice.


BT: Ce calităti trebuie să aibă un imigrant pentru integrarea în societatea, viata din minunata Tară a Artarului?

CM: Multă tenacitate. Desi nu am venit la pomul laudat cu sacul, am fost tare mirată când am văzut că multe chestiuni nu merg ca pe roate, asa cum ne imaginam din România. De exemplu: a trebuit să alerg (la propiu si la figurat)_pentru fiecare act care a trebuit făcut aici. : ’’Mai veniti mâine, vă mai trebuie documentul cutare’’, după ce l-am adus, ’’Ah, mai e nevoie si de cealaltă foaie, de semnătura X si de cerificatul Y’’, lucruri de neînchipuit când eram acasă. Chiar mi-am zis : ’’uite că la Politia din Timisoara, la Pasapoarte, erau afisate pe o tablă toate actele de care aveai nevoie si lucrurile au mers normal’’. Trebuie să-i laud pe ai nostri, din Timisoara, că acum situatia e si mai bună, mă refer la sectia Pasapoarte, merge rapid si elegant, până si sediul fiind într-un nou centru comercial (că nu stiu de ce trebuie să-i zică lumea mall).
Tot de tenacitate am avut nevoie si pentru înscrierea fetelor la scoală, si, poate cu altă ocazie, voi povesti adevăratele odisei prin care am trecut.

Mai trebuie să mentionez că aceste situatii au apărut si pentru că noi nu am stiut pe nimeni. Ne-am bazat doar pe informatiile de pe internet. Or, internetul si informatia oficială, de promovare, e una, iar realitatea de pe teren e alta.
Dacă e să mergi mai în adâncime, m-as lega din nou de tenacitate, dar si de un echilibru, între a-ti păstra identitatea ta si a sti să acumulezi mentalitatea de aici. Cei care îsi neagă identitatea, îsi taie rădăcinile, nu se vor integra (desi pare ciudat) vor fi mereu la marginea societătii. Am văzut cazuri, putine, în care oamenii au stiut să-si păstreze eul traditional, national si, în acelasi timp, să găsească punti de comunicare, cele mai deschise fiind cele legate de voluntariat (dar asta înseamnă muncă, energie, bani dati în folosul comunitătii) si astfel să se integreze în profunzime în societatea din lumea nouă. Astfel, asa cum am spus, paradoxal, tăindu-ti rădăcinile, rămâi un marginalizat si trăiesti doar pentru locul de munca si legăturile comunitare cu cei de un neam cu tine, fără să fii multumit pe deplin nici într-un loc, nici în celalalt.
Stiu că ceea ce spun s-ar putea să nu convină multora, da am observat aceste chestiuni nu numai la ai nostri, dar si la vecini: sârbi, croati, unguri, bulgari.
Toti cei care îsi păstrează, îsi promvează identitatea si în acelasi timp sunt gata să facă bine celor din jur, mă refer la actiunile organizate, afară de cele făcute prietenilor, vecinilor, reusesc să mentină un echilibru care înseamnă o integrare si nu o anulare.

BT: Care sunt cele mai frecvente greutăti întâmpinate de un tânăr venit în diaspora canadiană?

CM: Greutătile sunt legate de locul de muncă. Oricât de dinamică ar fi piata nord-americană, ea are si câteva ’’hibe’’ cu care trebuie să te obisnuiesti rapid: volatilitatea locului de muncă, faptul că poti munci orice (sau aproape) până ajugi la un post corespunzător educatiei si experientei, si faptul că trebuie să muncesti chiar orice, ca să-ti plătesti datoriile la bănci. Ca si în Australia, bunăstarea americană se bazează pe cartea de credit, care foarte rar scade, ea creste în timp, pentru că si nevoile cresc si pentru că acesta este sistemul.

BT: Se spune că în anumite tări adoptive, diaspora românească nu prea este unită. În Canada este vizibilă o fată frumoasă a diasporei, cel putin la nivel cultural. Sunt ziare în limba română, sunt manifestări minunate în cadrul Câmpurilor românesti, s-ar părea că totul este în armonie, un colt de tară adus acolo. Cu stau lucrurile în realitate?

CM: Sunt foarte multe lucuri bune făcute de români. De exemplu, comunitatea românească are o serie de organizatii care nu se întâlnesc la alte popoare, la alte grupuri de imigranti, ca de exemplu: Asociatia Profesorilor Universitari de Origine Română, Asociatia Inginerilor (foarte puternică, mai ales în zona Toronto), Asociatia Canadiană a Scriitorilor Români, pe langă multiplele asociatii si organizatii comunitare si religioase. Dacă e să ne comparăm cu alte natii, mai ales din Europa, avem multe structuri si e multă vizibilitate (în comparatie cu scandinavii sau altii din fosta Europă de Est). Partea mai putin bună este faptul că multe dintre aceste organizatii sunt sustinute în viată de o mână de oameni, ceilalti participând putin si cu foarte putine. E de vină întreaga mentalitate începută prin anii’80, prin care trebuie să te lepezi de natia ta ca să-ti fie bine. Acel traditional deja si atât de urât ’’Să nu mai aud de români!’’
Si, din păcate, imigrantii veniti după ’90, asa sunt. Dar, vezi, lepădarea nu e completă, pentru că tot mai vin o dată sau de două ori pe an la biserică si încearcă să mai mentină o legătură firavă. Am spus si acest aspect nu ca să înec totul în negru si să dau apă la moară celor care zic că românii nu se înteleg (nu suntem noi mai răi ca altii, dimpotrivă, si , asa cum ti-am spus, i-am văzut si pe altii din Europa de Est), nu, ci ca să arat că e multă muncă pentru cei care tin în viată aceste asociatii, si că e nevoie de implicare. Câmpul Românesc de la Hamilton, are o poveste mai lungă, cu totul aparte si ea e în ton cu ce am spus mai sus: a fost făcut de români inimosi, patrioti, oameni plecati din tară în urma instalării comunismului, oameni care au pierdut, literalmente totul, mai putin viata, dar care nu s-au rusinat că sunt români si care au strâns bani si au făcut acea bijuterie, numită Câmpul Românesc. Acolo e si o Alee a Scriitorilor din imigratie, cu busturi realizate de maestrul Nica Petre. Sala din acel loc se mai închiriază si la alte grupuri etnice sau organizatii, asa că lumea poate cunoaste câte ceva din cultura si istoria noastră, deci nu e cu circuit închis. Un lucru foarte bine gândit.
În final, românii din Canada au facut multe lucruri extraordinare, ca grup etnic, de asemena ca indivizi, sunt multi oameni de valoare, dar e nevoie ca valurile noi de imigranti să stie că trebuie să se implice mai mult si să nu se lepede de istoria si rădăcinile care oricum au venit cu ei. Nu e niciun câstig, dimpotrivă.

BT: Esti vicepresedinta Asociatiei Scriitorilor Români din Canada, o asociatie mare, prestigioasă, cu nume sonore în arealul cultural românesc. Cu ce activităti deosebite vă mândriti? Ce proiecte aveti în agenda de perspectivă?

CM: Ah, eu sunt mai nouă si va trebui să vorbesc în numele unor personalităti. E un lucru coplesitor, deci te rog si îi rog si pe cititori, să aibă întelegere.
E o asociatie extraordinară, Asociatia Scriitorilor de la Montreal ’’născută’’ acum 10 ani, prin muncă teribilă a unor oameni cu suflet mare, românesc. Voi da câteva nume, Alex Cetăteanu, actualul presedinte, dr. Ion Tăranu, Sorin Sonea. Sunt multi oameni de valoare: George Filip, poetul, care bulversase, la modul pozitiv, poezia anilor ‘70 în România si care a continuat să scrie si să publice, Eugen Caraghiaur, cu interesante eseuri economice si de altă natură, preotul Cezar Vasiliu cu literatură religioasă de mare profunzime, Ion Datcu, venit de curând din tară, cu volumele sale de istorie, Ionela Manolescu, expertă în François Villon, Victor Rosca, cu literatura memorialistică (e vorba de memorialul durerii din închisorile comuniste si de rezistenta în fata comunismului), literatura modernă, migrantă este foarte bine reprezentată de Felicia Mihali, care scrie în franceză acum, dar care a făcut furori în literatura anilor’90 în România, tot literatură modernă, feminină, scrisă de asemenea în franceză, semnează si Irina Egli, Miruna Tarcău. Dragos Samoilă vine cu un suflu nou, ceea ce spuneam mai sus, cu o limbă română de mare finete, fiind absolvent de filosofie si de religie ortodoxă, cu o scriitură de mare fortă, care nu te lasă să pui cartea deoparte. Livia Nemteanu, poetă apreciată în tară si în Canada, este si cea care a întretinut cenaclul “Mihai Eminescu”. Maia Vieru, este poetă nu numai în Canada, dar si în România si invers, face reale punti de legătură între cele două tări. Luminita Suse, scrie când în română când în engleză, orchestratorul acestor delicate trasee lingvistice fiind poezia.
Am primit forte noi în ultima vreme, prin Elena Buică, Camil Moisa, Cătălina Stroe.
Domnul Francisc Dworschak este cel care cu minutiozitatea omului de stiintă, dumnealui fiind medic, a luat apărarea lui Eliade, în română si în engleză, cartea sa, ’’În apărarea lui Mircea Eliade’’, fiind una de referintă, citată si de Mircea Handoca.

Ca proiecte de viitor: să facem o aniversare frumoasă, la care să participe nu numai membrii si simpatizantii de limbă română , dar si cei care iubesc limba si cultura română. Trebuie spus că sunt membrii nostri de onoare, excelenta Sa Gilles Duguay, fostul ambasador al Canadei la Bucuresti,

Ca realizări, sunt patru participări la Târgul International de Carte de la Montreal, e vorba de carte în limba franceză. Românii sunt singurii care participă la acest târg, cu cărti în alta limbă si sunt singura asociatie a unui grup etnic din Canada, care participă cu cărti ale membrilor asociatiei. E o mare realizare!!!! Felicitările se cuvin tuturor membrilor asociatiei, dar în primul rând presedintelui, Alex Cetăteanu, pentru că pe lângă calitătile de scriitor, o astfel de pozitie reclamă si reale calităti de organizator ( si chiar filantrop). Nu în ultimul rând, revista ’’Destine Literare’’, pe care vă invit să o cititi.
De fapt puteti găsi mai multe amănunte la următoarea adresă :
http://www.scriitoriiromani.com/

BT: Ai scris o carte de intreviuri cu scriitori din diaspora. După cum te cunosc de activă si având în vedere că sunt multi oameni de cultură români în Canada, cu sigurantă nu te vei opri aici. Pe când următorul volum?

CM: E o întrebare-provocare. Si-ti multumesc pentru ea. Nu pot să-ti dau un răspuns sigur, dar cert este că doresc o astfel de continuare. Să dea Dumnezeu să am fortă ca să pot transfera în realitate proiectele care acum, sunt doar la stadiul de vis.

BT: Crezi într-o relatie optimă cu tara, cu cultura contemporană? Care ar fi pârghiile de realizare a unei excelente comunicări?

CM: Aceasta e o întrebare foarte grea (ca si celelalte), la care voi răspunde pe scurt, nu pentru că acesta era răspunsul definitiv, ci pentru că în fiecare zi se poate adăuga ceva nou la lucrurile deja existente. O legătură constantă se mentine prin cunoasterea istoriei si printr-o privire la scară istorică a neamului, pe de o parte, pe de alta, prin conectarea la actualitate. Dar nu numai cea de la televiziune, care mai mult te îngrozeste, decât te informează, ci si prin legăturile cu cei de acasă. De exemplu, îmi place revista ’’Banatul’’ (am avut ocazia si să colaborez la ea), ’’Oglinda Literară’’ (unde de asemenea am colaborat), colaborez la Radio Timisoara si la Radio România Cultural si, de ce nu, mi-as dori si cu alte posturi de acasă si din lume.

BT: Te-ai gândit vreodată la Australia? Ce crezi despre diaspora română de aici?

CM: În primul rând, mi se pare foarte, foarte , foarte departe. Dar faptul că acolo aveti un post în limba romănă, care m-a lasat paf, adică mi-a plăcut atât de mult, pentru că e bine realizat profesional, spune multe despre românii de acolo si despre dorinta de a păstra limba română. Aceasta e o luptă foarte mare si foarte importantă pentru orice imigrant (si nu numai) si îmi dau seama că nu e usor.
Dar, bravo!!!

Ben Todică / Melbourne




Ben Todică    2/23/2011


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian