Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


„Eminescu nerelevant” sau „Seratele lui Iosif Sava, fara Iosif”




1. „Dumnezeu a iubit atat de mult lumea incat si-a dat pe singurul sau fiu pentru ea.”

Socrate spunea: „Viata neexaminata nu se merita traita”. Ati examina viata, nu pentru orgoliul tau sau pentru persoana ta, ci dintr-un punct de vedere etic si intr-un context primordial etic. A trai este partea cea mai importanta. Examinarea corecta are loc in paralel cu lupta pentru existenta, are loc in timp ce ne zbatem nu stand deoparte. Socrate si-a dedicat intreaga viata examinarii ei, examinarii unei vieti profund etice.

Filozofia antica a fost cultivata in jurul unei trairi intense. Ea a fost concentrata in jurul realitatii timpului si era o filozofie practica, care insemna: ati trai viata din rasputeri luptand cu darzenie pentru a o usura. A fi fericit atunci avea o alta masura fata de conceptul de astazi, care e, mai mult emotional. A fi fericit atunci insemna sa mori de moarte naturala – sa apuci sa-ti vezi batranetele. O viata buna insemna o viata plina de moral. In schimb astazi a fi fericit inseamna in primul rand a avea grija de persoana ta. Tu esti pe primul loc si daca mai ramane..., mai tarziu, poate, si de aproapele tau.

E bine sa ne amintim ca lumea a fost creata, exista, si functioneaza prin totalitatea noastra. Functioneaza intr-un context moral si etic condusa de o intelepciune pragmatica. Te intrebi: ‚Atunci cand sunt fericit?’. Nimeni nu poate gasi un raspuns exact. Ce este fericirea de fapt? Shakespeare spunea: ,Ca sa te cunosti cu adevarat - fii sincer!’.



Romanul trebuie sa-si examineze viata.

Avem in tara multi filozofi si conducatori care pretind a se ocupa de sanatatea etica si morala a Romaniei. O astfel de pozitie cere sacrificiu. Te darui neamului tau pentru triumful adevarului; asculti, meditezi, cercetezi, nu astepti sa-ti fie sacrificata intreaga familie pe care o conduci. Acum nu e inca tarziu pentru a gandi corect si pentru un conducator, acesta este principiul care trebuie sa-i gideze misiunea. A gandi drept si a actiona drept fac parte din etica sanatoasa a unui popor.



Sa le analizam putin:



A - Gandirea dreapta se bazeaza pe ceea ce suntem si ceea ce gandim. Ce gandim este teribil de important pentru ca ne afecteaza psihologic si biologic gandirea si ca urmare ne pierdem sanatatea - se poate si muri. O gandire dreapta, sanatoasa vindeca. Deci: in contextul moral si etic intentia conteaza foarte mult.



B - A actiona drept inseamna a actiona sincer, coerent si intr-un mod ideal.’Si cum o fac?’, ma poti intreba.

Sunt doua feluri in care se poate realiza acest lucru:

- Nu este importanta tinta pe care o urmaresti ci faptul ca esti indreptatit sa o faci. Nu este ceea ce te astepti sa castigi cand ajungi acolo, dar ceea ce obtii sau gasesti in final.

- Cat este de utila actiunea ta. Cat de mult beneficiu aduce. Este spre binele meu sa fac lucruri bune pentru ca asta imi va mari bunastarea. Facand bine ma simt mare si falnic si acesta este scopul vietii.



A trai o viata dreapta mai necesita doua lucruri: adevaratul scop al vietii (cel drept), si directia ei, si aceste doua lucruri trebuiesc simtite si acceptate ca adevar de noi toti.



Viata dreapta este viata care ti-a fost destinata? Ca sa stii va trebui sa ti-o examinezi continu. Insusirea cunostiintelor nu e suficienta ca sa spui ca: ‚acum ma pot cunoaste’, pentru ca, cu fiecare experienta noua, cu fiecare persoana pe care o cunosti te schimbi si devii un altul.



Viate e o continua cunoastere si evaluare.

2. Domnul Horia Roman Patapievici este printre altele filozof, scriitor, director al revistei Idei in Dialog si director al Institutului Cultural Român. Are un serial pe TVR international intitulat: Inapoi la Argument; foarte interesant si a mai aparut in doua din Seratele lui Iosif Sava. La ultima, se plangea precum ca este criticat si acuzat de neromanitate in diferite forme de media din tara si strainatate pentru ca a sustinut printre multe altele ca Eminescu nu mai este relevant astazi si ca i s-a cerut in mai multe randuri sa paraseasca tara etc.

Nerelevanta lui Eminescu, decartata de Patapievici precum o haina veche este lucrul care m-a suparat si pe mine. Mai continua apoi sa ne declare cat de fericit este ca a descoperit muzica clasica si ca este fascinat de ea si ca ar vrea sa o studieze mai in profunzime, preferatul sau fiind Mahler, ca sa o inteleaga mai bine. (Va recomand sa-l studiati pe Eminescu in profunzime, sau chiar un doctorat, si va asigur ca veti creste impreuna cu el. E mult mai multa muzica in versul eminescian decat in Mahler. Sa nu uitam ca la inceput a fost versul si pe urma a venit muzica.) Ne mai povesteste apoi cu emotie despre locurile sale natale de pe meleagurile Olteniei, despre parinti, Macedonski si asa mai departe.

Prin acest act de defaimare a lui Eminescu domnul Horia Roman Patapievici poate face doua lucruri: se joaca cu identitatea poporului roman, sau vorba lui Dan Puric, ’se loveste ca sa se trezeasca’ romanul din amortire si sa-l faca sa reactioneze cum reactionez eu acum, fapt ce m-ar bucura!

3. Dumnezeu e adevarul!

Traim azi mai mult ca niciodata intr-un adevar eclipsat. Eminescu (ca un Hristos) ne-a fost dat ca sa ne arate cine suntem. Sa ne invete sa stam drept, sa avem o viata dreapta, sa gandim drept - sa ne dumireasca. El precum aracul ne-a ridicat si calauzit spre lumina, in rand si egali in multitudinea si maretia gradinii lui Dumnezeu. Eminescu ca un mare fiu, iubitor de locuri casa si parinti, a colindat lumea, a cules mestesugul cunoasterii, intelesul trairii si al lucrurilor, tainele gandirii si al comportarilor, prezentarea frumosului si a bunei cuviinte, a maretiei omului si al iubirii, si ca pe o oglinda le-a adus..., le-a adus precum notele muzicale, note de care sa folosit ca sa prezinte duiosul si sincerul melos national, sa prezinte esenta si aroma milenara din care este format neamul, ca acesta sa se vada si sa se mandreasca cu el – romanul sa fie mandru. Sa nu-i fie sfiala sau rusine, sa nu se lase intimidat sau injosit de aparenta super/stralucire a celor din jur.

Eminescu nu s-a intors din strainatate unde a studiat ca sa se dea mare si sa ni-i impuna pe ‚zenitii lumii’, sa devenim ca ei, sa ne germanizeze, greceasca, turceasca sau frantuzeasca cum o fac multi „cetiti” cand se intorc in tara. Nu! Eminescu a inteles ca noi avem valorile noastre care nu sunt cu nimic mai prejos si ca ele trebuiesc doar punctate. Ca avem realizarile noastre, o traditie si o istorie ce ne tine drepti si mandrii. Imperiul roman ne-a biruit, si au construit columna lui Traian cu care sa se mandreasca de-a lungul secolelor de biruinta lor. Daca dacii erau nimic, sau nimeni, romanii nu s-ar fi sinchisit asa tare ca sa creeze acest document in piatra, cu care sa se mandreasca si care sa le marcheze victoria, si care din fericire ne identifica pe noi ca natiune cu statut. Sa nu uitam ca romanii au purtat zeci de razboaie si daca ar fi construit una pentru fiecare lupta castigata ar fi umplut Roma cu sute de columne, dar au facut doar una pentru ca au invins o armata si un popor care merita mentionat. O invingere cu care se puteau mandri. O tara greu de cucerit. Credeti ca se sinchiseau sa mentioneze Dacia in cele trei harti care demarcheaza cele trei etape ale extinderii imperiului lor de langa Coloseum? De ce nu au facut o columna pentru batalia cu triburile germanice sau cele engleze?- pentru ca nu valorau nimic la acea vreme.

Ce crezi ca ti s-ar intampla daca te-ai duce la Roma si le-ai spune italienilor sa darame columna pe motivul ca nu mai e relevanta astazi? Daca le-ai spune englezilor ca Shakespeare nu mai e relevant, americanilor de Hemingway, rusilor de Dostoievski, etc. etc.? Ce reactie ar avea?

Multi filzofi ne dau raspunsuri si indicatii despre cultura noastra folosind slogane din culturi straine ca si cum cultura noastra ar fi inexistenta. Strainii vin la noi si admira cultura „chici” adusa si inpusa din afara pentru ca noi nu suntem capabili si confidenti s-o vedem, s-o extragem si s-o valorificam pe a noastra. Aceasta este pozitia dumneavoastra de conducator: de a da raspunsuri perle - piese de arta nu slogane academice ci lucrari obtinute printr-un profund dialog cu creatorul, printr-o lupta continua de cunoastere si evaluare asa cum au facut-o Enescu si Van Gough. Ei nu au fost oameni cu ‚probleme’, ei au luptat continu.


Prin aceasta se deosebeste, si sta, marele nostru poet la baza identitatii noastre, prin faptul ca nu sa dat mare pe el, ci ne-a ajutat sa ne simtim noi mari, ne-a ajutat sa ne vedem pe noi insine, sa ne vedem cultura. Daca te simti pierdut, fara maini sau fara picioare, citeste orice vers eminescian si-ti vor creste aripi. Versurile lui Eminescu curg si se topesc pe buzele si in mintea copiilor, a parintilor si a bunicilor nostrii. Si atunci mai poti spune ca nu e relevant?!

Eminescu este parte din DNA-ul poporului roman. El este fratele nostru, este poetul om de stiinta, fiul, este sfantul aparator si protector al Romaniei.

Eminescu i-a iubit cu pasiune pe romani.

Americanii, englezii, izraelienii ar da orice sa-l aibe pe Eminescu ca act de identitate iar unii dintre filozofii nostrii il declara nerelevant. De ce oare omenii se lasa pusi in cusca necredintei, in cusca materialismului si a lacomiei, in cusca ideii ca sunt doar eu si ceia ce se vede in jurul meu, in cusca unei fericiri aparente.



Chiar asa Romania trebuie sa taca!!?

Chiar nu suntem capabili sa ne opunem intunericului prin a incepe a ne recunoaste valorile, a le cinsti pe scara mondiala, a le populariza si a le mentine? Sa dam copiilor nostri dreptul de a sta drept.



"O, tu nici visezi batrane, cati in cale mi s-au pus!" (ii zicea Baiazid lui Mircea cel Batran)

"Toata floarea cea vestita a intregului Apus,

Tot ce sta in umbra crucii, imparati si regi s'aduna

Sa dea piept cu uraganul, ridicat de semi-luna;

S'a 'mbracat in zale lucii cavalerii de la Malta;

Papa cu-a lui trei coroane, puse una peste alta ".



(Se lauda deci sultanul cu victoria de la Nicopole. Insa, mica oaste a lui Mircea cel Batran, le-a dovedit tuturor, si turcilor si apusenilor ce inseamna dragostea de vatra si credinta )



Eminescu ne-a iubit atat de mult incat si-a daruit intreaga lui viata adunand in jurul sau tot ce am avut mai bun - ca popor, mai semnificativ si trainic, ca sa ne directioneze spre locul nostru, spre a fi „parte” - spre eternitate.


Ben Todica – Melbourne; inoneb@optusnet.com.au




Ben Todica – Melbourne    11/7/2007


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian