Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Contrapunct in cotidian : Amintiri muzicale

Corului” Armonia” din Toronto, la cinci ani de la înfiintare.

De când ma stiu am fost o pasionata a muzicii. Parintii mi-au povestit ca la doi ani fredonam perfect tangourile pe care le auzeam la radio, spre marele amuzament al adultilor.
Nu am fost dotata de natura cu o voce speciala, drept care dorinta mea fierbinte de a cânta în corul de copii Radio dirijat de Ion Vanica, nu a putut fi realizata. Ascultam ore în sir radioul din camera parintilor si stiam toate cântecele corului de copii Radio. Mi-aduc si acuma aminte de solista Ileana Cotrubas, care mai târziu a devenit celebra soprana cu ecou international.
Aveam numai sase ani si, desi toate genurile de muzica ma atrageau, preferam corurile. Incercam sa identific melodia fiecarui grup de voci si trecem imediat la pian sa transpun melodia auzita.
Tainele bucuriei cântatului într-un cor le-am aflat la liceu, unde corul de fete era pe trei voci, iar profesoara ne transpunea piese clasice pentru cele trei voci. Eu eram la vocea a doua (altista), prietena mea era la vocea a treia si, zilnic, pe drumul de la scoala acasa, cântam pe doua voci, a doua si a treia, având doar în gând sunetul vocii întâia, adica a melodiei principale.
Nu e usor cântatul la mai multe voci. In cor mai merge, tot grupul tau cânta acelasi lucru. Dar când ai alaturi de tine pe cineva care cânta altceva, melodia celuilalt îti distrage atentia si tu, ca sa nu-l „auzi”, vrei sa cânti „mai tare” si asta e catastrofic, pentru ca vocea acompaniatoare nu trebuie sa acopere melodia.
Când am urmat cursurile de armonie în vederea pregatirii pentru conservator, am aflat ceva care m-a mirat: eu crezusem ca melodia principala de la vocea soprana era singura care conta, dar nu era asa: în toate exercitiile de armonie eram verificata daca celelalte voci (bas-tenor-alto) au, fiecare, melodia lui curgatoare, fara salturi mari de la o nota la alta. Rezolvarea exercitiilor de armonie ma pasiona si am înteles, cu aceasta ocazie, perfectiunea tehnica a coralelor lui Bach.
N-am urmat conservatorul, era mai de viitor sa urmez o facultate stiintifica, dar pasiunea pentru armonie si coruri mi-a ramas intacta.
Cam pe când eram studenta s-a înfiintat corul Madrigal, un adevarat eveniment. Mai târziu, când am lucrat la Institutul de Petrol si Gaze, am scris despre acest cor si despre Marin Constantin la ziarul Institutului. Ceea ce caracteriza corul nu era doar repertoriul, ci si faptul ca Marin Constantin a selectionat pentru cor un anumit tip de voci, ceea ce conferea o omogenitate speciala grupului.
Un accident în urma operatiei de tiroida m-a lasat, la 33 de ani, fara voce. Am muncit noua luni pentru a reînvata sa vorbesc, dar de cântat, ce sa spun? N-avusesm eu voce grozava nici înainte, dar mi te acuma?
Si totusi.....în 2001 am cântat! Da, am cântat la unul din cele mai bulversante concerte la care am asistat vreodata: concertul de colinde al unui cor condus de profesorul Augustin Medan. La fârsitul concertului, mi-aduc aminte ca au fost aplauze si lacrimi si urale si corul a oferit mai multe biss-uri, iar în final dirijorul a propus publicului sa cânte împreuna cu corul. Atunci am cântat si eu.
In 2001 ansamblul nu devenise „Corala Armonia”, nasterea ei oficiala a fost în 2002, dar succesul era deja garantat. Au urmat interviuri la radio, invitatii in Statele Unite, premii, turnee, CD-uri. Intreaga poveste a acestui cor, ca si câteva colinde, se gasesc pe Internet la adresa www. armoniachoir.com.
Augustin Medan, un pasionat profesionist al muzicii, a fost capabil sa insufle întreaga lui pasiune în coristi. Poate ca nimeni dintre noi nu stie câta munca a fost depusa de dirijor ca sa adune partiturile, sa le aranjeze, sa le multiplice si sa le repete cu fiecare dintre voci. Neavând posibilitatea de selectie a vocilor, ca Marin Constantin la „Madrigal”, Augustin Medan a hotarât sa lucreze asupra vocilor pe care le avea la dispozitie pentru a obtine efectul dorit. Exigenta si profesionalismul dirijorului i-a motivat pe coristi si toate concertele care au urmat au fost o delectare. De altfel este suficient sa stai de vorba cu profesorul Medan pentru ca sa-ti dai seama ca pentru el, transpunerea partiturilor de la o tonalitate la alta, sau rearanjarea melodiilor, desi comporta un efort considerabil, lui îi produc mari satisfactii. Si, Domne, cât talent are!
Cine nu-si aminteste de primul concert de cântece pe versuri de Eminescu? Ne era tuturor dor de aceste melodii, dar nu cred ca le-am fi primit cu atâta caldura daca ele n-ar fi fost executate cu rafinamentul pe care Augustin Medan l-a obtinut de la coristi, printre care se aflau si sotia si fiica lui. De fapt tot ansamblul este o familie, si nu una obisnuita, ci una foarte calda si generoasa.
Cum se stie, evenimentele comunitare sunt benevole. Echipele de teatru, ansamblurile corale, activitatile revistei si cenaclului Observatorul si multe altele se bazeaza pe efortul celor care-si daruiesc cu simplitate talentul, energia si timpul liber pentru bucuria celorlati. Poate ca meritul acestor „benevoli” este chiar mai mare decat al profesionistilor, efortul depus fiind dublu.
Augustin Medan, pasionat al muzicii, va explora si ne va aduce mereu alte melodii. Il admiram si ne bucura piesele originale interpretate de vocile coralei. Vom urmari cu mare interes evolutia ansamblului, dar nu ne vom satura niciodata sa reascultam primele piese, acele încercari -de loc timide- cu care coristii ni s-au strecurat în inima din momentul în care, dupa tonul dat de dirijor, au scos primul sunet...
Sa ne vedem asadar la concertul de colinde din 14 dec a.c.

Coristilor, dirijorului, spectatorilor, colaboratorilor si cititorilor Observatorului le urez
La multi Ani si Sarbatori Fericite!






Veronica Pavel Lerner    12/8/2007


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian