Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Nae Ionescu in tara si in exil


Randurile acestea au fost scrise ca un omagiu adus celui care a fost Nae Ionescu.
La 15 iunie, s-au implinit 120 de ani de la nastere, iar la 15 martie, 70 de ani de la trecerea sa in lumea umbrelor.
O dubla aniversare, ce ar fi meritat, poate, putina atentie din partea intelectualiilor romani, fie ei aflati in tara sau in exil. Se arunca, iata, inca odata, valul uitarii sau al ignorantei, la fel cum, in urma cu trei ani, in 2007, putini au fost cei care si-au amintit de centenarul Mircea Eliade.
Cu toate acestea, putem spune, fara frica de a gresi prea mult, astazi, ca si in primavara anului 1940 cand pleca pe ultimul drum, Nae Ionescu fascineaza si, poate acesta este motivul pentru care " boierii mintii " , neo-comisarii culturii romane de astazi, incearca ocultarea lui.
" Ce soarta stranie a avut omul asta extraordinar, care moare neimplinit, nerealizat, invins si - daca nu mi-ar fi greu s-o spun - ratat ", nota Mihail Sebastian in jurnalul sau, in dreptul datei de 15 martie 1940, ziua mortii fostului sau director de la " Cuvantul ". Si continua acelasi autor : ...Nae Ionescu moare la 49 de ani, neluat in serios, infrant ".

Asa sa fie oare?, ne intrebam noi. In cele ce urmeaza, vom prezenta, la inceput, foarte pe scurt, viata celui care a fost Nae Ionescu, pentru ca in partea a doua sa ne ocupam de mostenirea lui spirituala, cum a fost ea pastrata de cei care l-au cunoscut si admirat de-a lungul timpului.

Nicolae C. Ionescu s-a nascut la Braila, unde a urmat studiile primare, gimnaziale si liceale. Se stie ca a fost exmatriculat de la Liceul Nicoale Balcescu, in ultimul an, pentru implicare in activitati socialiste, terminandu-si studiile la un alt liceu. Apropierea de Panait Istrati, faimosul socialist brailean si acuzatia de " republicanism national " pot parea ciudate pentru cel care va deveni mai tarziu un sustinator de seama al lui Carol al II -lea, membru de seama al camarilei regale, e drept, nu pentru mult timp.
Urmeaza cursurile Facultatii de Litere si Filosofie din Bucuresti, incheiate cu o specializare in filosofie. Inceputul primului razboi mondial il surprinde in Germania unde se afla inscris la doctorat. Este inchis, impreuna cu sotia, in lagarul de prizonieri de la Celle - Schloss, de langa Hanovra. Eliberat in 1917, isi sustine doi ani mai tarziu, la Munchen, doctoratul cu profesorul Baumker, cu teza " Die Logistik als Versuch einen neuen Begrundung der Mathematik " - Logistica ca o noua incercare de definire a matematicii. In acelasi an se intoarce in tara.
Functioneaza pentru o scurta perioada de timp ca profesor si director la Liceul militar Manastirea Dealu, dupa care este numit asistent la catedra de logica a profesorului Constantin Radulescu -Motru.
Odata cu numirea la Universitate, ia nastere mitul Nae Ionescu. Studentii ce vor frecventa cursurile Facultatii de Filosofie in deceniile trei si patru vor intra in contact cu un profesor mai putin obisnuit. Fiecare generatie va lasa marturie ce a insemnat intalnirea cu Nae Ionescu. Mircea Eliade, unul dintre primii sai studenti, nota in memoriile sale: " Simteai ca ce spune Nae Ionescu nu se gasea in nici o carte. Era ceva nou, proaspat gandit si organizat acolo, in fata ta, pe catedra. Era o gandire personala si, daca te interesa acest fel de gandire, stiai ca nu o puteai inatlni altundeva, ca trebuie sa vii aici s-o primesti de la izvor. Omul de pe catedra ti se adresa direct, iti deschidea probleme si te invata sa le rezolvi, te silea sa gandesti ". Emil Cioran, dintr-o generatie mai tarzie, isi amintea, la randul sau ca "...intrai cu el intr-o problema si avansai odata cu el. Foarte rar intalnesti un asemenea profesor. Reusea sa creeze o colosala intimitate in gandire ". " Nae Ionescu a fost un adevarat Socrate pentru elevii sai ", isi amintea un alt fost student, Mihai Sora, pentru a continua: " Nae Ionescu a avut curajul sa regandeasca pe cont propriu, problemele pe care i le punea, omului traitor in ea, lumea in care, de bine de rau, acesta apucase sa traiasca ". Voi incheia cu amintirile lui D.C.Amzar, alt student apropiat profesorului: " Fara sa rezolve intodeauna problema in discutie, Nae Ionescu deschidea ochii si mintea studentilor asupra solutiilor posibile si indica drumuri de gandire. Uneori oferea el insusi solutia, cand o avea, dar nu dispunea totdeauna de solutii gata facute. De obicei le cauta - sau se facea ca le cauta - in fata noastra, si in aceasta consta in primul rand maiestria lui de pedagog innascut ."
Daca prin cursurile tinute la Universitate Nae Ionescu a devenit popular printre studenti, activitatea de ziarist la Cuvantul, al carui proprietar si director devine in 1928 dupa moartea lui Titus Enacovici il va propulsa in lumea fabuloasa a publicisticii si politicii romanesti interbelice. " El a introdus in gazetaria romaneasca o dimensiune europeana ", marturisea intr-un interviu Mircea Eliade. " Scria cum scrie Unamuno, discuta intr-un articol de ziar probleme de filosofie, de etica, de teologie. "
Alte reviste la care a colaborat Nae Ionescu in perioada respectiva au fost Noua Revista Romana si Ideea Europeana, ambele conduse de Constantin Radulescu-Motru, la Gazeta Matematica si, in calitate de redactor, la revista internationala de sinteza ortodoxa Logos.
La sfarsitul anilor '20 Nae Ionescu se implica tot mai mult in arena politica, transformand Cuvantul intr-o port-a-voce in favoarea revenirii la tron a printului Carol. Fostul liicean, exmatriculat pentru convingeri republicane, s-a transformat intr- un al adept al monarhiei autoritare si, odata cu intoarcerea in tara a celui care, din iunie 1930 v-a fi cunoscut drept Carol al II-lea, un membru de seama al camarilei regale.
La mijlocul deceniului patru insa, Nae Ionescu descopera Legiunea Arhanghelului Mihail si pe carismaticul lider al acesteia, Corneliu Zelea Codreanu. Relatia lui Nae Ionescu cu Miscarea Legionara este prea complexa pentru a fi discutata in aceste randuri, lasand subiectul deschis pentru o viitoare lucrare.
Nu vom trece totusi cu vederea faptul ca, apropierea de Miscarea Legionara, in care vede o forta capabila sa regenereze Romania acelui timp, il va indeparta de palatul regal, unde ii vor fi inchise usile de acum inainte. In schimb, i se vor deschide in fata portile inchisorilor, beneficiind de doua ori, in 1934 si in 1938 de "dreptatea regala", cum el insusi a definit cele doua perioade de detentie, executate din ordinul suveranului pe care-l ajutase sa-si recapete tronul.
Indepartat de la Universitate, ziarul Cuvantul suspendat, urmarit permanent de agentii Sigurantei, Nae Ionescu se retrage la vila sa de la Baneasa unde, la 15 martie 1940, este vazut pentru ultima data de catre Mihail Sebastian, intins pe catafalc. Pana si in jurul mortii sale s-au creat legende: otravit din ordinul regelui, sau al amantei regale Duduia, mana servicilor secrete britanice sau actiunea spionajului german. Oricare ar fi adevarul, nu putem trece cu vederea nota regelui Carol al II-lea din Insemnari zilnice, la data de 15 martie: " Moartea lui a fost subita, inima nu l-a mai tinut, suferea de multa vreme, avand o leziune la cord, incat pentru acei care erau in curent cu starea lui n-a fost nici o surpriza. Moartea lui aduce azi un mare serviciu tarii...". Ciudate aceste cuvinte scrise de rege, ca sa nu spunem mai mult.

Odata cu plecarea spre taramul umbrelor, mitul Nae Ionescu a capatat proportii. Daca in timpul vietii nu a publicat nimic, pentru el inchegarea unei carti reprezenta o inchistare a sistemului filosofic, dupa disparitia sa, fostii studenti, atat cei din tara cat si cei siliti de vremurile tulburi sa-si oranduiasca viata pe alte meleaguri, au cautat sa publice din si despre Nae Ionescu. Aceasta consideram noi a fi mostenirea lui Nae Ionescu. Este adevarat, de-a lungul timpului si inca de pe vremea cand inca mai era in viata, Nae Ionescu a avut si detractori. Aceasta dichotonie, Nae Ionescu bun - Nae Ionescu rau a continuat pana in zilele noastre. Pe ambele baricade s-au situat personalitati ale vietii culturale romanesti sau activisti politici. Sa vedem cum s-a desfasurat aceasta lupta, fara invinsi si fara invingatori de durata.
Primele recuperari, ca sa le numim asa, din opera lui Nae Ionescu, dateaza din anii celui de-al doilea razboi mondial. Si, ca sa apelam la un joc de cuvinte, s-au desfasurat pe doua...fronturi.
Pe de-o parte, in tara, a luat nastere "Comitetul pentru tiparirea operei lui Nae Ionescu", din care au facut parte fosti studenti ai profesorului, cum ar fi Mircea Vulcanescu, Costache Floru sau Constantin Noica, prieteni ca Octav Onicescu sau admiratori de genul lui Sandu Tudor. Sub egida acestui comitet, au vazut lumina tiparului urmatoarele volume: Istoria logicei, in 1941 si reditata in 1943, cuprinzand cursul tinut in anul universitar 1929 - 1930; Metafizica, partea intaia, in 1942, avand la baza cursul de "Teoria cunostiintei metafizice. Cunoasterea imediata", tinut la Universitate in anul 1928 - 1929. Un an mai tarziu, in 1943, apare sub aegia aceluiasi comitet Logica generala, dupa un curs tinut in anul universitar 1934 - 1935, pentru ca in 1944 sa fie tiparita Metafizica, partea a doua, cuprinzand cursul de "Teoria cunostiintei metafizice. Cunoasterea mediata", curs tinut in anul universitar 1929 - 1930. In volumul II al memoriile sale aparute la mijlocul anilor '80, Octav Onicescu isi amintea insa, cu totul altceva: " ...Primesc printr-un cunoscut un mesaj, pe care si acum il consider prietenos, al maresalului Antonescu. Ma ruga sa pun capat tiparirii cursurilor lui Nae Ionescu, de care se ocupa un grup de filosofi sub conducerea mea ( M. Vulcanescu, C. Floru si C. Noica ). Am inteles cu totii ca era ceva important si am incetat sa ne ocupam de aceste publicatii strict filosofice: doua volume de " Istoria Logicii " si un volum de " Logica " tiparit la Toroutiu, asteptand explicatiile care n-au mai venit."
Ne intrebam, oare ce motiv asa de important a avut maresalul Antonescu incat sa ceara suspendarea publicarii cursurilor nae ionesciene.
De cealalta parte, in Germania, alti fosti studenti ai profesorului, legionari inchisi in lagarul de la Buchewald, pregatesc pentru tipar un volum care urma sa cuprinda cele patru conferinte tinute de Nae Ionescu, in mai 1938, in fata legionarilor, pe cand se afla internat in lagarul de la Miercurea Ciuc ( unde o vreme a fost inchis si Mircea Eliade ). Bombardarea lagarului de catre avioanele aliate chiar in data de 23 august 1944 au stopat aceasta initiativa. Volumul preconizat a aparut dupa aproape 20 de ani, in 1963, la Editura "Armatolii " din Cetatea Eterna, sub titlul Fenomenul Legionar, cu un cuvant inainte de Constantin Papanace. Germania este insa locul in care, in anii '50, incep sa apara primele carti ale lui Nae Ionescu, alcatuite de fosti studenti sau fosti colaboratori de la Cuvantul. In 1951, sub ingrijirea lui George Racoveanu si cu o prefata de Mircea Eliade, apare volumul Convorbiri. In 1957, D.C Amzar tipareste la Fratia Ortodoxa din Wiesbaden volumul Indreptar Ortodox.
In tara, instaurarea dominatiei sovietice prin cozile de topor autohtone, are in plan, pe langa eliminarea opozantilor politice si "purificarea" vietii cultural artistice. Artistii cu limba prea lunga, gen Tanase cu al sau ...de la Tisa pan' la Don / Davai ceas, davai palton sau Al. O Teodoreanu cu..venea pe drum / un rus si-un tun / si tunul rus / si rusul tun.. dispar incetul cu incetul. Bibliotecile sunt epurate pe baza unei hotarari a Consiliului de Ministri iar rugurile de carti impanzesc toata tara, de la curtile institutiilor culturale la cele ale particularilor. Despre arderea cartilor sub regimul nazist sau scris carti si s-au luat doctorate, despre aceeasi operatiune facuta de comunisti se pastreaza si astazi o tacere suspecta. Numele lui Nae Ionescu nu putea sa nu figureze printre primele pe lista celor mai mari dusmani ai democratiei populare. Interesant este faptul ca, in toti cei 45 de ani, pana in 1990, numele lui Nae Ionescu a devenit nomine odiosa. Chiar si dupa 1960, in perioada asa numitului dezghet cultural, numele sau nu a avut niciodata unda verde pentru a fi rostit sau publicat. In interviul luat de Adrian Paunescu lui Mircea Eliade in anii '70 si publicat intr-o revista din tara, intr-o incercare de captatio benevolantiae a Maestrului de la Chicago University, numele lui Nae Ionescu a fost inlaturat cu grija de catre cei ce aveau in mana destinele culturii romane, provocand furia profesorului de istoria religiilor. Abia mai tarziu, in 1979, in volumul Sub semnul intrebarii Paunescu a reusit sa-si publice interviul netrunchiat.
Disparitia lui Nae Ionescu din istoria culturii romane in acei ani nu i-a lasat indiferenti pe oamenii de litere romani aflati in libertate. In Revista Scriitorilor Romani, numarul 6 pe 1967, este publicat un articol: Nae Ionescu inexistentul. Avand ca punct de plecare volumul II din Dictionarul Enciclopedic Roman, aparut la Bucuresti in 1964, profesorul si gazetarul roman din exil Mircea Popescu isi exprima indignarea fata de lipsa, printre cei 18 Ionesti prezentati in volum, a celui care a fost Nae Ionescu, lipsa prezentata ca o politica a guvernului roman de rescriere a istoriei recente. Aceeasi observatie o va face, cativa ani mai tarziu, Monica Lovinescu, cand scrie despre monumental volum de Istoria Logicii de Anton Dumitriu. In masivul volum, de peste o mie de pagini, Nae Ionescu nu este amintit deloc, lucru cu atat mai ciudat cu cat si-a obtinut doctoratul tocmai cu o lucrare de...logica. Mai mult, continua ceea care, in timp, va deveni o prezenta comuna pe undele radioului Europa Libera, catedra de la Universitatea Bucuresti a lui Nae Ionescu era o catedra de " Istoria Logicei si Metafizica ". Autoarea articolului nu se indoieste nici o clipa, si aici ii dam dreptate, cartea lui Anton Dumitriu a fost cenzurata inainte de a i se da bun de tipar.
Daca numele lui Nae Ionescu a fost total interzis de catre comunisti, nu aceeasi situatie s-a intalnit vi-a-vis de persoana lui. Poate parea ciudat, dar personajul Nae Ionescu a fost intruchipat pe ecran, cu nume schimbat, binenteles. Ma refer aici la doua filme, cunoscute celor din tara. In primul dintre ele, Actorul si salbaticii, profesorul de la Universitatea din Bucuresti apare sub numele de Guta Popescu ( o aluzie cumva la caracterul Ghita Blidaru din romanul De doua mii de ani de Mihail Sebastian, sub care era identificat acelasi..Nae Ionescu ? ).
Guta Popescu, asadar, apare ca un personaj din camarila regala, infiltrat in Miscarea Legionara cu scopul de a-i folosi pe membrii acesteia la asasinarea lui Constantin Tanase dar si profesor universitar cu idei de dreapta in gura caruia i se pune un citat cioranian: " Nu pot iubi decat o Romanie in delir ". A doua productie cinematografica, Un comisar acuza, un film de Sergiu Nicolaescu, ne prezinta un senator legionar, Naomescu ( de data aceasta numele este spus aproape pe fata), organizatorul principal al crimelor facute de legionari la inchisoarea Jilava si in arestul politiei capitalei, in noiembrie 1940 dar si responsabil cu asasinarea lui Nicolae Iorga. Naomescu, personajul negativ isi va gasi sfarsitul sub gloantele justitiarului Moldovan, comisarul sarmant cu idei de stanga, in decembrie 1940, adica la aproape un an de la moartea adevaratului Nae Ionescu. Cum spunea cineva, asa se scrie istoria si Ministerul Adevarului nu someaza niciodata.
In 1970, cand se implineau 80 de ani de la nastere si 30 de ani de la moartea lui Nae Ionescu, i sa inchinat intreg numarul 10 al revistei Prodromos, foaie de gand si apropiere crestina, aparuta in Franta, sub redactia lui Paul Miron si Ioan Cusa. Au semant in acest numar omagial: Parintele Andre Scrima, Ioan Cusa, Mircea Eliade, Virgil Ierunca, D.C. Amzar, Vasile Bancila, Monica Lovinescu, George Racoveanu. Pe langa acestia, au fost publicate si diferite articole scrise de Nae Ionescu de-a lungul timpului. In 1978, Virgil Ierunca ingrijeste aparitia unui volum de Logica la Editura Ethos din Paris.
Mircea Eliade, prin prestigiul castigat in lumea academica internationala, publica o prezentare a lui Nae Ionescu in volumul 4 din The Encyclopedia of Philosophy, aparuta sub ingrijirea lui Paul Edwards, la Editura Macmillan si Free Press din New York, in 1967.
In mai1988, Eugen Popescu revine, de data aceasta cu o comunicare prezentata la congresul al XIII - lea al Academiei Romano - Americane de Arte si Stiinte, desfasurat la Universitatea Portland, Oregon, comunicare intitulata: Profesorul Nae Ionescu, filosof si ziarist. Firul rosu, urmarit de prezentator, a fost acela de a scoate din uitare opera lui Nae Ionescu si a i se acorda importanta pe care o merita. Si, pentru a se tine de cuvant, doi ani mai tarziu, in Colectia Institutului Roman de Cercetari Istorice, din San Diego, sub ingrijirea aceluiasi Eugen Popescu, vedea lumina tiparului volumul omagial: Nae Ionescu, 100 de ani de la nastere: 1890 - 1990, cincizeci de ani de la moarte: 1940 - 1990, unde printre altii, parintele Gheorghe Calciu scrie despre Ortodoxia lui Nae Ionescu.
In acelasi an, ca urmare a transformarilor politice petrecute in Romania si inlaturarea, dupa aproape 50 de ani a comunismului, numele lui Nae Ionescu reintra in circuitul cultural. Editura Humanitas se grabeste sa publice, sau sa republice, daca doriti, cursurile de Metafizica, de Logica, de Istoria Logicii. Alte edituri ii urmeaza si astfel apar, rand pe rand: Prelegeri de filosofia religiei, Problema mantuirii in Faust al lui Goethe, Teoria cunostiintei, Suferinta rasei albe, Manual de grafologie, dar si Roza Vanturilor, reeditare a singurului volum publicat in timpul vietii, sub ingrijirea lui Mircea Eliade.
Tineri cercetatori se dedica in intregime recuperarii lui Nae Ionescu. Sub ingrijirea lui Marin Diaconu, Dan Ciachir sau Dorea Mezdrea apar acum: Nelinistea metafizica, Intre ziaristica si filosofie, Publicistica dintre 1909 - 1923, Scrisori si memorii, Corespondenta de dragoste. Numarul 7, din septembrie 2003 al revistei Rost - manifest romanesc este dedicat in intregime lui Nae Ionescu iar un manuscris al lui Mircea Vulcanescu este tiparit sub titlul Nae Ionescu asa cum l-am cunoscut.
In exil, harnicul editor Gabriel Stanescu, din Atlanta, Georgia, rediteaza Indreptarul Ortodox si compileaza volumele : Nae Ionescu in constiinta contemporanilor sai si Mircea Eliade: File despre Nae Ionescu.
Dupa primele efuziuni recuperatoare, opera lui Nae Ionescu intra sub lupa, de multe denigratoare, a unor cercetatori ai perioadei interbelice. Drumul a fost deschis, oricat ar parea de paradoxal, de Eugen Ionescu, inventatorul teatrului absurd. Intr-o scrisoare adresata in 1945 criticului Tudor Vianu, arunca toata vina esecului generatiei interbelice pe Nae Ionescu si pe apropierea acestuia de Miscarea Legionara. Scrie Eugen Ionescu: "Asta, Eliade, e un mare vinovat. Si el, si Cioran, si imbecilul de Noica, si grasul de Vulcanescu, si atatia altii ( Haig Acterian, Mihail Polihroniade ) sunt victimele odiosului defunct Nae Ionescu. Din cauza lui, toti au devenit fascisti. A creat o stupida, infioratoare Romanie reactionara ". Stafeta a fost preluata, dupa 1990, deci cand numele lui Nae Ionescu n-a mai fost interzis, de catre Zigu Ornea. Intr-o lucrare ce a facut furori, Anii '30, criticul literar, al carui denunt ordinar, in plina perioada stalinista a anilor '50, i-a trimis pe Constantin Noica si pe alti intelectuali din lotul Noica - Pilat la puscarie, Zigu Ornea, asadar, face un aspru rechizitoriu al vietii culturale interbelice, acuzata de un antisemitism feroce, vinovatul principal fiind gasit, nimeni altul decat Nae Ionescu si influenta negativa a acestuia asupra tineretului.
Marta Petreu, scriitor si cadru universitar la Universitatea din Cluj - Napoca, trece mult mai subtil la demitizarea lui Nae Ionescu. Domnia -sa descopera o scriitoare irlandeza din anii ' 20, Evelyn Underhill, si il acuza pe Nae Ionescu de plagiat dupa Tratatul de Metafizica al acesteia. Cum nu am avut la dispozitie aceasta lucrare, nu ne putem pronunta asupra acestor afirmatii. Dar, pentru a ne face o idee vis-a - vis de subiectivitatea pe care doamna profesor o foloseste la tratarea anumite subiecte, va reamintesc ca volumul scris de Marta Petreu despre Cioran a aparut in limba engleza sub titlul: An Infamous Past. E.M.Cioran and the Rise of Fascism in Romania. Nu am inteles in ce fel a contribuit Emil Cioran la crestera fascismului in Romania, dar sunt sigur ca titlul a fost ales casa placa unui anumit cerc de cititori. De curand, ne-a cazut in mana ultima carte a Martei Petreu: Diavolul si ucenicul sau si daca mentionam ca ucenicul din carte este Mihail Sebastian, va puteti face o idee cine este... diavolul. Nu este prima oara cand Nae Ionescu este comparat cu diavolul. Mihail Sebastian declarase in mediile intelectuale bucurestene ca: " pentru mine Nae Ionescu este diavolul ". Iar Miron Cristea a pus de a fost zugravit, in fresca de la Patriarhie, un diavol din ceata lui Scaraotchi, sub infatisarea lui Nae Ionescu.
In afara volumelor publicate despre Nae Ionescu, omagierea fostului profesor de catre cei din exil s-a manifestat si sub forma pastrarii numelui ziarului ce a facut istorie sub directia sa in anii ' 30. Ma refer aici la ziarele exilului Cuvantul Liber sau Cuvantul in Exil, culminand cu acel ziar drag tuturor celor aflati acum aici, Cuvantul Romanesc, cea mai lunga publicatie anticomunista a exilului romanesc.
Si pentru ca am amintit de Cuvantul Romanesc, nu se poate trece cu vederea realizarea, de catre acelasi grup inimos de romani din Hamilton-ul Canadei, a Centrului Cultural Nae Ionescu, gazda de-a lungul timpului a atator manifestari culturale de exceptie. Iar alaturi, la umbra verde a unui stejar, troneaza pentru vesnicie bustul lui Nae Ionescu, opera celui care a fost maestrul Nicapetre.
Ne intoarcem, la sfarsitul acestor randuri, la cuvintele lui Mihail Sebastian si ne intrebam odata cu el: A fost Nae Ionescu un infrant ?
Poate, raspundem noi, dar cateodata, cei infranti par a fi mult mai interesanti.



Nota Observator;

Conferinta " Nae Ionescu in tara si in exil " a fost prezentata de Sebastian Doreanu din Denver - Colorado la saptamana Campului Romanesc de la Hamilton






Sebastian Doreanu    8/1/2010


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian