Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Istorisiri adevărate in preajmă de Crăciun

Crăciunul! Sărbătoarea Nasterii celei Sfinte! Nici o altă sărbătoare nu e mai întreagă decât aceasta, pentru că porneste de la Nastere si nu o nastere obisnuită, asa cum sunt milioane si milioane de altele, ci Nasterea lui Dumnezeu pe pământ!
De nevăzut, dar de crezut!
De două mii de ani, Pruncusorul Iisus se naste în fiecare iarnă, în ieslea sfântă, în casele noastre, dar în chip deosebit, în sufletul nostru. Să-i facem o ieslisoară cu fân proaspăt si curat în inima noastră si să-L chemăm să-si facă locuintă în acest lăcas, în Betleemul sufletului nostru, al fiecăruia. Asa cum spun preotii, nu numai bucatele si vinul trebuie să-si aibă locul acolo, dar si gândurile, cuvintele, pacea si faptele noastre.
Cred că nu există om să nu iubească povestile. Si dacă de regăseste în ele un sâmbure de adevăr, sunt cu atât mai fermecătoare.
Astăzi, vă voi spune o poveste adevărată, din care s-a născut, altă poveste, la fel de adevărată. Poveste-n poveste, poveste din poveste, cu rădăcini în realitatea noastră cotidiană. Fiindcă, la tot pasul întâlnim si auzim povesti, suntem părtasi la o sumedenie de întâmplări cărora stim, ori nu stim să le dăm interpretare.
Totul a pornit de la o scrisoare pe care am scris-o unui scriitor care se află la o distantă de câteva sute de kilometri de mine si cu care colaboram la reviste si postul de radio teritorial Târgu-Mures. Îi împărtăseam impresiile lăsate în urma vizionării unei emisiuni TV.
Poate ati auzit de acest caz, poate nu.
Întâmplător, am văzut o emisiune pe TVR Cultural - la Profesionistii - Eugenia Vodă l-a avut ca invitat pe un doctor diabetolog din Buzias, dl. Viorel Serban. A fost o preluare de pe TVR 1. Foarte interesant.
Acest doctor împreună cu sotia lui care e hematolog, au trăit o dramă cumplită. Pe scurt, le-a pierit un copil de 11 ani (totul se întâmpla acum 19 ani) - înecat în Timis.
După ce au trecut peste durere, (dar oare au trecut vreodată peste durere?) - acesti părinti au hotărât să înfiinteze un spital permanent pentru copiii bolnavi de diabet I - insulino-dependenti si pentru cei cu hemofilie.
Au cumpărat (cu ajutor din străinătate) un teren de 20.000 pătrati si au construit un spital în miniatură cu 50 de locuri, cu posturi de medici, asistenti, îngrijitori etc.
S-au dedicat acestei munci, el si sotia lui prin fundatia pe care au înfiintat-o, numită Cristian Serban - după numele copilului dispărut.
Si azi activează cei doi si primesc copii bolnavi care-si fac de 4 ori pe zi injectii cu insulină (unii si-o fac singuri si-si reglează si doza în functie de glicemie).
E fantastic ce-a putut să facă acest om! Si-a transformat propria durere în ceva în folosul tuturor. Doctorul relata că primeste 80 % ajutor din străinătate - din Bavaria. Că munceste non-stop si că si-a dedicat viata acestui spital.
Mă uimeste cum îi poate ajuta Dumnezeu pe oamenii care au trecut prin experiente grele, pentru altii - de netrecut. Dar Dumnezeu le dă resurse oamenilor, exact în momentul când ei par prăbusiti. Îi ridică, îi scutură de praf, le dă impuls să meargă mai departe. Le arată drumul. Îi sprijină. Le dă avânt pentru Lucrarea pe care o au de făcut împreună. Izvorul se află numai în credintă.
Răspunsul a venit imediat în acea seară si acest scriitor muresean, care trăise o experientă similară familiei doctorului, mi-a dezvăluit o altă poveste, la fel de adevărată, asa cum am spus, pentru că era trăită chiar de el. Iată povestea pe scurt:
“Veneam de la Lourdes cu copiii nostri bolnavi. Era acum 10 ani. Si am hotărât, pe drum, să înfiintăm Comunitatea Sfânta Treime a familiilor cu copii cu dizabilităti. În cadrul Comunitătii, am înfiintat Centrul de Zi CEZARA pentru copii si tineri cu handicap psihic sever.
Am cumpărat o căsută si am început activitatea, cu un singur cadru didactic. Era mai mult supraveghere decât recuperare. Apoi, am deschis ateliere si cabinete de recuperare, am angajat specialisti si am trecut la
servicii specializate de recuperare si abilitare. Am modernizat spatiile si am dotat Centrul cu aparatura necesară.
Este un Centru privat, recunoscut mai mult DINCOLO decât la noi. Acum câtiva ani o studentă din Belgia si-a făcut teza de licentă la noi. Acum 2 ani două studente din Gent au făcut o cercetare stiintifică în Centru, timp de 4 luni. În fiecare an, 15 elevi de la Instiututul Maria Margareta din Kortermark fac două săptămâni practică productivă la noi. Avem spatii amenajate pentru logopedie, kinetoterapie, psihopedagogie, stimulare senzorială si un atelier de terapie ocupatională MÂINI CARE VORBESC. Programul este mai mult axat pe socializare. Beneficiarii ies des în spatiul comunitar, la magazin, la Teatrul de Păpusi, librărie, cofetărie, parcuri, Gradina Zoo etc. Ei sunt cetăteni ai Târgu-Muresului. Hotărârea noastră a fost aceea de a nu-i închide între peretii caselor, de a nu-i ascunde. Dimpotrivă, ei trebuie să fie peste tot unde se manifestă viata. În fiecare zi de vineri avem discotecă cu participarea voluntarilor care sprijină Centrul. Abia am încheiat Campania de expozitii de Crăciun cu lucruri ale copiilor si tinerilor din Centru, în special expozitiile de lumânări confectionate de beneficiari. Spun si tineri si copii, pentru ca avem un program zilnic de recuperare a tinerilor cu handicap psihic sever, cu vârste între 20 si 30 de ani - dar avem si copii de la 2 ani la 6 ani cu handicap psihic în serviciu ambulatoriu. Programul pentru tineri este un program de recuperare în două reprize zilnice, între 8.30 - 19.30, cu mese incluse si timp pentru odihnă la orele amiezii. Se înregistrează succese inimaginabile. Familiile ajută mult activitatea, statul foarte putin sau de loc, iar Bunul Dumnezeu din plin. Totul este gândit astfel: tinerii învată să fie împreună, să se cunoască, să se ajute etc. iar când vor rămâne singuri, fără părinti, vor fi cuprinsi în program permanent la Centru. Acum, pentru că sunt părintii, seara vin acasă. ATUNCI, când nu vor avea părintii lângă ei, nu vor rămânea pe drumuri, în spitale sau orfelinate, ci în căsuta lor de pe str. Suceava nr. 2 din Târgu-Mures, supravegheati juridic conform actelor ce stau la baza Centrului. Mâine avem serbarea Pomului de Crăciun. Vor colinda. Unii doar prin miscarea mâinilor. Stiu să se bucure de ceea ce-i frumos. Unii vorbesc, altii nu, dar au cu totii un surâs care izvorăste din Slava lui Dumnezeu. Stiu să-si facă cruce si merg la Sfânta Biserică. Au - avem - sperante...! E atât de bun Dumnezeu cu noi! Si nu îl certăm pe Dumnezeu de ce ne-a pus greul în suflet si pe umeri.
Stim că este o taină. Unul dintre ei a plecat în vesnicie. Se numea Silviu. Avea 25 de ani. A murit în chinuri groaznice. De Crăciun îi vom aprinde o lumânare pe mormânt si suntem siguri că peste flacăra ei va ninge cu aripi de îngeri. I-a rămas în urmă căruciorul cu rotile ca să le arate oamenilor că uneori viata nu e plutire suavă, ci povară si rană. Vă vom colinda si pe Dumneavoastră, în gând. Primiti colindătorii?
Cu mult drag, fondatorul si coordonatorul Centrului de Zi Cezara.”
Am rămas pround impresionată de câtă putere i-a oferit Dumnezeu acestui om, ca să-si prefacă propria durere, pricinuită de disparitia fetitei sale Codruta-Cezara – în vârstă de 16 ani, într-un cumplit accident, în urmă cu 15 ani.
Un prag trecut anevoie, cu bolovanul în spinare precum Sisif. O treaptă urcată si încă o treaptă, pe Scara care duce la Cer, acolo unde ne vom întâlni cu totii.
Dar până atunci, haideti să primim colindul acestor copii, chiar dacă va fi îngânat doar din mâini, asa cum stiu ei să se manifeste.
Copiii de la Fundatia Cezara-Codruta au colindat si anul acesta.
“Am colindat si la morminte. Are si sublimul înfrigurarea lui.
Crăciunul are strălucire deplină când sunt mamele să ne îmbrace frumos ca să mergem la colidat si să ne astepte, apoi, cu pâinea ACEEA caldă a ochilor, a mâinii, a vorbelor în care să adormim si să visăm că-i ducem Pruncului Iisus cununa florilor de aur”, ne-a împărtăsit în scris, coordonatorul Centrului de zi.
Au colindat până a nins inima din noi, asa cum spunea Nichita Stănescu.
Au nins si gândurile si cuvintele noastre. Peste tot s-a asternut o nea imaculată peste toată tristetea lumii. Totul a devenit feeric. Si suportabil.
Iar în curând Fundatia va organiza un Concurs National de comentarii literare, pe care vi-l anuntăm cu bucurie, în speranta participării în număr cât mai mare.
Fundatia Culturală “Cezara”, Editura “Cezara Codruta Marica”, Centrul de Studii Literare “ Grigore Vieru” din Târgu-Mures organizează, în preajma zilei de nastere a Marelui Mihai Eminescu, Concursul National de comentarii literare asupra poeziei LA STEAUA de Mihai Eminescu. Pot participa elevi ai liceelor din întreaga tară. Textele vor fi trimise pe adresa Fundatiei Culturale “Cezara”, Târgu-Mures, B-dul Cetătii, nr. 13, Cod 540089, până în data de 12 ianuarie 2011. Premiile vor fi înmânate la Statuia lui Mihai Eminescu din Târgu-Mures în data de 15 Ianuarie 2011. Lucrările premiate vor fi cuprinse în volumul Ziua fluturelui alb care va fi editat în seria Prima verba a Editurii “Cezara Codruta Marica” , marcând 15 ani de la moartea celei care a fost un simbol al adolescentei.
Astfel, povestile prin viată. Prin viată si cuvintele si visurile noastre.
Mai ales, în preajma Sfintei Nasteri, când, iată, se apropie venirea Pruncusorului Iisus Hristos, din sânul imaculat al Prea Sfintei Fecioare Maria.
O crengută de brad, luminitele din ochi, flacăra din inimă, cuvintele-colind cu care-l întâmpinăm – vor fi darul nostru cel mai potrivit. Să nu ne zgârcim. Nimeni nu e atât de sărac încât să nu-i poată dărui aceste daruri de suflet.







Cezarina Adamescu    12/22/2010


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian