Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Tablete pentru prieteni : Dragostea de sine-facere de bine

Nu este deloc surprinzător că omul se gândeste în primul rând la el însusi; Dowkins a pus această tendintză pe seama genelor-numindu-le a "selfish genes"-pentru că rolul lor e să-l facă pe om capabil să reziste obstacolelor de pe parcursul vietzii; cu alte cuvinte ele veghează la supravietzuirea lui conform principiului darwinian "cel puternic învinge"; de aici notiunea că omul este egoist, egocentric (self-centred) pentru că...."natura" l-a făcut să fie asa.

Dar lucrurile nu sunt atât de simple pentru că pe parcursul evolutiei lui pshicho-morale si intelectuale omul a dovedit -în decursul mileniilor- că a evoluat, s-a elevat si prin aceasta a imaginat si adoptat principii diametral opuse egoismului primitiv si ancestral.

Exemple sunt nenumărate; odată codificate relatiile inter-umane bazate în lumea judeo-crestină pe cele “zece porunci" si în lumea crestina pe învătătura lui Iisus, s-a ajuns treptat la abolirea pedepsei cu moartea, a sclavagismului, la instituirea de opere sociale de binefacere sustinute de stat si de cei bogati, la "umanizarea " închisorilor, la organizarea de institutii care să se opună razboaielor-ONU-, la ajutorarea natiunilor în nevoie prin creearea de fonduri monetare la nivel international, etc.

Prin acest fel de realizări, care au necesitat secole pentru a fi implementate, s-a dovedit că omul a ajuns să se gândească nu numai la el, ci si la cel "de alături"; că deci are capacitatea ratională si emotională de a-si depăsi tendintele egocentrice naturale si a fi capabil de a se arăta....altruist! Prin aceasta omul s-a auto-depăsit, în sensul că ceea ce "natura" a implantat în genele lui a putut fi modificat prin intermediul cunoasterii si ratiunii sub influenta factorilor epigenetici -necesitatea de a trăi în comunităti umane.

De altfel, notiunea "cunoasterii" ca factor modulator al comportamentului uman nu este nouă; Socrate, în celebra "Apology" prezentată cu ocazia judecării lui la Atena, afirma categoric că "a cunoaste binele înseamnă că se poate face un bine"; pentru el "răul"-viciul-este datorat lipsei "cunoasterii ", deci "ignorantei" care apartine celor care nu au stiut ce este "binele". Cu alte cuvinte "to know the good is to do the good", iar cei care aleg "răul" o fac crezând că prin actiunea "rea" ei vor căpăta "ceva bun " pentru ei, vor avea un avantaj (hotul care fură), fapt care însă, de cele mai multe ori, nu aduce fericire. Părerea lui Socrate era că ratiunea-cunoasterea individuală a ceeea ce este bun pentru fiecare individ conduce pe om să aleagă din viatză, "binele" si nu "răul". Deci “binele”este o achizitie a ratiunii si experientei de viată a oamenilor si acesta notiune este sprijinită pe faptul că, statistic, majoritatea oamenilor este înclinată -din fericire- să practice “binele”si nu “răul”.

Aparent deci ar exista un antagonism între principiul darwinian genetic -natura face pe om egoist si egocentric ca să se poată apăra- si psihologia evolutionistă care sustine că ratiunea-cunoasterea controlează tendinta umană de a practica “binele”, care nu se limiteză numai la individ, ci se răsfrânge si asupra grupului uman din care face parte; de aici a rezultat notiunea de altruism (de la latinul “alter” care înseamnă “altul”, “celălalt”).

Evident că la aceasta au contribuit, în istoria omului, doctrinele religioase bazate pe o morală de tolerantză si ideea de includere a individului în colectivitatea în care-si duce viatza, ca în judeo-crestinism, budism, islamism, principii care nu au apărut decât când gândirea umană a evoluat corespunzător în sensul acceptării adevărului că omul nu trăieste singur si că are “semeni” oameni ca si el de care poate depinde si care pot depinde de el.

Aparitia si acceptarea-în structura psihologică a omului- a notiunii de “celălalt”, a altruismului, a notiunii de semen, demonstrează importantza factorilor epigenici care, alături de cei genetici, au asigurat supravietzuirea omului care, altfel, ar fi continuat să se distrugă reciproc si ar fi dispărut ca specie, asa cum se întâmplă în viatza animalelor.

S-ar putea spune fără prea multă exagerare că egoismul genetic asistat de altruismul evolutionist a protejat- până acum - spetza umană.

Dr. Dinu Dimitriu / Toronto






Dr. Dinu Dimitriu     1/22/2011


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian