Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Taina sfântă a Vinului ( I )


“Eu sunt Vita cea adevărată
si Tatăl Meu este Lucrătorul”.
(Ioan 15,1).

“Când umbli prin vie, sau
lucrezi în ea, trebuie să te
gătesti ca de Sfânta Biserică.”
(Bunica mea MARIA NISTOROIU ).




Harul lui Dumnezeu s-a revărsat cu prisosintă si bună mireasmă peste Marea Dacie în care a odrăslit Vita de vie, respectând cu sfintenie etnografia locului, sacralizat de spiritul locuitorilor ce au cultivat-o cu sârg si bunăvointă milenii întregi. Fiecare zonă, regiune sau provincie a avut o configuratie umană hărăzită de Dumnezeu, care s-a interferat, s-a împletit, s-a oglindit în lacrima hristică a Vinului,
s-a nuntit în aurul blând al toamnei si apoi si-a prelins culorile si nectarul viei, în portul national si minunat al podgorenilor daci.
Încă din lumina începuturilor, cultura Vitei de vie în Marele Regat Dac s-a dezvoltat pe terenuri prielnice, favorizate de o climă minunată, în care au debutat si s-au maturizat cele mai rafinate vinuri.
Vita de vie, respectiv cultura viei este blazonul proprietătii fiecărui om, al fiecărei familii, al fiecărui popor, al fiecărei natiuni. Ea este deci, zestrea material-spirituală, care atestă vatra, statornicia, civilizatia, continuitatea si cultura celor ce o posedă cu sârg.
Vinul e sângele pământului oferit cu precădere nemuritorilor daci ceresti.
Vita de vie s-a transmis ca o mostenire de mare pret de la o generatie la alta, nestirbită, dar îmbunătătită de-a lungul mileniilor, căpătându-si celebritatea de necontestat si de neînvins.
Vinul este o comoară a culturii nationale. Bei un pahar ca să-i afli taina si restul pentru a le tălmăci si altora traditiile si cultura noastră.
Vita de vie si în mod expres vinul este singura Religie universală acceptată si recunoscută de către aproape toti locuitorii Terrei. A fost si este cinstit si cântat de marii poeti si scriitori, de ilustrii artisti, de înalti demnitari, de împărati, regi sau voievozi, de preoti, monahi si vlădici, de fecioare, de sibyle sau de regine.
Aroma vinului să nu devină vină, ci divină.
Ca simbol al bunăstării si al faimei, Vita de vie n-a fost niciodată uzurpată de vreun cârmuitor, în Dacia Mare, chiar de exista vreo tentatie nomadă de cucerire. Scorneala că: “vezi Doamne, Burebista ar fi ordonat distrugerea Viei în imperiul său”, este o minciuna gogonată si grosolană răbufnită din mintile încetosate ale dusmanilor ce ne-au râvnit si care încă ne vor cotropiti sub o formă sau alta.
“În vremea Marelui Deceneu si a domniei împăratului Burebista, cultura Vitei de vie si a divinului ei nectar erau pretuite si petite la rang sacru si aristocratic, atât de tarabostes, cât si de omul de rând, atât de sciti, cât si de traci sau geti si spre deosebire de greci, ei beau vinul neîndoit cu apă. Desi era gustat de toti, cel mai adesea era folosit în cadrul ceremoniilor si în special al celor religioase”. (Herodot, Istorii, vol. II. Ed. Stiintifică. Bucuresti, 1964, /G.N.Nicoleanu, Introduction a’ l’Ampelographie Romaine. Bucuresti, 1900).
Strabon scria că “getii erau mai favorizati decât scitii din Crimeia, din punct de vedere al conditiilor solului si al climatului necesar culturii vitei de vie”.(citat de F. Pax , Grunzuge der Pflanzenverbreitung in don Karpaten, t. II, Veget. D. 4. Erde 10, 1908, p. 142).
În Vita de vie, s-a întrupat dintru început cerul, astfel că prin vinele ei curge “Sângele Domnului”.
Vita de vie este de fapt o Cruce a binecuvântării, prin a cărei jertfă ne aduce atâta bucurie si încântare.
Cât priveste vechimea culturii Vitei de vie si a preparării vinului în Europa, “majoritatea izvoarelor pledează în favoarea tezei că ele s-au realizat cu mult peste 8 000 î.d.Hr. prin mijlocirea thracilor”.(Raymond Billiard, La vigne dans l’antiquite. Lyon, 1913).
În Sfânta Scriptură notiunea de Strugure apare de cca 25 de ori, iar a Vinului de cca 164 de ori, în afară de faptul că mai apar si alte expresii de genul: “must”, “rodul vitei”, “băuturi ametitoare”, “sânge de strugure”.

Prima binecuvântare pe care Bunul Dumnezeu a dat-o primei familii asezate în Paradis, pe lângă celelalte bunătăti, a fost Vita de vie, ca simbol al statorniciei, bunătătii, iscusintei, hărniciei si armoniei.
Urmarea păcatului strămosesc si a alungării din Grădina Edenului a constituit-o pierderea legăturii omului cu cultura Vitei de vie.
Înainte de pedeapsa Potopului, Tatăl Creatorul reconfigurează lumea prin alegerea lui Noe- Părintele Natiunii Pelasge, respectiv Patriarhul omenirii, după Potop. “Pelasgeh “-în limba caoină(proto-dacă) înseamnă întindere mare, orizont.
Când primii “apostoli” ai lui Noe, Corbul si Porumbelul i-au vestit retragerea apei, după Potop, Dumnezeu-Creatorul face un legământ cu Noe, pecetluindu-l printr-un curcubeu si ordonând reconfigurarea Creatiei.
Apoi a început Noe să fie lucrător de pământ si a sădit vie. (Facere 9,20).
După constituirea Natiunii Pelasge-Natiunea Matcă a lumii, prin Întemeietorul ei direct, Peleg, alesul lui Dumnezeu, Vita de vie, cunoaste o mare cinste si înflorire, răspândindu-se în marele imperiu pelasg. Ea a fost cultivată mai întâi în jurul Sanctuarelor divine, în jurul locuintelor si apoi în mari suprafete de culturi.
“ Între mileniile XII-VIII î.d.Hr. pe teritoriul imperiului thrac, cultura Vitei de vie era extinsă propriu zis pe suprafete viticole, introducându-se astfel cultul Vitei de vie si al vinului: Sabazios, Zachos, Bayalos, adoptat ulterior de greci sub numele de Bachos sau Dionysos, care de asemenea erau thraci”. (Hermippus Callimachius-Codexus F.H.G. 13,41, sec. II î.d.Hr.,/ D.M. Pipidi, Monumente epigrafice inedite în Histria, în vol. “Histria. Monografie arheologică”, vol. I. Ed. Academiei R.P.R., Bucuresti 1954).


“Numai Vita vinului, floarea Trandafirului si spicul Grâului stau în poarta Raiului”

( proverb thrac )

“…Patria originii Vitei de vie trebuie căutată în tinuturile păduroase ale Pontului si al Thraciei, până dincolo de Dunăre, tinuturi bogate în liane”. (A. Griesbach, Die vegetation der Erde nach ihrer, climatichen, Ordung, Leipzig, 1872).
Patriarhul Iacob profeteste cu două milenii înainte, Jertfa supremă a lui Iisus Hristos exprimată prin simbolul vin-sânge: “…Când va veni Împăciuitorul Căruia se vor supune popoarele, Acela îsi va lega de vită asinul Său, de coardă mânzul asinei Sale. Spăla-va în vin haina Sa si în sânge de strugure vesmântul Său! Ochii lui vor scânteia ca vinul…”(Facerea 49, 10-12).

…Din coarda de vită ce-nfăsură crama / Bunica si mama/ Mi-au rupt un ciorchine,
spunându-i povestea;/ Copile, grăiră, broboanele-acestea /Sunt lacrimi de mamă
vărsate prinos / La casnele Domnului nostru Hristos.//

Apoi, când culesul de struguri fu gata,/ Bunicul si tata /În joc de călcâie zdrobind
Nestemate / Ce lasă ca rana siroaie-nspumate,/Copile, grăiră, e must sîngeros /
Din inima Domnului nostru Hristos //

Si iată potirul la gură te-aduce, / Iisuse Hristoase, Tu jertfă pe cruce; / Adapă-mă,
sevă de Sfânt Dumnezeu./Ca bobul în spice si mustu-n ciorchine / Esti totul în
toate si toate prin tine,/ Tu, vinul de-a pururi al Neamului meu. //

Podgorii bogate si lanuri mănoase, / Pământul acesta, Iisuse Hristoase, / E raiul în
care ne-a vrut Dumnezeu. / Priveste-te-n vie si vezi-te-n grâne /Si sîngeră-n
struguri si frânge-te-n pâine, / Tu, viata de-a pururi a Neamului meu.

(Nichifor Crainic- Cântecul Potirului, vol.Soim peste prăpastie. Ed. Roza Vînturilor.
Bucuresti, 1990).

Frumusetea si bogătia unei Natiuni, a unei Tări se vede după greutatea rodului de struguri. “…La Tismana se găsesc butuci de dimensiunile unui arbore, iar pe valea Sohodolului vita rodeste până la 800 de metri înăltime”. (Ion Simionescu-
Tara noastră-oameni, locuri, lucruri. Editia a II-a, Bucuresti, 1938, p.359).
La originea multimilenară a Vitei de vie, aceasta era de dimensiunile unui pom si era cunoscută la thraci sub denumirea de “Pomul sacru”.(J. Perdrizet, Cultes et mythes du Pangee, in Annales de L’Este”, Paris-Nancy, 1910, p.35).
Si astăzi întâlnim în unele zone, butuci de vită de vie de dimensiunile unui pom, cum ar fi în Dobrogea, Mehedinti, Tismana, Vâlcea, Vrancea, Neamt etc.
Prin 1970, în curtea lui Ciubotaru V. Constantin din Mănăstioara-Fitionesti, se afla un butuc de vie deosebit de roditor. Datorită unor lucrări de refacere a casei, butucul îngrijit cu drag si migală a devenit un membru al familiei intrând într-una din camerele de locuit…An de an s-a dezvoltat si corzile au iesit din nou afară, pe una din ferestre. Vita a devenit un veritabil pom (în 1985), iar corzile sale după tualetarea de primăvară, depăsesc 14 m lungime. Ea îsi răsplăteste harnicul vrâncean în fiecare toamnă cu peste 400 kg struguri. (Alexandru Desliu, Revista de Horticultură si viticultură. Focsani 1985).
Într-o parobolă vechi testamentară copacii sau hotărât să-si aleagă un împărat, si au zis întâi Măslinului:
“Domneste peste noi!
Iar Măslinul a zis: Lăsa-voi eu oare grăsimea mea, cu care se cinsteste Dumnezeu si oamenii se mândresc si mă voi duce să umblu prin copaci?
Atunci s-au adresat Smochinului:
Vino tu si domneste peste noi!
Dar si Smochinul a răspuns: Să-mi las eu oare dulceata mea si fructul meu cel bun si să mă duc să cârmuiesc copacii?
Apoi s-au adresat Vitei de vie: Vino tu si domneste peste noi!
Si Vita de vie a zis către ei: Cum să-mi las eu mustul meu care veseleste pe Dumnezeu si pe oameni si să mă duc să cârmuiesc copacii?
În cele din urmă au zis toti copacii către un spin: Vino tu si domneste peste noi! Iar spinul a zis către copaci: Dacă voi mă puneti cu adevărat împărat peste voi, atunci veniti si vă odihniti la umbra mea; iar de nu, atunci va iesi foc din spini si va arde cedrii Libanului”.( Judecătorii 9, 8-15).
Vita de vie este simbolul omului creat asupra căruia Dumnezeu trimite harul Său pentru cresterea, curătirea si buna lui rodire, pentru omenie si pentru cinstirea si slava Domnului.
În Vinul bun stropii saltă si plesnesc ca mugurul în floare, adunând toate razele, ca o binecuvântare într-un buchet de mirt, plăcut mirositor, încântându-i pe toti cei ce petrec.
Si se va zice în ziua aceea: “Vie cu vin bun, cântă!
Eu, Domnul, sunt străjerul ei, în fiecare clipă. Eu o ud, ca frunzele ei să nu cadă. Ziua si noaptea Eu o păzesc.” (Isaia 27,2-3).
În Cântarea Cântărilor- Poemul dragostei în Vechiul Testament, vinul este co-simbolul iubirii îndrăgostitilor.
“Sărută-mă cu sărutările gurii tale, că sărutările tale sunt mai bune ca vinul…
Îti voi preamări dragostea mai mult decât vinul…Iubitul meu e ciorchinele de ienupăr, din Enghedi, de la vii cules…Întăriti-mă cu vin, cu mere răcoriti-mă, că sunt bolnavă de iubire…Smochinii îsi dezvelesc mugurii si florile de vie văzduhul parfumează… Cât de dulce, când dezmierdezi, esti tu sora mea mireasă; si mai dulce decât vinul este mângâierea ta…Strâns-am miruri aromate, miere am mâncat din faguri, vin si lapte am băut. Mâncati si beti prieteni, fiti beti de dragoste iubitii mei!...Sânul tău e cupă rotunjită, pururea de vin tămâios plină; trupul tău e snop de grâu, încins frumos cu crini din câmp…Ca finicul esti de zveltă si sânii tăi par struguri atârnati în vie….
În finic eu m-as sui, sânii tăi mi-ar fi drept struguri…Sărutarea ta mai dulce-ar fi ca vinul, ce-ar curge din belsug spre-al tău iubit, ale lui buze înflăcărate potolind…Mâine hai la vie să vedem dacă a dat vita de vie, merii de-au înmugurit, de-s aproape de-nflorit. Si acolo îti voi da dezmierdările mele…Te-as fi luat si-n casa mamei te-as fi dus, în casa celei ce m-a născut; tu graiuri dulci mi-ai fi spus si eu cu drag ti-as fi dat vin bun si must de rodii”. (Cântarea Cântărilor 1-8).
Vita de vie înflorită si vinul sunt simbolurile frumusetii si întelepciunii depline ale omului credincios: “Să se întoarcă la Mine si să se adăpostească la umbra Mea, să-si agonisească hrană, si ca Vita să înflorească si să li se ducă numele ca vinul cel dulce”.(Osea 14,8).
Căutarea lui Dumnezeu (cunoasterea Sa) este ca aflarea vinului bun, iar rămânerea si trăirea în Dumnezeu este o permanentă gustare si însetare după cel mai ales Vin: “…Inima lor se va bucura ca de vin si copii lor vor vedea si se vor bucura si inima lor va tresălta de bucurie în Domnul”. (Zaharia 10,7).
Precum, Apa este simbolul Tainei Botezului (al nasterii), Vinul este simbolul Sfintei Împărtăsanii (al nemuririi).
După întreita ispitire, Mântuitorul lumii Iisus Hristos, îsi începe misiunea Sa mesianică cu prefacera apei în vin.
Cine bea vin cu degetarul, îl coase pe ghergheful inimii.
Muzica nu se acordează decât pe strunele vinului.
Oricât de bătrân ar fi vinul, el rămâne tânăr mereu, cu pieptul dezvelit si rănit de biruintă.
Sensul mesianismului Său constă în dragostea Sa dumnezeiască nemăsurată si nepieritoare, ce se răsfrânge asupra tuturor ucenicilor, care se definesc prin credintă, iubire, dăruire si jertfă, virtuti definitorii pentru intrarea în împărătia lui Dumnezeu.

“Eu sunt Vita cea adevărată si Tatăl Meu este lucrătorul. Orice mlădită care nu aduce roadă întru Mine, El o taie; si orice mlădită care aduce roadă, El o curăteste, ca mai multă roadă să aducă.
Acum voi sunteti curati pentru cuvântul pe care vi l-am spus.
Rămâneti în Mine si Eu în voi. Precum mlădita nu poate să aducă roadă de la sine, dacă nu rămâne în vită, tot asa nici voi, dacă nu rămâneti în Mine.
Eu sunt Vita, voi sunteti mlăditele. Cel ce rămâne în Mine si Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteti face nimic”. (Ioan 15,1-5).

La Cina cea de Taină, Mântuitorul instituie Taina Euharistiei: Sfântul Trup si Scump Sângele Domnului, luând nu se asimilează în noi, ci noi (cei care ne împărtăsim), ne asimilăm Trupului si Sângelui lui Hristos:
“Si mâncând ei, a luat Iisus pâine si binecuvântând, a frânt si le-a dat lor si a zis: Luati, mâncati, acesta este Trupul Meu.
Si luând paharul, multumind, le-a dat ucenicilor si au băut din el toti.
Si a zis lor:
“ Acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru multi se varsă spre iertarea păcatelor.
Adevărat grăiesc vouă că de acum nu voi mai bea din rodul Vitei până în ziua aceea când îl voi bea nou în împărătia lui Dumnezeu”. (Marcu 14, 22-25).
Doina Viei e plânsetul de taină al Neamului, în care sunt adunate toate lacrimile timpului, jertfite în teascul Vinului pentru a devini un cântec de logodnă a frumusetii omului cu dorurile sale.

Îmi strâng durerea-n inimă, ca-n teasc./ Din ea, mustind, poemele se nasc; /
Si fierbe mustu-n clocot rubiniu, / În buti cu cerc de fier de-abia-l mai tiu. //

S-a limpezit apoi în căni de lut / Si locul de mireasmă l-a umplut./
Ulcelele-nflorite îl Cuprind / În smaltul lor…si mâinile se-ntind.//

Să ia din rodul viei…Dar ce vreti,/ Voi, buze întinate, voi ochi beti? /
Voi de-n-zadar ati ars si-ati însetat, /Că nu veti bea din vinul meu curat.

Să spumege poemul lucitor / Din strofele cu flori în smaltul lor,/
Să-l duc la Cina Domnului în dar,/ Să stea-n potir, pe masa din Altar.//

Atunci din rănile lui Dumnezeu / Va curge sânge sfânt din vinul meu./
E clipa jertfei. Voi cei luminati, / Voi cei desăvârsiti, luati, mâncati.//
Cei tintuiti pe cruci si trasi pe roti,/ Cu sete, beti dintru acesta toti.//
(Maica Teodosia Latcu- Vinul, Poezii. Ed. Sofia. Bucuresti, 2000).

Apă-Vin-Sânge: este o evolutie, o metamorfoză, o putere crescătoare, o înaripare, o subtiere fiintială de la imanent la transcndent, de la nastere la nemurire.
A răscumpăra sângele înseamnă a răscumpăra sufletul, a răscumpăra dreptul la dragoste: alegerea de a iubi si de fi iubit.
Vinul este folosit si ca vindecare fizică. Din pilda samarineanului milostiv aflăm că rănile fizice se vindecă cu untdelemn si vin: “Si apropiindu-se, i-a legat rănile, turnând pe ele untdelemn si vin…”(Luca 10,34).
Apostolul Pavel ne arată starea terapeutică a vinului recomandată de el ucenicului Timotei: “De acum nu bea numai apă, ci foloseste si vin pentru stomacul tău si pentru desele tale slăbiciuni”.(I Timotei 5,23).
În “Răspunsurile către Talasie”, smeritul Monah Maxim, caracterizează vinul astfel: cel mai bun semnifică “ratiunea cea mai înaltă despre Dumnezeu” si el trebuie băut cel dintâi, “alte vinuri” reprezintă “ratiunile lucrurilor” si ele trebuie băute mai la urmă.
Diadoh al Foticeei compara pământul si apa cu inima si vinul; udate cu cumpătare aduc rodiri frumoase si curate.
În faimoasa lucrare “Scara”, Sfântul Ioan Scărarul, nuantează latura spirituală a vinului: “Cel veselit de vin spune, fără să vrea, adevărul în toate. Si cel beat de străpungerea inimii nu poate minti”.
Sfântul Isaac Sirul spunea că “de vin să nu te împărtăsesti decât când esti cu prietenii, sau când esti bolnav si neputincios”.
Hai să bem, măi frate Dumnezeu, /un pahar din vinul tării mele./
Astăzi sunt bogat, fac cinste eu,/ buzunarele mi-s doldora de stele.//

Cot la cot, ca doi prieteni buni,/vom ciocni pahare de lumină./
Setea mea de vis si de minuni / va-ntâlni privirea Ta blajină.//

Si pe urmă, Doamne, când va sta / luna ca o pasăre pe gard,/
aplecat peste pahar îti voi striga / toate rănile fierbinti care mă ard.//

Pentru ce vecinii nostri sui / ne-au prădat si ne-au tinut în jug?/
Din porunca si din mila cui / arde tara noastră ca un rug? //

Fratii mei de dincolo de zări /la răspântii cine i-a vândut? /
Voia cui împinge pe cărări / pasii grei de dincolo de Prut?//

Hai să bem, măi frate Dumnezeu,/ vinul tării mele dă puteri,/
va fi crud si noduros cuvântul meu /ca ciomegile strămosilor oieri.//

Iar cu pumnul înclestat de voi izbi / si cu vin de-oi murdări mantia Ta,/
să tii minte, Doamne, că pe-aci / toate apele sunt sânge-n tara mea…
(Andrei Ciurunga- La un pahar, Lacrimi pentru Basarabia. Ed. Arvin, 2002).

( va urma )







Există circa 700 de specii de vită de vie si peste 10 000 soiuri de vită. Frunza are 5 nervuri si floarea are 5 sepale. Creste repede, cca 10 cm în 24 de ore.
Înflorirea, polenizarea si fecundarea se succed simultan si durează doar o zi si o noapte (cu unele exceptii, la noi, de 7 zile).
Floare de vită

Neglorioasă e această floare,
Făcută din stamine si pistile,
Fără de nici o urmă de petale.
Dar ce suav miros-de sapte zile
M-atrage printre frunzele de vită !?
Este-n mireasmă ca o profetie
A soarelui, adânc dormind pe vie,
Si-a vinului ce-ncoronat de-arome
Pe-un drum de toamnă caldă va să vie.
(Lucian Blaga).
Proportia de apă din vită (întreaga plantă cu fruct) este echivalentă cu cea a corpului uman, 60-70%. (Pr. Mihai Valica/Dr. Pavel Chirilă, Meditatie la Medicina Biblică. Ed. Christiana. Bucuresti, 1992, p.198).
Vinul nu este doar elixirul ce ne astâmpără setea, însetându-ne, ci reclamă si o crestere emotională, extazială, care promovează si curtează poezia, arta sau filosofia.
Lumina întrupată în gând, devine cuvânt, iar acesta muiat în aroma vinului suie în vorbire, adică: poet, artist, îndrăgostit, filosof sau teolog.
Nu vinul fascinează, ci licoarea lui în care se întrepătrund atâtea taine.
Filosofia trupului nu este altceva decât o alchimie a cuvintelor, a vinului, a muzicii si a dansului.
Pe un ulcior cu vin

Nu bei uitare, viscole aduni.
Nu-s mângâieri în mine, sunt cutite.
Din vinul meu sorbi gânduri cu tăuni
Si amintiri cu gheare ascutite.

Nu sting năluci, nici flăcări, ci le-asmut.
Mireasma mea n-alintă, întărâtă.
Că vinul nu e somn peste trecut,
Ci sabie în inimă vârâtă.

Numai cei slabi se apără si fug,
si-n vin se-ascund de umbra lor fierbinte.
Cel tare urcă-n vinul meu pe rug
si arde nalt pe-aducerile-aminte.
(Radu Gyr, Ultimile Poeme. Editura Vremea. Bucuresti, 1994).

Când licoarea aurie, roză sau de sânge îti soarbe privirea, mireasma care te ispiteste îti dezlăntuie gustul ce pofteste a savura din plin, asfel încât pătrunzând prin toate cotloanele, capeti o senzatie de reverie, devenind o sinteză într cer si pământ.
Viile brodează asadar, raiul pe pământ, asa încât băutorii să poată urca cu inima si cu mintea la cer.
“Vinurile românesti seci sunt primele vinuri din lume care se asortează cu toate felurile de mâncare si la toate chefurile. El degajă si întretine cea mai largă si bună dispozitie, chiar când se întrece uneori măsura”. (Nicolae Stefan, Revista “Hrticultura si viticultura”, nr. 10/1967).
Vinurile românesti au o ierarhie sacră si se servesc după o anumită rânduială respectată cu sfintenie.
Heraldica Vitei de vie înnobilează surâsul, buna dispozitie si iubirea pentru toate vârstele.

Vinuri nobile

La un Cotnar, lângă pahare,
când toată noaptea te încurci,
te crezi că esti Stefan cel Mare
si treci cu sabia prin turci!

Dar Murfatlarul? Tot lumină.
încât înjuri…iluminat,
că de pe listele de primă,
din nou azi seful te-a tăiat!


Si-atunci îti vine, în pahare,
tu însuti mâna să ti-o tai!
Dar Murfatlaru-i bun si tare;
si, deci, mai bine e să beai…

Dar, ce-ati zice de-un Segarcea?
E ca oltenii: vin siret-
Pe loc te face harcea-parcea,
cu-nselătorul lui buchet…

Târnave, vinuri hotărâte,
dar cu efectele târzii,
ca untdelemnul care râde
de-un banc abia a doua zi.
(Alexandru Andritoiu).

Apoteoza (limpiditatea) vinului te călăuzeste pe drumul curcubeului prin generozitatea aromei cu tăria gustului, care rămâne miresma buchetului.
Uneori însă, vinul te călăuzeste si pe drumul Crucii…
Pasteur scria că vinul este cea mai sănătoasă băutură a tuturor timpurilor, iar Paul Gotcu, consemna că : “Natiunile care beau vin-cu moderatie- sunt mai puternice si mai vioaie la spirit decât cele care beau băuturi tari sau bere. Statisticile arată că regiunile viticole sunt cele mai bogate în bătrâni si în ele se găsesc cele mai multe cazuri de longevitate”. (Avram D. Tudose- Podgoriile Românsti în Literatură. Ed. Sport- Turism. Bucuresti, 1985, p. 211).
De-a lungul timpului Vita de vie-aleasă si principele mostenitor-vinul si-au păstrat rangul aristocratic: de la “soiuri regale”, la “soiuri voievodale” sau “soiuri de curte”.
Toate Principatele românesti au soiuri care le înnobilează, dar Moldova, cu dealurile ei fermecătoare si ospitaliere rămâne totusi gazda cea mai de aleasă.
Vinurile moldovenesti, vasale sceptrului suveran al Cotnarului, sunt îndeobste blajine si asezate, încete si bune la taifas, ca moldovenii, cărora le plac aroma si cheful.
Licorile oltenesti, de Segarcea si Drăgăsani sunt istete si aprige, ca oltenii panduri, iubitori de frumos.
Miresmele muntenesti, cu metocul în Valea Călugăreasă, sunt ascete, evlavioase si cutezătoare în doine si balade, ca muntenii-cronicari ai limbii proto-dace, stihuitori de Cazanii.
Vinurile ardelenesti, sub oblăduirea “Domnitelor” Târnave, sunt dense si molcome, cu o reactie întârziată spre răzvrătire, ca ardelenii apăsati prea mult de hărtuiala istoriei.
Savorurile dobrogene, în frunte cu beizdadeaua Murfatlar si Lacrima lui Ovidiu sunt pătimase, pline de dulceată si lumină ca haiducii Pindului, luptând pentru neatârnare si integrare natională.
Fericiti cei ce beau vin, că al lor e cerul si pământul!


Sărbătoarea Vinului

Astăzi prăznuim cu cinste, după datina străbună,
Ziua Vinului-licoarea cea mai veche si mai bună
Zămislită din pământul, frământat de-atâti români
În podgoriile noastre renumite din străbuni.

Au băut din vinul nostru, pe la hanuri din răscruci,
Căpitani si jupânite, boieri vechi, clăcasi, haiduci…
L-au băut la zi de nuntă, pe sub înflorite porti
Si-au slăvit, vărsând paharul, pomenirea celor morti.

Doamna Neaga si coconii pîrcălabului Gherghina,
Staretii si negustorii, cei veniti de la Ianina,
Însusi Voievodul tării Neagoe-cel-ziditor
Bea din vinul fără seamăn al Topolovenilor!

Sus ulcica, sus paharul! După legea strămosească.
Ne-au adus romanii apă:Dumnezeu să ne ferească!
Astăzi însă cu romanii ti-ar fi greu să te împaci;
Ziua Vinului e astăzi.Noi slăvim străbunii daci!
(Victor Eftimiu)
Vinul este Floarea tuturor anotimpurilor, ce deschide în om harul cu o înaltă gratie, ca să pătrundă în el mireasma, sublimul si eleganta feminitătii.
Fecioarele vinului cântă fericite în jurul luminii, iar trandafirii îsi deschid petalele îmbujorate sub vraja dansului lor.
Când închini vinul soarele te sărută pe fată. Când te bea se podideste în capul tău furtuna.
Rodul viei băut cu cumpătare îti desfată întreaga fiintă cu stropii de chihlimbar sau de visină, storsi dintr-un apus de soare, adunând în tine fierbinteala si dogoarea verii, veselia si chiotul toamnei, colindul si urările iernii, precum si parfumul si tineretea primăverii.
Vinul la daco-români este băutură natională si drapel.
“Celui ce prezenta la degustare cel mai strasnic vin, i se înmâna unica coroană de lauri, împletită din frunze de stejar si din bacnote cu valoare maximă: Marea Medalie de Aur si Diploma de Onoare scrise cu majuscule si gravate cu chipurile lui Stefan cel Mare si Dimitrie Cantemir, ciocnind două cupe”. (ibid. p. 214).
Toate vinurile sunt minunate si binecuvântate, căci surâd din Lacrima lui Hristos.
Plantele frumos mirositoare, macerate în vin si untdelemn, devin balsam de întinerire si înfrumusetare.
“Din tot ce se încarcă de vrajă sub razele lunii, parcă nimic nu devine atât de mult un teritoriu plin de taină, fără nici o asemănare cu ce a fost în timpul zilei, un univers greu de secrete si de frumusete, ca pământurile dace pe care creste vita de vie”. (Geo Bogza).
Vita de vie si vinul vor trăi pe pământ cât vor trăi oamenii. După aceea se vor muta la ceruri.
Apa si vinul stau la baza tuturor minunilor omenesti si ceresti.
Apa, ca o doică a vinului, potoleste setea si mentine curetenia de nuntă a omului, în timp ce vinul, ca un rod al dragostei dintre Soare si Vie, botezat cu ploaia cerului, înfăsat în scutecul de rouă verde al diminetii, încins cu soaptele de taină ale pământului, legănat cu freamătul codrului, răsfătat cu baladele păsărilor si cătănit în doinele izvoarelor, rămâne printul mostenitor al întelpciunii tuturor oamenilor buni si veseli, oferindu-le omenia, prietenia si dragostea.
Calitatea aurului se purifică în foc, iar a omului în razele vinului.
În genere vinul este preferat de bărbati, fiindcă în orice licoare ei văd o afrodită.
Desigur, că bărbatii alesi preferă vinul de soi, vinul de “curte” si invers…
Iată Calendarul vinului daco-român cu oamenii săi alesi: Zamolxes, Socrate, Platon, Aristotel, Dromichaete, Herodot, Homer, Strabon, Burebista, Deceneu, Seneca, Avicena, Plutarh, Apostolii: Andrei, Pavel, Ioan, Filip, Marcu, Luca, Matei, Decebal, Basarab I, Mircea cel Bătrân, Dobrotici, Radu cel Mare, Alexandru cel Bun, Vlad Tepes, Stefan cel Mare (Domnul Moldovei a avut atâtia paharnici, câte podgorii a avut. Si n-a avut putine…), Câneaghina Nistora (stră-străbuna mea), Petru Rares, Mihai Viteazul, Matei Basarab, Vasile Lupu, Constantin Brâncoveanu, Dimitrie Cantemir, Tudor Vladimirescu, Iancu Jianu, Cuza, Mihail Kogălniceanu, Emanoil Gojdu, Dosoftei, Varlaam, Coresi, Grigore Ureche, Miron Costin, Mihail Eminescu, Ion Creangă, Gheorghe Cosbuc, Vasile Conta, Ion Luca Caragiale, Bogdan Petriceicu-Hasdeu, Nicolae Bălcescu, Nicolae Labis, Mihail Sadoveanu, Dimitrie Gusti, Ion Zelea Codreanu, Nicolae Paulescu, Vasile Pârvan, Vasile Cristescu, Petre Pandrea, Păstorel Teodoreanu, Constantin Brâncusi, Maria Tănase, Ioana Radu, Constantin Tănase, Grigore Vasiliu-Birlic, Alexandru Giugaru, Octavian Goga, Dimitrie Anghel, Mitropolitii: Niceta de Remesiana, Antim Ivireanul, Andrei Saguna, Nicolae Bălan, Irineu Mihălcescu, Visarion Puiu, Gurie Grosu, Antonie Plămădeală, Patriarhii: Nicodim Munteanu, Justinian Marina, Teoctist Arapasu, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Aron Cotrus, Alexei Mateevici, Gheorghe Lazăr, George Calboreanu, George Vraca, N. D. Cocea, Serban Cioculescu, Ion Minulescu, Vasile Alecsandri, Nicolae Densusianu, Liviu Stan, Ionel I. C. Brătianu, Regina Maria, Barbu Stirbei, Take Ionescu, Constantin Zane, Zavaidoc, George Enescu, Simion Mehedinti, Constantin Rădulescu Motru, Ion Nistor, Iancu Flondor, Alexandru Popovici. Dan Botta, Nae Ionescu, Petre Tutea, Ernest Bernea, Constantin Noica, Tudor Musatescu, Ion Pillat, Vasile Marin, Gheorghe Cantacuzino-Grănicerul, George Topârceanu, Părintii: Dumitru Stăniloae, Arsenie Boca, Nicodim Măndită, Ioan Sabău, Dimitrie Bejan, Constantin Galeriu, Constantin Voicescu, Daniil Tudor, Amza Pelea, Dem Rădulescu, Nicu Constantin, Radu Gyr, Nichifor Crainic, Vasile Voiculescu, Vasile Militaru, Andrei Ciurunga, Mihail Sturdza, Ionel Zeană, Virgil Maxim, Ioan Ianolide, Virgil Mateias, Constantin Ciopraga, Grigore Moisil, Gheorghe Dinică, Stefan Iordache, Stefan Mihăilescu-Brăila, Ovidiu Iuliu Moldovan, Mircea Septilici, Ernest Maftei, Dan Spătaru, Ion Dolănescu, Ion Barbu, George Lesnea, Marin Sorescu, Alexandru Albisteanu, Ion Voicu, Grigore Vieru.





Vatra noastră strămosească, urzită de Dumnezeu, ca o “Horă”, în care să-i cuprindă pe toti împodobiti în veselie si dor, sau împletită ca un mare Colac, “Pâinea cea de toate zilele”, în care s-a pecetluit soarele cu binecuvântarea cerească, îndestulându-i si bucurându-i pe toti, a primit ca prinos si harul Vitei de vie, deodată cu Semintia noastră preaaleasă.
Astăzi Daco-românia (în 1989), ocupă un loc meritoriu în rândul marilor tări viticole ale lumii, cu peste 0,5 mil. ha., respectiv locul 6, după: Spania (1,7 mil. ha), Italia (1,4 mil. ha), Rusia (1,3 mil. ha), Franta (1,2 mil. ha), Turcia (0,8 mil. ha).
Suprafetele viticole cu ponderea cea mai mare, ocupă următoarele judete: Vrancea (33 770 ha), Galati (30 038 ha), Dolj (27 600 ha), Vaslui (25 234 ha), Constanta (20 010 ha), Iasi (18 049 ha), Buzău (15 584 ha), Bacău (15 149 ha), Olt (15 020 ha), Prahova (13 140 ha), Mehedinti (13 123 ha), Tulcea(11 475 ha), Vâlcea (10 567 ha), Alba (7 431 ha), Arges (6 436 ha), Timis (5 678 ha) si Arad (5 543 ha). (Revista de Horticultură si Viticultură. Ed. Timpul. Bucuresti, 1989).
De-a lungul curgerii sale milenare în sacrul-areal Carpato-Danubiano-Pontic, Vinul a dat izvor Cultului si Culturii predace(precrestine) si crestine: în ritualuri mitologice, în poezie, în arta populară (tesătură, port national si olărit), în filosofie, în teologie, în literatura religioasă si populară, în pictură si sculptură, în tratate naturiste si medicale, etc.
Măria Sa Vinul, s-a decantat, s-a îmbujorat si a îmbrătisat sărutând cu aroma sa, tot ce este sublim: versurile, aforismele, maximele, cugetările, epigramele si anecdotele, dându-le strălucirea divină, imperială, regală, voievodală, boierească si călugărească a întelepciunii.
În Hrisoavele imperiale si domnesti întâlnim viile ”regale” si de “curte”, care au apartinut ilustrilor nostri conducători: Viile lui Alexandru cel Mare, la: Apollonia, Salonae, Heraclea, Thessalonic, Philippopolis, Burtadizus, Arzus, Viile lui Dromichaete, la: Ramidava, Halmyris, Dionysopolis, Durostorum, Porolisum, Drusipata, Viile lui Deceneu, la Pizus, Carassura, Seronte, Potaissa, Viile lui Burebista, la: Saros, Cucuteni, Eractum, Bug, Tyras, Olbia, Saloha, Adrianopolis, Bessapara, Egerica, Serdica, Chersonesus, Odessus, Naissus, Crambianis, Scupi, Baus, Viminacium, Aqvileia, Narona, Pola, Teurnia, Tsirna, Via lui Scorilo, la Arcidava, Viile lui Decebal, la: Apulum, Germisara, Sarmizegetusa, Admediam, Dobreta, Argedava, Axiopolis, Viile Apostolului Andrei, la: Sarica-Niculitel, Ulmetum, Histria, Viile lui Constantin cel Mare, la: Romula, Novae, Troesmis, Callatis, Byzantium, Philippopolis, Dirrhachium, Iader, Nolla, Helice, Zyrmis, Heraclea, Ad Nonum, Viile lui Justinian cel Mare, la: Mesambria, Tomis, Dinogetia, Nicopolis, Meldia, Turres, Latina, Ulmus, Viile lui Ionită Asan Caloian la: Oescus, Ausdecensis, Marcianopolis, Basarabov, Tylis, Remesiana, Via Voievodului Gelu, la Micia, Via lui Voievodului Litovoi, la Govora, Via lui Basarab-Întregitorul, la Tismana, Via lui Mircea cel Bătrîn, la Cozia, Via lui Radu cel Mare, la Costesti-Arges, Via lui Alexandru cel Bun, la Neamt, Viile lui Stefan cel Mare, la: Cotnari, Hârlău, Jora-Cucuteni, Panciu, Nicoresti, Cotesti, Odobesti, Jaristea, Dealu Morii, Parincea, Zeletin, Borzesti, Tutova, Frumusica, Husi, Târgu-Neamt, (Tepes n-a avut vie fiindcă i-au trebuit aracii…), Viile lui Mihai Vodă Viteazul, la: Valea lui Mihai-Bihor, Viforâta (Dâmbovita), Cozia, Cotmeana, Slatina, Caras-Severin, Corcova, Strehaia, Vâlcea, Valea Călugărească, Via lui Petru Rares de la Bistrita, Viile lui Matei Basarab, la “Bărătia”, Sutesti-Capul Dalului, Stefănesti, Viile lui Vasile Lupu, la Husi, Cotnari, Probota, Via lui Dimitrie Cantemir, la Comarna, Viile lui Iancu Jianu, la Foisor, Segarcea, Viile lui Tudor Vladimirescu, la Slatina, Drăgăsani, Viile lui Brâncoveanu, la Arnota, Mogosoaia, Viile lui Ionită Sandu Sturdza si Mihai Sturdza, Odobesti si la Socola, Viile lui Vodă Ghica, la Uricani si “Dealul Prislop”, Via lui Gheorghe Bibescu, la Drăgăsani, Via lui Ion C. Brătianu de la Florica, etc.
*Nu mai amintim Viile Ierarhilor, ale boierilor sau ale călugărilor-stareti, care sunt covârsitor de multe.
( Cantemir, Dimitrie., Descriptio Moldaviae. Trad. din lb. latină de G. Pascu Ed. Tipografiile Române Unite, 1923, Corpus Scriptorum Historiae Byzantinae, tom.8, Bonn, 1828, Annae Comnena, Alexias. Vol. I, Reifferscheid. Leipzig, 1884, Costăchescu, Mihai, Documente moldovenesti dinainte de Stefan cel Mare, vol. II, Viata Românească, Iasi, 1932, Dragu, C.L., Vita de vie si vinul. Traditii românesti străvechi. (II), în Rev. “Telegraful român”, 1.XI. 1876, Dechelette, J., Manuel d’ archeologie prehistorique celtique-romaine. Paris, 1908-1914, 4 tomuri), W. Dittenberger, Sylloge inscriptionum Graecarum. Leipzig, 1915-1922, Erbiceanu C., Istoria Mitropoliei Moldovei si Sucevei, Bucuresti 1888, Hamm, W., Das Weinbuch, Leipzig, 1886, Hasdeu, B.P., Istoria critică a Românilor, Bucuresti, 1873-1874; Originile viticulturii la români în “Columna lui Traian”, An.V, nr.4, Bucuesti, 1874, Hurmuzachi, Eudoxiu, Documente privitoare la Istoria Românilor, I, 3, 2,4,3,7,VIII, Hoernes-Menghin, Urgeschichte der bildenden Kunst in Europa von den Anfangen bis um 500 î.d.Hr., Iorga, N., Istoria comertului românesc. Ed. Casei Scoalelor, Bucuresti, 1935, Julien, A., Topographie de vignobles connus . Paris, 1832, L. Lindenschmidt, Die Altertumer unserer heindnischen Vorzei. Mainz, 1858-1911, D.R.R. Maclver, Villanovans and early Etruscans. Oxford, 1924, E.H.Minss, Scythians and Greeks, Cambridge, 1913, Nagy Geza, A szkyhik nemzetisege. Budapesta, 1895, I. Nestor, Der Stand der Vorgeschichtsforschung in Romanien. Frankfurt, 1933, Ion Nistor in Zur Geschichte des Schulwesen in der Bukowina, Cermăuti, 1912, Ovidius, Epistulae ex Ponto. Traducere T. Naum. Bucuresti, 1957, Mouillefert, P., Les vignobles de France et de l’Etranger, apud V.C.Munteanu/C.Roman, Vinurile României, Bucuresti, 1900, Pârvan, Vasile, La penetration hellenique et hellenistique dans la vallee du Danube. Bucuresti, 1923, Prisnea, C., Tara vinurilor. Ed. Pentru Literatură, 1961, Pauly/Wissowa, Real-Encyklopadie der klassischen Altertums-wissenschaft. Berlin, 1922, Reichersdorffer, Moldaviae que olin Daciae. Laipzig, 1541, Schlumberger G., Sigillographie de l’Empire Byzantin, Paris, 1884, Socrates, Ecclisiastiki Historia, în Migne, P.G., LXVII, col.34, Sozomenos, Ecclisiastiki Historia, în Migne, P.G., Vol.LXVII, col.456, Soutzo, N., Notices sur la Moldavie. Paris, 1850, Teodoreanu, Al. O., Prin podgoriile noastre Drăgăsani, 1935, /Gastronomice. Ed. Sport-Turism, 1973,/ De re culinaria, Ed.S-T, 1977, Teodorescu, I.C., Perlele Moldovei: Cotnarii si Uricarii, în Revista “România Viticolă”, nr.10, 1938,/Pe urmele unor vechi podgorii ale geto-dacilor. Ed. Agrosilvică, 1964,/Contributiuni la cunoasterea podgoriei Drăgăsani, în Revista “România viticolă”, nr.9/ 1943, Ungureanu, Gh./Anghel, Gh./Botez, C., Cronica Cotnarilor. Editura Stiintifică. Bucuresti, 1971, Urechia V. A., Marco Bandini: Codex Bandinus, în “Analele Academiei Române”, tom. XVII, Xenopol, A.D., Istoria românilor în Dacia, vol. III, ed. A III-a, Bucuresti.

Podgoriile imperiale ale Daco-României

Regatul Moldovei, cu dealurile lui fermecătoare, rămâne Întâi-stătătorul Vitei de vie si al vinului.
Cununa regală a Moldovei Mari, cuprinde Principatele: Basarabia, Herta-Hertegovina-Tiraspol, Bucovina si Vrancea.
Principatul Basarabia are următoarele podgorii: Cernăuti, Hotin, Soroca, Cahul
Edinet, Orhei, Dubăsari, Tighina, Cetatea Albă, Ismail.
Principatul Herta-Hertegovina-Tiraspol cuprinde râvnitele podgorii de:
Principatul Bucovina cuprinde următoarele podgorii: Cotnari, Iasi, Uricani, Sorogari, Husi, Valea Adâncă si Bozieni Neamt.
Principatul Vrancea are următoarele podgorii: Odobesti, Panciu, Cotesti, Colinele Tutovei, Nicoresti, Ivesti-Hanul Conachi, Dealul Bujorulul si Dealul Covurluiului.
Regatul Valahiei are în componentă Principatele: Oltenia, Muntenia si Dobrogea.
Principatul Olteniei are următoarele podgorii domnesti: Severin, Calafat, Maglavit, Dealurile Craiovei, Sadova-Corabia.
Principatul Munteniei cuprinde următoarele podgoriile princiare:
Drăgăsani, Sâmburesti, Stefănesti-Arges, Greaca, Dealul Mare, Dealurile Buzăului, Râmnicu-Sărat, Însurătei-Brăila.
Principatul Dobrogei are în componentă următoarele podgorii danubiene: Ostrov, Histria- Babadag, Murfatlar, Sarica-Niculitel, Hârsova, Constanta.
Principatul Moravia-Mursa (Timoc) cuprinde Ducatul Banatului si Ducatul Morava.
*Particularitătile antice ale culturii Vitei de vie din Valahia Mică (Oltenia), corespund ariei de tip tracic, care cuprindea teritoriile Dunării: Dobrogea, Bulgaria, Oltenia, Moravia Mică si Moravia Mare.
Ducatul Banatului are următoarele podgorii: Bîlje, Margum, Silagiu-Buzias, Teremia Mare, Recas.
Ducatul Morava contine următoarele podgorii: Sirmium, Mursa, Naissus, Bor, Branicevo, Negotin.
Regatul Ardealului are următoarele Principate: Alba, Mures si Bihor.
Principatul Alba cuprinde următoarele podgorii: Târnava, Jidvei, Alba-Iulia, Sebes-Apold si Aiud.
Principatul Mures are următoarele podgorii: Târnăveni, Lechinta, Bistrita
Principatul Bihor cuprinde următoarele podgorii: Simleul-Silvaniei, Zalău, Diosig, Minis-Măderat.
*Din acest Imperiu geto-dac al Vitei de vie si al vinului au mai făcut parte : Regatul Iberic, Regatul Macedoniei, Regatul Panadoliei, Regatul Pindului si Regatul Tâtnovo.
*A se retine faptul că acelasi soi de vită de vie plantată în altă podgorie din altă provincie, împrumută psihologia si spiritualitatea locuitorilor acelor locuri, astfel că vinul poate fi mai bun sau mai prost. Experienta o confirmă soiurile respective si în mod expres vinurile mănăstiresti.
*Soiurile de vin străine, aduse la noi si cultivate s-au înnobilat în pământurile noastre binecuvântate.

*Soiurile de vin în Regatul Moldovei sunt: Cotnar, Grasă de Cotnar, Busuioacă de Bohotin, Zghihara, Galbena de Odobesti, Fetească Albă, Fetească neagră, Aligote’, Băbeasca neagră, Traminer, Muscat Ottonel, Merlot, Rieslingul italian, Tămâioasă, Cabernet Sauvignon Frâncusă.
*În Regatul Valahia se găsesc următoarele soiuri voievodale: Drăgăsani, Dealul Mare, Crîmposia,
*Vinurile din Principatul Dobrogei sunt următoarele: Murfatlar, Lacrima lui Ovidiu, Niculitel,
*Vinurile din Regatul Ardealului sunt următoarele: Târnavele, Cadarcă, Minis, Burgund mare, Pinot noir,
*Vinul Cotnari-Vlăstar domnesc (de 24 de carate), cunoscut încă din vremea geto-dacilor este unul dintre cele mai princiare vinuri din lume. El este vâscos, dulce, dă putere, echilibru si armonie. Pe măsură ce înaintează în vârstă, pe măsură ce creste, Cotnarul trece de la culoarea aurie la culoarea verde si când ajunge la vârsta împlinirilor se prinde într-un buchet de arome, care urcă într-o anumită suită regală. La început te retine parcă o adiere de primăvară parfumată de viile înflorite. Apoi, peste această adiere se asează un exotic parfum de smirnă si tămâie, care transcende într-o mireasmă de piersici, de căpsuni si de migdale, valsând într-o dulce euforie, ce te asază discret ca în fata unei pâini calde si bine rumenite. Gustul, usor dulceag, catifelat te învăluie cu o finete de porfiră verde. Supranumit “Floarea României”, sau “Mărgăritarul Moldovei”, a avut onoarea să i se sărute “mâna” de împăratul Napoleon, în Polonia în 1812, care s-a întâlnit cu un grup de boieri cu plostile pline cu Cotnar. Împăratul s-a declarat plăcut surprins si biruit de “regalul”Cotnar. Traditia spune că licoarea domnească se servea doar în cupe de aur, în care curg lacrimi de străbuni cu surâs de soare, dulci ca mierea, ca într-o înfruptare din buzele aromate de fecioară.

...Că bună poamă esti! Noroc, fârtate,
Să deie Dumnezeu ca pân’ la toamnă,
Să cresti atât cât sufletul mă-ndeamnă,
Să torn pe gât trei vieti si jumătate!
(Mihai Codreanu-Cotnar Bătrân)

Invitatia la Cotnar cere o anumită etichetă: să fii boier (de vită aleasă), îmbrăcat în straie de mare pret, sau costum popular aristocratic, ca în zi de mare sărbătoare, să fii vesel si curajos, plin de demnitate, ca si cum te-ai afla în preajma unui mare duhovnic, ca Daniil Sihastrul…

…Strugurii din rai se-nfruptă
Sub al soarelui vârtej,
Stefan, cu jungher de luptă
Îl desprinde de pe vreji.
Blând poftind-o, o îndeamnă
Al ei sot si voievod:
-Rogu-vă, slăvită Doamnă,
Să da-ti gust acestui rod !
(George Lesnea-Cules de vii la Cotnari ).

*Grasa de Cotnari (sec, demisec sau dulce), străluce prin culoarea alb-verzuie, ca parfumul frunzelor de nuc, aduse în Biserică la Pogorârea Sfântului Duh, dând, o nuantă discretă de cea mai bună dulceată, de stafide, imprimând o notă originală si autentică, ce provoacă întotdeauna cea mai bună dispozitie. Sentimentul de recunostiintă te pătrunde asezându-te într-o pioasă reculegere.
*Te sfătuiai cu voievozii
Si-n vremea cruzilor arcasi
Erai la nuntă mare nas
Si-n sat te cunosteau si plozii
Si plosca cea de poteras.
….
Căci rar, ca tot ce este bun
Si bun ca tot ce ste rar-
Asa e vinul de Cotnar.
Asa, ca-n cronică ti-o spun:
Moldovei esti mărgăritar !
(Paul George Stati-Cotnari).
*Galbena de Odobesti-Ileana Cosânzeana a Moldovei te încântă cu surâsul ei înlăcrimat, al cărui farmec te cucereste definitiv. Pătrunde usor în crama sufletului, luându-ti nemărginirea din ochi si frumusetea graiului, dar lăsându-ti în schimb dorurile din piept si crucea suferintei roditoare. Galbena e un Milcov de vin ce se vrea sorbit dintr-o privire. Pe francezi i-a “sorbit” la Concursul Internationel de la Montpellier, câstigând de două ori consecutiv Cupa Juriului, în 1972-1973.
*Pogoria Odobesti a adus României (până în 1989), 164 de medalii, dintre care: 150 de aur, iar restul de argint.

ODOBESTI

Aici se bea paharul cu abur de răcoare,
Pe-acest pământ al Vrancei, pe care se cinstea
Încăruntit de gânduri si dor Stefan cel Mare
Si se făcea lumină si steag Măria sa.

Bătrân precum pământul, culoarea si-o răsfrânge
În inimile noastre ca un balsam curat.
Esentă si putere amestecată-n sânge,
Asa cum din vecie străbunii l-au lăsat.

Slăvită fie clipa, în care urcă, tainic,
Sublima strălucire în vii cu rod ceresc!
Acest pământ de lapte e tânărul paharnic
Ce ne adapă trupul cu sânge strămosesc.
(Mircea Micu)

*Feteasca albă (alb-verzuie) imprimă vinului un caracter de plinătate, clar si lucios. Fiind de vită nobilă, “Ducesa de Alba”, a primit usor firmanul domnesc devenind Fetească regală. Urcă, cu cea mai înaltă gratie si elegantă, ca apoi să coboare cu o sublimă feminitate. La maturitate devine galbenă-aurie, coaptă, vioaie si catifelată. Aroma caracteristică siesi este imprimată cu multă finete, iar mireasma capătă o nuantă asemănătoare parfumului florilor de câmp sau a gustului mierii de albine. La majorat aroma vinului îsi ia bacalaoreatul printr-un buchet de o rară finete si o inegalabilă savoare. Aroma sa discretă, chipul vesel de un farmec deosebit păstrează testamentul său aborigen de o vârstă cu Neamul nostru atât de binecuvântat.
Cu mireasma Fetească-i albe-regale s-a scris si se va scrie toate imnele feminine, toată frumusetea, drăgălăsenia si dragostea Dorului.
*Feteasca neagră e sora geamănă a “Reginei”. De fapt nu e neagră, ci rosie. Este echilibrată, setoasă, clocotitoare si unduioasă. Nărăvasă până la ultima picătură, te cucereste usor, alungând uitarea, alinându-te si înveselindu-te. Cică, s-a născut asa de ciudă că n-a iesit ea prima din pântecele “Domnitei” voievodale.
Când nu primea boierii, nici norodul-
-Soptitu-ne-a Mitrită căminarul-
Măria-sa Dabija voievodul
Sedea cu Majestatea-sa Cotnarul.

La curtea din Hârlău, în buza viei,
Făcea Măria-sa popas, nu rar,
Si mai uita de grijile domniei,
Cu dumneai “Feteasca” de Cotnari.

Si vita are toane muieresti,
De la harac si până la pahar:
Când se iveste “Grasa” de Cotnari,
Păleste “Galbena” de Odobesti.
(Al.O. Teodoreanu-Memento).
*Aligote’ este un soi provenit, fin, cu o aciditate totală, cu o anumită personalitate si aromă de strugure, vioi, fraged, plăcut la gust, adăugându-se astfel calitătilor rare si frumoase ale moldovenilor cu voiciunea de spirit, cu sensibilitătile artistice, cu deschiderea sufletească si umorul nativ în cunoastere. Sufletul îsi desface setea, iar vinul îsi deschide izvoarele, picurând stoluri de vesti peste limanul de zâmbete.
*Vinul de Uricani s-a asezat la umbra Cotnarului, modest, smerit, ca un sfetnic de taină, ca o “eminentă cenusie”, necunoscut de nimeni si nebănuit măcar, asemenea celei mai veritabile perle, sau mărgăritar. El, dă un gust suav de rubin topit în soare, ametindu-te usor si plăcut. Vinul de Uricani este nectar de l’ambrosie si un rival de temut regestilor “Versailles”, “Fontainbleau”, Les Grands Crus de Bordeauxa, Johannisberg sau sampania de Pommery. Învesmântat în dantela sublimului preferă soaptele după evantai, clipirile discrete, clavecinul si zulufii cârliontati de Domnită si Crama domnească. A crescut lângă Iasul Podgoriei Cotnar, revolutionând ordinea firească a lumii, prin culoarea sa rosie si prin deosebitele sale calităti. Oamenii de stiintă au trecut prin via de Uricani, au admirat strugurii pe care i-au mâncat, au savurat licoarea din ulcele, lăsând în urmă doar o movilă de cioburi si atât…Norocul vinului si al nostru a fost marele spirit al culturii si răsfătatul vinurilor alese, Păstorel Teodoreanu, care l-a cununat cu gloria nemuririi. (V.D.Cotea, Podgoria Uricani, în revista “Cronica”, 15/1970).
Un om grăbit, la Iasi, prinzându-l ploaia,
A zăbovit la crâsmă sapte ani-
Când cu Fetească neagră din Cârjoaia,
Când cu Băbească de la Uricani.
(Al. O. Teodoreanu-Primejdii)
*Zghihara de Husi este moderat alcolic, de culoare verde-gălbuie bătând în alb, mică si voinică ce provoacă desfătare, petrcere îndelungată, euforie si înnobilare. Zghihara este un Hrisov al gloriei moldovenesti. Imprimă un grad de armonie dyonisică ce înclină spre o deosebită “agresivitate” bărbătească. Setea inundă pofta boltită a unui jind sclipitor. E noapte si zi cu cânt de baladă si fâlfâiri de forme târzii ce brumează gustul.
Primul gust, când bei Zghihară, ti-aminteste de sărutul de fecioară.
Nebăutor fiind-într-o zi de primăvară-
Mi-am încălcat crdinta cu vinul de Zghihară.
Si pentru ca păcatul să fie pe deplin
Am degustat nectarul din vin de Bohotin.
(Vasile Mircea-Mînzăteanu-Vinul de Zghihară).
*Rieslingul italian dă o emotie verzuie, înclinată usor spre galben. Când e precoce dă o aromă ce aduce a flori de fân proaspăt cosit. Are un nerv si corp aparte, cu destulă istetime si agerime, plăcut la fată si cu o îmbrătisare răcoroasă. Desi sobru si bărbătesc, plin de surprize si ispititor, rămâne confident si apreciat ca un bun arhimandrit. În linistea bachică îmi aud sufletul cântând, în timp ce Afrodita s-a furisat în culcusul inimii. Se aude un geamăt prelung si apoi un suspin în afund. Ziua urcă pe genunchii serii si se îmbrătisează cu Luna.
*Cabernetul Sauvignon, convinge prin frăgezimea rubiniului său, prin finetea si deliciozitatea, care se pretează la un rang superior. La prima tinerete e corpolent si catifelat, iar privirea sa seducătoare provoacă reflexe apetisante, de o rară frumusete cromatică. E ca un sărut pătimas de fecioară, ce-ti înfierbântă sângele după o lungă asteptare. Robust si suplu, ca un atlet încântă prin vigurozitate, fortă, dar si splendoare. Este preferatul oltenilor în general, dar si al mândrelor când îl beau…tot oltenii. Urcă repede treptele boieresti, chiar până la rangul de Voievod.
*Merlotul este vărul primar al Cabernetului. El debutează cu un buchet fin încadrat armonios cu o savoare îmbietoare de flori si fructe de pădure. La un pahar, pare aspru si majestuos, dar la mai multe…, ai senzatia că te afli în preajma unui mare spirit cu o voiosie si o putere duhovnicească asemeni marelui Părinte Arsenie Boca. Am pornit printre vii, pe drumul unei sete înduiosetoare. Se pare că arcul cerului s-a frânt, iar Steaua mea a căzut în fântâna licorii. Cu ochii săi de azur cerul se îndepărtează.
*Busuioaca de Bohotin (B.B. sau Bridgite Bardot a României), seduce prin genele ei mari, catifelate cu sclipiri roze-porfirii. Busuioaca de Bohotin este Eva busuiocului.
B. B. tâsneste cu licoarea-i vrăjită în oglinda sufletului celui ce i se închină. Neputând să redăm în cuvinte fascinanta ei, de ambrozie si nectar îi brodăm lauda si recunostinta pe amfora de aur a inimii.
B.B. fiind mereu inspirată se acompaniază foarte bine cu mesele rafinate.
Inegalabila si divina Maria Tănase a cântat această sublimă licoare, provenită din lauda pământului, din cântecul si legănarea Vitei în lacrima soarelui; în 1939 la Expozitia Mondială de la New York, unde B. B. a luat Medalia de aur.
“ Bun îi vinul ghiurghiuliu,
Cules toamna, mai târziu-
Mai pe brumă, mai pe-omăt,
Mult mai beau si nu mă-nbăt.”
După cum era si firesc B. B. a fost apreciată foarte mult de înteleptul Voievod Dimitrie Cantemir, care i-a descoperit si o functie taumaturgică de întinerire. El a numit-o “apa vie”. De atunci, toate moldovencele si-au îndemnat bărbatii să bea numai Busuioacă de Bohotin…
“Busuioaca de Bohotin e un vin împodobit de prezenta a 7 buchete pluriflorale foarte bine integrate în ansamblul buchetului de muscat.”(Louis Orizet-Franta).
Busuioaca de Bohotin este cea mai scurtă si mai cuprinzătoare pildă a Husilor: o lacrimă sacră a sufletului moldav.
“Busuioaca de Bohotin te smereste de cum îl pui pe limbă. Parcă ar intra-aici, acum-Eminescu. Toată lumea ar surâde, dar cu o deosebită admiratie.” (Păstorel Teodoreanu).
Busuioaca de Bohotin este o simfonie, un adagio la vis sau la iubire, o “operă magna”, o apologetică a nemuririi, care cântă, luminează si încântă.
“Busuioaca de Bohotin este un titlu de noblete, în care se îmbină aromele busuiocului si sonoritătile de legendă ale Bohotinului.“ (Constantin Ciopraga).
Toate Femeile preferă florile în buchet. Bărbatii doar vinul…
“Busuioaca de Bohotin -Husi, Afrodita vinurilor husene, nu se bea -se omagiază, din zorii vietiipână în asfintit.”(Liviu Ciulei).
Îngenunchiat si plin de admiratie în “Cerdacul lui Stefan cel Mare”, îti răsar în fată dealurilor smăltuite cu vii ale Husilor, de parcă te afli în fata Vechiului Ierusalim, într-o dulce bucurie patriarhală. Am trecut prin aceste vii domnesti si le-am admirat, dar fascinatia mea a căzut pe Codrul verde voievodal al pădurii Dobrina…
Husi, orasul podgorean,
pe meleagul moldovean,
ale tale dealuri patru
asezate-n amfiteatru,
deschise-n soare răsare
ca o binecuvântare-
vinuri dăruiesc vestite,
pentru patru zări menite!
Dealul tău de la Dobrina
strânge-n strugure lumina.
Aicea, Stefan cel Sfânt,
a depus un jurământ:
să apere acest pământ!
(A.D.Tudosie-Voievodului Stefan si Podgoriei Husi).
“Busuioaca de Bohotin nu este numai vin; este un poem de lumină pe care soarele l-a răsturnat în cupele pămîntului si pe care noi-bietii-îl cunoastem doar prin picăturile sale.” (Vasile Drăgut).
*Traminerul, surâde roz, armonios, dulce, demn si demisec cu încântare aurie. Iesit din mărgăritarele de rouă ale primăverii si bulgării de aur ai toamnelor târzii, vinul de Traminer este un camarad plăcut al singurătătii, sau un “Don Juan”,la festinurile rare. E des căutat si savurat pentru parfumul si gustul încrustat într-o rază de soare în plus. Initial este pasnic, blajin chiar, până la o vreme, când deodată te scutură si te tăvăleste la picioarele sale.
Muscatul Ottonel, desi este chipes ca răzesul si puternic ca un buzdugan emană o feminitate delicată, zglobie, îmbietoare, dulce, aromată, fermecătoare si generoasă. Tăcerea boltilor reci respiră adânc dogoarea înfierbintelii noastre. Stau aproape de înaintasii mei, de străbunii mei de aur si le admir fascinat istoria. Lumina sfetnicelor împodobite, răspândesc măretia lor în tot locul. Mireasma se furisează prin colturi. Aroma creste mereu răsfătându-mi plăcerea. Cu mâna stângă alung urâtul din gând, în timp ce savurez licoarea împreună cu lacrimile bucuriei.
*Alteta sa Drăgăsani, licoare domnească, delicată, usor spumos, cu reflex incomparabil de atrăgător, vine din străfundurile imperiale dace, când Rusidavaca era “Cetatea vinului” geto-dac, ca si Cotnarul sau Galbena de Odobesti, dar cu alte denumiri: “imperiale”, “regale” sau “voievodale.” În Evul Mediu timpuriu, a devenit podgoria (capitala) voievodală a Banilor Olteniei, asa cum Târgovistea a fost a Basarabilor si Cotnarii a Musatinilor.
Voios si auriu la fată, cu un pronuntat gust de fruct si cu un buchet personal, Vinul de Drăgăsani trece usor de 20 de carate.
Culesul viilor e-n toi la Drăgăsani,
De vorbe dezmierdate-I plină via,
N-auzi decât: Gordana, Crâmposia,
Pe dealul Oltului, Călina, Mitrofani.
(Păstorel Teodoreanu-Cules)
I. F. Neugebauer (1854), făcând o descriere a Moldovei si Valahiei, remarcă: “vinurile de Odobesti si Drăgăsani au cea mai bună reputati.”
J. L. Carra, mentiona pe la 1871, că “vinurile de Odobesti si de Piatra (Drăgăsani) sunt cele mai bune din lume.”
În 1903, J. Roy Chevrier preciza că “vinul de Crâmposie a fost încercat pentru sampanizare la Stuttgart, de către N. Benger, dând cele mai fericite rezultate.”
În “Cartea d aur” a podgoriei Drăgăsani, reputatul profesor S. G. Sen, de la Universitatea Calcutta, a notat: “Să vă fie inima dulce ca tămâioasa; să vă fie sufletul bun ca Sauvignonul, să vă fie realizările la fel de frumoase, ca cele sapte dealuri pe care cresteti si înmultiti podoabele si bucuriile pământului.”
Tot în această carte este si urarea nemuritoarei Maria Tănase: “Vivat vinul de viată lungă al Drăgăsanilor!
În vremi de mult apuse si mult îndepărtate,
Pe dealurile pline de struguri si de ani
Răsună patru nume pentru posteritate:
Corcova, Golul Drâncii, Segarcea, Drăgăsani.
(Păstorel Teodoreanu-Faimă).
Drăgăsani, (podgoria) a strâns la pieptul ei faimoasele buchete: Crâmposie, Gordan, Braghină, Tămâioasă, Chasselas d’ore’ ,Riesling italian, toate contribuind la renumele său ilustru (176 de medalii, din care 76 de aur, 70 de argint si 30 de bronz). (Traian Dumitrescu, Drăgăsani, în “Almanahul satelor.”
Iancu Jianu, din Romanati avea la Drăgăsani, Via Foisor, în suprafată de 10 ha. Aici s-a ascuns devenind haiduc,după prima faptă întreprinsă la Slatina pentru curătirea neamului românesc de ciocoi si dusmani. Din nucul cel mare si dintr-un brad ce crescuse în mijlocul viei sale, a doborât cu haiducii săi întreaga poteră de greci aflată în urmărirea sa. De aici, a plecat spre munte, unde în valea Bistritei la Arnota, s-a întâlnit cu Tudor Vladimirescu.
Dac-a trăit o viată ca-n povesti,
E că-si cruta blagoslovitii ani:
Când se-ncălzea cu ros de Nicoresti,
Se răcorea cu alb de Drăgăsani.
(Păstorel Teodoreanu-Longevitate).
În arealul Olteniei, respectiv în Mehedinti, excelează renumitele podgorii: Oravita, Severin, Golul Drâncei, Rogova, Corcova, Oprisorul, cu următoarele soiuri: Braghina, Neagra, Coarna neagră, Tămâioasa, Riesling, Golul Drâncei, Cabernet.
*Braghina, viguros, plăcut astringent, îmbietor, tentant, te pătrunde ca un foc viu în toată fiinta. Mă învelesc în aburul cald al vinului din miazăziua vremii spre apus. Silabele vinului dăntuiesc tulburător si plăcut, ca jocul Ielelor pe un portativ de tambal. Rodul pământului meu copt, se înmoaie cuminte în lacrimile soarelui ce surâd în ciorchine. Câteva închinări nezgomotoase se pierd în corsetul de tămâioasă. Limita zilei dă semn nelimitatei licori.
*Golul Drâncei, purpuriu si vesel, uneori enigmatic cu un potential ridicat de aromă, provoacă deseori armonie si echilibru în cumpătare.
Vin porfirogenet din coasta stâncii,
Ce-ai stăpânit veliti boieri si printi.
Si-ai fost pe culmea ta din “Golul Drâncii”
Unicul voievod măret de Mehedinti.
(Pstorel Teodoranu-Golul Drâncei).
*Corcova, vin domnesc, foarte apreciat de Banii Olteniei si în mod deosebit de Mihai Viteazul, pe când era Ban de Mehedinti. Mă revărs tot mai plin, pe tărmul lui de soare flămând si totul mă bucură în jur: suspinul viorilor si crâsmărita ce pune ocheade satene în stropii săltăreti ca iezii, tambalul cu ritmul de jar si povestirile veteranilor în cadentă, acordeonul cu unduirile de pescărusi si vraja haiducului Iancu Jianu, Doinele Mariei Lătăretu si iuresul pandurilor lui Tudor.
Călătorule-n Craiova,
Cată vinuri oltenesti:
Pinot noir de la Corcova,
Cabernet din Sâmburesti.”
(Păstorel Teodoreanu-Ghid).
(St. C. Teodorescu/M. Gheorghită, Vechi podgorii ale Oleniei care au început să renască…Oravita si Golul Drâncei, în Rev. “Horticultura si viticultura”, 1/1970, )aurel Ivan, Ciorchinele de aur al Corcovei, în “Almanahul satelor”, 1978).

Un Hrisov domnesc al lui Radu cel Mare (1377-1384), pomeneste de cele 19 localităti viticole ale Dealului Pitestilor, între care Călinesti, Golesti, Leordeni,
Stefănesti, Topoloveni. În 1523, mănăstirea Stefănesti primea “…jumătate din vinăricitul domnesc si boieresc.”
Pe vremea lui Constantin Brâncoveanu, culesul Viei la Stefănesti era o adevărată sărbătoare domnească. Toată curtea participa la un asemenea eveniment.
Un număr mare de soiuri de vin geto-dace au rezistat în Oltenia până astăzi : Braghina, Gîmza, Rosioara, Semendra, Corbul, Berbecelul, Seina, sau Negru moale, Gorganul, Crîmposia, Coada Vulpii, Cîrloganca.
Tot în Traditia thracă, monedele imperiale de aur sau argint (ale lui Dromichaete, Burebista, Scorilo, Decebal), se lăsau ca mărturie îngropate sub butucii Vitei de vie. (I. C. Teodorescu, Activites viticoles sur la teritoire dace. Bucuresti, 1968).
Iar marele ctitor al culturii Neamului Matei Basarab, a dat o Pravilă a vinului în mod expres pentru Via Stefănesti, care a rezistat de pe vremea geto-dacilor, încrustând-o pe Sfinta Cruce.
Pisanie
“Adică eu robul lui Dumnezeu Io Matei Basarab, Voievod al Tării Românesti, văzând domnia mea plânsoarea acestor săraci cari au vii în dealul Pitestilor, că-i asupresc viniciarii, de nu le iau de în zecea veadre 1, cum a fost obiceiul cel din domnii bătrâni, ce-i asupresc de li cer mai mult, domnia mea m-am milostivit de am pus legătura în această sfântă cruce: Cine va fi viniciar ori în domnia mea, ori în urma domniei mele, la alti domni, si va călca această tocmeală si nu va lua în zeace veadre 1 si de vas bani 30 si de plocon bani 12 si de părpăr în văleatu în care va vinde vas bani 12, si de va strica această legătură, acela om să fie afurisit si blestemat de Domnul Iisus Hristos si de cei 118 oteti (părinti) de la Niceea si să fie ca Iuda si ca Arie în loc de veci.” (N. Spineanu, Cât să bem? Cum să mâncăm? Ce?/ C. Budan, Podgoriile noastre-un tezaur, în Rev. “Flacăra”, nr.7/1975).
*În Podgoriile din Banat predomină următoarele soiuri albe sau rosii: Majarcă albă, Cadarcă, Creată, Burgundul Mare, Recas, Muscat Ottonel, Riesling, Steinschiller, Cabernet.
Între 1965-1985, din 78 de probe trimise la 28 de concursuri internationale si 4 nationale, vinul Cadarca de Minis a obtinut 47 medalii de aur si 24 de argint, la Montpellier, Cordoba, Viena, Praga, Ljubliana, Bratislava, Budapesta, Tbilisi, etc.
*Cununa vinurilor ardelene e împletită din: Târnave, Minis, Fetească albă (Perla Transilvaniei), Coarnă, Gordan, Tămâioasă, Somorod, Crăciunelul de Jos, Muscat Ottonel, Jidvei, Xeres.
*Târnavele-Tara Vinurilor se descoperă prin nobletea buchetului si simfonia însusirilor: aroma profundă de busuioc si sulfină, mireasma florilor de tei, limpezimea si dulceata mierii de salcâm, toate la un loc îti dau o senzatie de profundă reverie. În oglinda nectarului pur îmi plec fruntea de sete si chipul mi se umple de mireasma flori lor din buchet simtind cum mânutele de copii care au cules strugurii, mi se resfiră prin barbă. Doamne, în clipele acelea mă simt ca o vie plină de rodul tomnatec, ca o fecioară ce-ti dăruie pacea-n priviri, ca o mamă ce leagănă fericită pruncul la sân, sau ca o floare ce-si scutură cu emotie petalele după ce au îmbrătisat-o albinele si copiii.
*Rosu de Minis este un vin superior, zglobiu, prin reflexele sale rubinii, prin aroma si dulceata sa îmbietoare. Ispita lui parcă vrea să mă risipească. Mă adun într-un crâng de aluni cu linistea ierbii sub palme.
Cine-mi păzeste hotarul de vrajă ?
Cine-mi adună holdele dorului meu?
Când zbuciumul de ambrozie dispăruse, în oglinda lui purpurie mereu, se oglindea în nădejdiile aprinse, doar taina sufletului meu. În struna lui cântă vioara vitei, acelasi cântec răsfirat pe pământ, de Zeii Olimpului.
Faima lui a străbătut de veacuri, tinuturile îndepărtate ale nobililor europeni.
Primele încercări mai mari de comercializare s-a făcut prin contele Anton Grasalcovici în 1745, care l-a exportat în Cehia, Bucari si Fiume, cu rezultate exceptionale. Lau cunoscut apoi Polonia (1746), Rusia (1746), Elvetia (1747), Germania (1749), Anglia 1751), Olanda (1776), Suedia (1783), S.U.A. (1848) si Brazilia (1860). De-a lungul timpului palmaresul olimpianic al Minisului a adunat peste 74 medalii de aur si 42 de argint la prezentele internationale. (Al. Mihalcă, Calitatea vinurilor rosii de Minis, în rev. “Horticultura”, nr.11/1977).
Participând la Expozitia Internatională de la Madrid, din anul 1924, podgorenii din Minis si-au prezentat vinul sub denumirea de “Lacrima Christi”. Singurii care au protestat la început au fost italienii. După degustare însă, comisia a făcut pe “plac” italienilor, acordând “Lacrimei Christi” Medalia de aur.
Pofteste-acea betie ce râde si răsare
Din cupa desmierdată de-a buzei sărutare.
Iar vinul, dulce oaspe si vesel cântător,
Desteaptă-n inimi viată, junie, blând amor.
Si ne promite raiul pe lumea viitoare,
Iluminat fierbinte de al betiei soare,
Frumosul rai în care voioasa Auroră
Ca vinul tânăr încă rozatic se coloră,
Si când apune ziua, cerescul ei senin
Reflectă cu splendoare al vinului rubin.
(Vasile Alecsandri-Vinul rubiniu).
*Murfatlarul sau vinul Basarabilor, vine din vremea primei dinastii a Basarabilor, cu multe milenii înainte de Hristos.
În el s-au frământat sufletul de zahăr al norilor si ciocârlia ce cântă în cerul viilor, dârele albe ce leagănă cocorii si hârjoneala din jurul mieilor, verdele sorbit în boabele sudorii si imnele de foc ale schytilor, Doinele clocotitoare ale Nistrului si jertfa Apostolului Andrei, întelepciunea lui Pindar si metamorfozele lui Ovidiu, curgerea milenară a Danubiului si misterele de la Hamangia.
În el au fermentat privirile cutezătorului Charddonnay si îmbrătisările de miere ale Muscatului Ottonel, semetia Cabernetului si suspinele Afuz-Alinei, palpitatiile Merlotului si ispitirile trufase si tulburătoare ale Pinot gris-ului.

Nici în prisacă si grădină
Si nici într-un întreg grânar,
Nu e mireasmă si lumină
Cât într-un strop de Murfatlar!
(Păstorel Teodoreanu-Aroma Murfatlarului).
*Majestatea sa Murfatlarul s-a învesmântat într-o porfiră augustă milenară. Toate sceptrurile imperiale, regale, voievodale, boieresti, patriarhale, ierarhice sau haiducesti si-au înclinat admiratia în fata sa. Numai în perioada de Aur (1937-1977) a faimei sale, Murfatlarul a primit 350 de medalii de aur si argint, conferite de concursurile internationale.
În fata templului Vitei de vie si a “Altarului” ei, Vinul, trebuie să ne scoatem pălăria cu o adâncă veneratie si admiratie deopotrivă. Fiecare soi de vin, fiecare licoare aleasă, vorbeste si cinsteste trecutul glorios al Neamului nostru, dar si constelatia spirituală a viitorului. Vatra noastră străbună, cinsteste Mâna cerului care se încălzeste la focul sânului ei. Podgoriile noastre alese, au muls Curcubeul si l-au tesut pe altitele Sibilelor întelepte. Cu aurul si sângele Vinului am brobdat Porfira imperială a Fecioarei Maria. În Pâinea încrustată cu frunza de vie, am urzit Stergarul cu care Mântuitorul nostru Iisus Hristos, a sters picioarele Ucenicilor la Cina Sa. Cu Pristolul Crucii ne-am însemnat Hotarul cu Cetăti voievodale, pecetluindu-ne de-apururi boieria. Cu Brazii semeti si Stejarii falnici am înăltat Altare si Lăcasuri Domnului, durând vesnicia. Din mieasma Florilor am strecurat mierea cu care ne-am îmbunat dusmanii. Cu Flautul lui Orfeu am împletit armonia bratelor cu care am îmbrătisat străinii, lăsându-le pe umeri omenia noastră dacă. Că Bunul Dumnezeu, ne-a dăruit toate aceste daruri, Noi nu suntem vinovati!


Nu-s vinovat că-mi place să se prindă
rotundă ca o tară hora-n prag,
sau c-am primit colindători în tindă,
cum din bunic în tată ne-a fost drag.

Nu-s vinovat că toamnele mi-s pline
cu tot belsugul, de la vin la grâu,
si c-am chemat la praznic pe oricine,
cât m-am stiut cu cheile le brâu.

Dac-am strigat că haitele ne fură
adâncul, codrii, cerul stea cu stea
si sfânta noastră pâine de la gură-
nu-s vinovat fată de Tara mea.
Andrei Ciurunga- Nu-s vinovat fată de Tara mea).
La un Concurs International al Istoriei Vinului, La Palma del Majorca, tema a fost: Zeii sau Zeitele Vinului în lume. Fiecare din cele 40 de natii, au avut câte un singur reprezentant. Olteanul a răspuns ultimul: Bachus la daci, Busuioaca de Bohotin la moldoveni, Dionysos la schyti, Drăgusanu la olteni, Murfatlarul la dobrogeni, Osyris la pelasgi, Târnavia la ardeleni, Zambasius la thraci, Zamolxis la geto-daci si Păstorel la daco-români. Asistenta a rămas buimacă, juriul pre-plex, iar olteanul fascinat de marele premiu.

Voievozi si vinuri regale

De la Marele Zamolxes, via noastră aurie
A născut Nemuritorii, înăltând altare în vie.
Beau dacii Cotnarul, vin sfânt de Dumnezeu,
Cu Burebista temerarul si Mare Preot Deceneu.
Basarab-Întregitorul, privind cu jind în spre Hotin,
Petit-a, câta oară, pe regina Busuioaca de Bohotin?
Stau, pe vechile altare, sfinte si nemuritoare dave,
La taifas Bogdan si Dragos cu sfioasele Târnave.
Dobrotici, Bătrânul Mircea cinară la un pahar,
Din dulcele, mult râvnitul si chipesul Murfatlar.
Cotnarul vel paharnic, alunecă cucernic si tăcut,
Zâmbind voios lui Stefan-Vodă, din cănile de lut,
Dar iată vine Tepes, grăbindu-si murgul pe cărare,
Să-si-nece turcii-n Dunăre si el în “Dealu Mare.”
Vasile Lupu, tot adesea, chema la curtile domnesti
Mireasma jună îmbobocită, din Târgul Odobesti.
De Drăgăsani, nici vorbă să-l lasi , să nu te înduri,
Când poti să bei ferice cu Tudor si bravii panduri.
Cu Bădita Eminescu si Creangă din Humulesti,
bem setosi Apus de soare, din via dragă Nicoresti,

Femeia dacă, te îmbată în ochii ei albastri si adânci,
Dar vinul, te-ntăreste într-una în cremene de stânci..




















































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































Vinul- acest aur autumnal pârguit cu smerenie în chihlimbarul boabelor de strugure, gustat cu mireasmă de extaz, picură aroma în sanctuarul sufletului si al trupului.
Mâncarea si băutura cu cumpătare întăreste si veseleste inima omului: “Ca să scoată pâine din pământ si vinul veseleste inima omului”. (Psalmul103,16)
















































































































































































































Gheorghe Constantin Nistoroiu    10/14/2010


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian