Fluturele
… iar dis-de-dimineață
În ceasul prim al învierii
Iisus se plimba în grădina,
Învăluinda strămăturilor de freamăt
soptit deasupra mormântului gol
Pe un ostrov de nouri
Înfloriră din coasta soarelui
toti merii.
Primele au fost păsările oamenilor
Care I-au adus si cerul
întru întâmpinare,
păsări cu pana ieftină,
dar nu cele din colivii,
ci din ulcioarele de cuib
de la streasina Sântei Mării.
Iarba Ii iesise cu fânarele
de rouă
în care soarele
aprinse seminte noi, proaspete.
Iisus se opri
si pe mâna lui – primul oaspete –
un fluture.
Stătea în nemiscare
de parcă asculta,
cu urechile de frunză si iască,
urma de rană, încă roză,
să se desfacă, să înflorească
precum ceasul din sâmbete.
… si se rotea ca la o cină de har
să soarbă și el
măcar un strop din pahar.
Iisus îl privea
si nu stiu dacă fost-au zâmbete,
dar plin de milă
parcă-ar fi vrut să zică:
Sărmane, pui de heruvim,
cu flori de măr aripa ta aduce,
de vrei să te hrănesti din cina pădurină
schimbă nectarul cu sorbul de lumină -
balsamul florilor ce-am strâns
din cuie, de pe cruce.
|
Dumitru Ichim 4/4/2010 |
Contact: |
|
|
