Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Andrei Codrescu

Andrei Codrescu s-a nascut la Sibiu, in decembrie 1946, si a emigrat 20 de ani mai tarziu, in SUA.
Locuieste in apropiere de New Orleans, orasul devastat de uraganul Katrina.


P.P. Scriitorii romani se plang ca publicul nu citeste cartile bune. Dv. ce
parere aveti? Succesul dv. se intemeiaza pe o reteta?
Andrei Codrescu: Scriitorii romani, ca, de altfel, toti scriitorii, se
plang. Exista o scara infinita care duce in nori, se suceste, coboara si
urca din nou - pe fiecare treapta sta un scriitor care se plange de lipsa
lui de succes si de succesul neindreptatit al scriitorului de pe treapta
peste el. Din pacate, sau din fericire, scara este complet imaginara.
Cativa scriitori se vand, e adevarat, fiindca rezoneaza cu preocuparile
maselor (si ele cam mici) de cititori cu o educatie mijlocie. Nu exista
?reteta? pentru succes - ideea asta este nascocirea invidiosilor. ?Sour
grapes? (?struguri acri? - n.r.), cum spun americanii. Am fost vinovat si
eu de astfel de sentimente cand eram mai tanar, dar acum, in epoca
televiziunii si a ?topurilor?, sunt multumit daca o mana de cititori sta cu
mine.

Credeti ca ati fi ajuns la acest nivel de notorietate, ca scriitor, daca
ati fi ramas in Romania?
In Romania, as fi ajuns in puscarie, fara publicatii, fara nume.

Credeti ca publicul american cititor de carti e diferit de publicul roman?
Da, sunt mai multi cititori romani de poezie si fictiune ?buna?, o
mostenire din vremea comunismului, cand literatura ?de calitate? facea
parte din arsenalul intelectualilor. Romanii se mai simt inca un pic
vinovati daca-s prinsi cu produse evident senzationale si ieftine, sunt
susceptibili la acuzatia de superficialitate. Americanilor nu le pasa, ei
citesc ce vor - si scriitorii se plang. Cantitativ, se publica mult mai
mult in engleza si aproape tot ce se publica are public mic sau mare.

Ati scris, cu ceva vreme in urma, ?The Hole in the Flag? (?Gaura din
steag?- n.r.), despre Revolutia din 1989. Ati tradus din poeziile lui Blaga
pentru publicul american. Richard Collins a scris despre ?spatiul mioritic?
din creatia dv. In ce masura va simtiti apropiat de Romania?
In masura in care m-am nascut in Romania, am crescut pe romaneste, mi-am
scris primele versuri in limba romana, si am continuat sa fiu interesat de
Romania. In literatura mea in limba engleza, Romania este foarte prezenta.

Va simtiti ?scriitor roman?? ?Scriitor american?? Nici una, nici alta?
Sunt scriitor american de origine romana, de sorginte ovreiasca. Toate
identitatile imi apartin si eu apartin la ele. Hai, sa terminam cu
diviziunile astea dialectice - alb, negru, comunist, capitalist s.a.m.d..
Lumea este in culori complexe si granitele, ca si scarile, sunt imaginare.

Dar roman va mai simtiti? Dupa ultima vizita in Romania, ati descris in
culori prea putin magulitoare tara, mai ales cea vazuta din fuga masinii,
iar apoi ati scris: De fiecare data cand imi puneam centura, soferul
radea: Sunteti american?. Asa e, fir-ar sa fie! Si vreau sa raman
american?.
Romania vazuta din masina este un cosmar de gropi, masini proaste,
conducatori fara finete sau maniere si paragini pe marginea drumului.
Romania vazuta vorbind cu prietenii, sezand pe o banca sau la o fereastra,
este mult mai frumoasa. Majoritatea impresiilor mele publicate despre
ultima vizita nu erau din masina. (Si nici cele din vizitele anterioare).
Cat despre citatul legat de centura de siguranta, va sfatuiesc cu toata
sinceritatea sa o folositi: evitati moartea.

In comentariile de la NPR ati vorbit cu afectiune si amaraciune despre New
Orleans, despre modul in care a imbogatit acesta, cultural, America. Cum
v-a afectat potopul de acolo?
Enorm. Din fericire, am avut o casa in afara orasului, unde acum stau
prieteni fara case.

Credeti ca New Orleans va mai redeveni vreodata ce a fost inainte de
Katrina?
Nu, o sa fie un alt oras, unul mai nervos, mai alb, mai serios, dar si
reinventat pentru turisti.

Ce va place (placea) cel mai mult la New Orleans si ce va displacea?
Am trait acolo 20 de ani. Orasul m-a alinat, m-a rasfatat, m-a batut, m-a
facut sa rad si sa plang. Ce sa spun? Astea-s intebari enciclopedice.
Povestirile si eseurile din acesti ani (1985-2005) au aparut in romanul New Orleans, Mon Amour.

Ce va place cel mai mult la America?
Imi plac spatiile mari si libertatea (exterioara si interioara).

Dar la Romania?
Dulcetea timpului la Sibiu, ritmul bucurestean, anotimpurile, tinerii
isteti, setea de viata.





Observator    7/19/2007


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian