Australia tară a controverselor
Australia este o tară a controverselor. Am să vă explic de ce. Un ilustru politician de pe malul drept al Dâmbovitei spunea odată că: „Iarna nu-i ca vara!”. Ei bine, avea dreptate, dar... numai dacă se referea la România! În Tara Cangurului, în ultimii ani, a început să fie iarna ca vara si... vara ca iarna sau... chiar mixate. La sfârsitul anului 2010, pe continentul australian, controversele climatice se tin lant! Aici, în conditii normale, ar trebui să fie sezonul estival! Deci, zile toride, plajă, pantaloni scurti si o invazie de turisti din emisfera nordică. Din păcate nu-i chiar asa! Soare si multă căldură pe coastele oceanului este, dar la munte ninge... chiar dacă suntem în toiul verii; în mijlocul continentului, zona desertică e din ce în ce mai secetoasă, în sud – pădurile ard cu săptămânile, iar... în nord-est avem parte de inundatii mai abitir ca pe vremea lui Noe.
Marele Potop Australian
Australienii încearcă totusi să fie realisti. Stiu să tină piept greutătilor. Nimeni nu îsi pune cenusă-n cap că inundatiile recente acoperă o suprafată mai mare decât a Frantei si a Germaniei luate impreună!!! Multe case au dispărut sub ape mai adânci de zece metri. Desigur că majoritatea suferă-n tăcere, le pare rău de cei sinistrati, caută să-i ajute, tratează fenomenul cu seriozitate. Este declarată starea de dezastru, pagubele sunt peste cinci milarde de dolari australieni sau americani – paritatea în prezent fiind de unu la unu. Oamenii sunt lucizi, gândesc cu optimism la viitor, la refacere... pun mâna, ajută armata sau fortele guvernamentale, pentru a restabili ordinea, pentru a reface legăturile cu civilizatia si pentru a se repara ceea ce a fost distrus de ape. Totul prin muncă, întelegere, credintă si patriotism chiar... Au fost deschise diferite puncte de ajutor financiar pentru sinistrati. Chiar si copiii îsi donează economiile din pusculită. Asa i-au educat părintii si profesorii de la scoală, să sară si să-si ajute semenii aflati la greu! De aceea nimeni nu tipa, nu urlă, nu varsă blesteme pe natură sau pe guvern. Caută să înteleagă si să pună umărul la efortul de reabilitare a situatiei. Australianul este obisnuit cu greul. A trăit, în conditii precare, într-un mediu geografic diferit de cel de unde îsi lăsase strămosii, a cucerit locuri noi, s-a adaptat conditiilor climatice sălbatice, distantelor enorme, a pornit deseori de la zero si a răzbit... creând în 200 de ani o societate prosperă si o tară respectată de alte natiuni!
Revenind la Marele Potop Australian, si îl numesc asa deoarece - după spusele istoricilor si a arheologilor - aria potopului biblic se crede că ar fi fost mai mică decât cea a actualului diluviu australian. Desigur că trăind intr-o eră modernă nu mai este nevoie de o Arca a lui Noe, cu toate că si aici a fost distrusă o mare parte a florei si faunei locale. Un pericol demn de luat în seamă îl constituie serpii veninosi si crocodilii. Primii s-au instalat în casele părăsite provizoriu, pe care le consideră loc de refugiu. Crocodilii au iesit din râuri căutând hrană în zonele inundate, unde se infruptă cu animale moarte. Sunt convins ca nu ar ierta nici oamenii care se aventurează prin apele învolburate în cautarea unor chilipiruri, sau furturi de prin proprietătile abandonate. Mai sunt si pe-aici hoti si profitori de pe urma necazurilor semenilor lor, că deh, oameni suntem! Cei prinsi primesc pedepse grave si devin dizgratia societătii! Orase intregi se află sub ape, precum: Theodore, Chinchilla, Rockhampton, Emerald, Fitzroy, Condamine, Saint George, Jericho, Bundaberg, Dalby, Alpha si altele, multe dintre acestea fiind evacuate în totalitate. Dintre toate orasele sinistrate cel mai tare îmi pare rău de Theodore! Acesta si-a primit denumirea ca omagiu adus unui important politician australian de origine română, Eduard Teodorescu (foto), fost premier al statului Quensland în perioada 1919-1925. Dar despre acesta vom discuta în detaliu cu altă ocazie.
Patrie sau matrie?
Să lăsăm putin necazurile de-o parte si să vorbim despre lucruri mai vesele. O altă controversă este dominatia femeilor în viata politică si socială de aici. Circulă printre bărbatii o glumă precum că Tara Cangurului a revenit epoca matriarhatului. Am stat si am analizat amanuntit această teorie si le dau dreptate. Astfel, seful statului australian este regina Elisabeta a II-a, reprezentată în Australia printr-un guvernator general, tot o femeie, doamna Quentin Bryce, urmată de primul ministru, doamna Julia Gillard. În parlamentul federal de la Canberra sunt 22 de senatori si 33 de deputati de gen feminin. Premierul statului Queensland este Anna Bligh, premierul statului Noua Galie de Sud (New South Wales) este Kristina Keneally (foto), primarul metropolei Sydney este doamna Clover Moore. O adevărată conducere politică matriarhală fapt pentru care Australia poate fi numită matrie, nu patrie! Asta da democratie! Unde sunt bărbatii? La pub, beau bere, joacă cricket, rugby, sau scriu articole despre „Tara controverselor”! Îmi aduc aminte de o comedie italiană de la începutul anilor ’70 în care se ridiculiza lipsa femeilor în Australia. Titlul filmului „Frumos, onest, emigrat în Australia”. In rolul prinicipal Alberto Sordi. Acolo, în ilara peliculă, din lipsă de femei, barbatii dansau împreună la balul de sâmbătă seara! Oare cum o fi dansul zilelor noastre, căci numărul femeilor ne-a depăsit de mult...
Sărbători de iarnă în pantaloni scurti
Deci, după cum a relatat mai sus, clima ne joacă feste. Suntem în plin sezon estival. Pe coastă Pacificului e cald-cald, dar nu sufocant cum sunt verile din Bucuresti. La Sydney, îmbrăcati în tricou si pantaloni scurti, ne răcorim cu briza aerului conditionat. La mai putin de 500 de km distantă, în statiunea montană Perisher, pe 20 decembrie 2010, în plină vară australiană a nins! Se schiază vârtos! Temperaturi noaptea între -2 si -7 grade Celsius! Controvesatele sărbători de iarnă comerciale au început si la noi - precum în orice societate capitalistă care se respectă – încă de pe la inceputul lunii noiembrie. Brăduti, brazi si brădoi de plastic, impopotonati cu beteală multicoloră si cu cadouri „dummy” îti atrag atentia că vine Crăciunul si că ar fi cazul să bagi mânuta-n buzunar si să cumperi niscaiva cadouri pentru cei dragi. Reclame peste reclame, „sale” peste „sale”, ieftiniri de toate felurile, făcute parcă pentru a se armoniza cu portofelul oricărui cumpărător si... peste tot aceeasi muzică de sezon difuzată la toate difuzoarele complexelor comerciale, de la „Jingle Bells”-urile preotului-compozitor american James Pierpoint din Boston, la „Stille Nacht”-ul austriacului Franz Xaver Gruber. Până la Crăciunul religios ti se apleacă de atâtea colinde si cântecele de iarnă, încât îti vine să îti iei câmpii si să asculti acasă orice, chiar si mult detestatele cantate maneliene românesti!
Vacanta de Crăciun te intâmpină cu abundentă si cu dragostea celor care te inconjoară. Fiecare aussie se întoarce de la supermarket cu câte un ditamai curcan sub brat, care aruncat în cuptor se transformă intr-o friptură care îti încântă papilele gustative, cerând cu vehementă să fie stropit cu renumitele vinuri australiene... care au întrecut deja faima celor frantuzesti, sau californiene. De obicei Crăciunul se tine strict în familie, restaurantele fiind cam goale în această seară. Apoi, zilele următoare până la Anul Nou se fac parties-uri unde îti inviti musafirii de suflet, sau esti invitat de rude sau de prieteni dragi. Tot în pantaloni scurti! La barbechiu, babechiu, barbeque, sa BBQ! Name it! Se mănâncă mormane de fleici la grătar, de vacă, de porc, de pui, de emu (strut australian), de canguri si de crocodili! Si ne mai intrebăm de ce „ăstia din urmă” sunt supărati pe noi si vor să ne pape si ei... la rândul lor! (sic!). Berea curge gârlă. În general mărci autohtone: VB (Victoria Bitter), Fosters Lager, Tooheys New, Cascade, Crown Lager, si alte multe sortimente. Rece sa fie, că deh australienii nu sunt snobi precum alte neamuri mai... ortodoxe! De bronzat la ocean nu prea se înghesuie localnicii nostri. Cred că de frica si de groaza cancerului de piele. Totusi plaja e plină de... turisti fraieri care vor să epateze atunci când se vor intoarce pe meleagurile natale din emisfera nordică. Ei, de gustibus et „urmări”-bus non disputandum! În fiecare an mor în Australia peste 1000 de persoane de cancerul pielii arse la soare - melanoma! Credeti că bronzatii de la „marea neagră e albastră”, sau cei de la alte mări invecinate sunt scutiti de acest „cadou” solar!
Anul nou, se sărbătoreste în cadru festiv, deobicei locuri organizate de guvern, unde se face risipă de artificii si de sticle de sampanie cărora le sar dopurile. La Sydney sunt organizate cele mai fastuoase serbări ale trecerii dintre ani, cu focuri si jocuri de artificii lansate de pe Marele Pod, de pe acoperisul Operei House, sau de pe navele aflate în golful adiacent. Totul pentru încântarea ochilor celor prezenti, a obiectivelor camerelor de luat vederi si de fotografiat, pentru a demonstra astfel lumii că existăm si pentru că suntem printre primii care întâmpină noul an care vine.
30 de ani de la moartea lui Lennon
Vă veti întreba ce legătură are John Lennon cu Australia. Nu stiu prea multe amănunte... în afară de minunata muzică a bitălsilor care a cucerit inimile atâtor generatii de ozi. Are însă o legătură cu autorul acestor rânduri. În urmă cu 30 de ani locuiam la New York, la un block distantă de Dakota Building, locul unde a fost împuscat marele cântăret si compozitor. 8 decembrie 1980! O seară tristă si foarte friguroasă. După ce cinasem la un restaurat chinezesc de pe Columbus Ave, mă intorceam zgribulit spre casă. Locuiam în apropiere, pe 73 street West. Mi-a atras atentia zgomotul făcut de mai multe sirene ale masinilor de politie. Unele ieseau de pe 72 Street, altele intrau! Ciudat! Curiozitatea m-a îndemnat să mă duc să văd ce se întâmplă. Pe la mijlocul strazii 72 cineva mi-a spus că a fost împuscat John Lennon. Am alergat într-acolo. Stiam unde locuieste. Îl mai întâlnisem de câteva ori prin împrejurimi, sau prin parcul din vecinătate. Se purta ca un om normal, fără excentricităti. Însotit mereu de Yoko Ono, îl recunosteai usor după ochelarii rotunzi care erau hallmark-ul său.
Deci, sirene, girofaruri, vacarm si jale... Când am ajuns la aceea poartă a crimei am aflat că pe John îl transportaseră deja spre spital cu o masină de politie iar pe Yoko cu alta. Unii ziceau că ar fi fost răniti amândoi. N-am putut vedea prea mult deoarece se adunase deja un puhoi de oameni. În intrândul portii blocului Dakota stătea doi indivizi păziti de mai multi politisti. Unul era un portar în uniformă care gestcula tot timpul si vorbea tare, celălat un tip grăsun, tăcut, cu un cap foarte rotund, zâmbind prosteste! Asteptau cu totii să vină anchetatorii. Lumea era foarte agitată... S-au făcut grupuri-grupuri de discutii, de prezumptii si de scenarii. Nu se stia încă precis cine fusese ucigasul... Mai târziu am realizat că era tipul tăcut cu cap rotund, Marc Chapman. Lui i s-au pus cătusele... si a fost luat de politisti. Nu am stat foarte mult după aceea deoarece mi se făcuse frig si începuse sa fie mare aglomeratie! John Lennon în schimb plecase de tot... Odihnească-se în pace! Nu l-am uitat nici după trei decenii de la disparitie! Următorul weekend am participat la un miting în Central Park, alături de peste o jumătate de milion de oameni. Era un miting dedicat memoriei celui dispărut, un miting pentru pace, pentru armonie si întelegere. Având în ochi lacrimi înghetate din cauza frigului de-afara cântam cu totii: „Imagine there's no countries/ It isn't hard to do/ Nothing to kill or die for/ And no religon too/ Imagine all the people/ Living life in peace.../”. Mică-i lumea Doamne, chiar văzută de aici de la antipozi!
Sydney, Australia,
|
George Roca 2/10/2011 |
Contact: |
|
|
