Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Meditatii de seara : ‘No Longer Strangers’(?)



Traim ca emigranti intr-o’ lume noua’ si incercam sa ne deprindem sau sa ne insusim coordonate culturale diferite.In cautarile noastre suntem deschisi sa aflam despre experientele altora cu reusite,succese sau neimpliniri.

Doresc sa propun cititorilor o lectura interesanta despre incursiuni culturale diferite, ‘No Longer Strangers’ semnata de autorul American Jeff Partridge.
Cartea a fost donata bibliotecii locale din comuna Lockeport ( in iunie 1996) ,unde locuiesc in amintirea bunicii autorului, care a locuit aici intr-o casa Victoriana.
M-a incantat prin sinceritatea marturisirilor in viziunea cunoasterii si integrarii la diferite forme culturale pe fundalul reminescentelor native.

Jeff Partridge,actualmente lector in California, a ales de foarte tanar sa experimenteze culturile asiatice din China,Japonia si Singapore in calitate de profesor de limba engleza.Pe langa experienta la catedra,a fost colaborator la ziarul ‘Straits Times’ si a publicat in Singapore articole axate pe tema experientelor multiculturale.

M-am gandit sa fac o prezentare sumara a cartii, intervenind pe alocuri cu mici pasaje in limba engleza pentru a pastra prospetimea marturisirilor autorului.Astfel lectura ne-ar putea transfera direct la subiect si intr-un fel ne-ar alatura circuitului multicultural propus,lasand loc reflectiilor ,raspunsurilor sau ‘necuvintelor’ in constiinta fiecaruia.
Am recurs si la anumite interpretari proprii, cautand linii de congruenta sau divergenta intr-un triunghi cultural: Nordul Americii,Asia si locul natal.


Titlul ne propune discret , intrebarea: ne simtim oare inca ‘straini’ sau, dimpotriva, pretindem ca am acumulat suficient de mult cultural ca sa ne creem un comfort de …acasa.

Primul contact cu lumea adoptiva se face, fireste, prin intermediul comunicarii prin limba,deci depinde de capacitatea fiecaruia de a se descurca in conversatie si a stapani expresiile ideomatice,apoi de a-si largi vocabularul si slefui cat mai bine accentul in limba respectiva.
Oricat de comfortabil ne-am simti in intretinera unui dialog in limba engleza sau franceza,aici in Canada, vom fi usor depistati dupa accent ca ‘foreigners’, fara sa fim exact localizati national geographic.
De obicei dureaza cativa ani pana ne familiarizam cu expresiile ‘slang’,accentual vorbitorilor din zona unde locuim.
Confuziile de vocabular creeaza oarecum discomfort mai ales in perioadele de inceput ale emigrarii .

Jeff ne povesteste cu umor despre intelesul cuvantului ‘restroom’ care a starnit neintelegere unui student Kenyan, fiind interpretat literal.
In Singapore ,Anglia,Romania semnele obisnuite pentru’ toaleta’ sunt ‘WC’,pe cand in North America este incetatenit cuvantul’ restroom’.
In Singapore a inregistrat alte interpretari literale in privinta expresiilor in engleza. Un alt exemplu de intelegere gresita l-a experimentat intr-o mica cofetarie unde a cerut inghetata ‘to go’ cu sensul obisnuit folosit de americani :‘take away’.Dupa ce a comandat tratatia sa o ia cu el,a fost surprins de interventia vanzatorului, derutat total de expresie:’to go where?’.
Alaturi de confuziile de vocabular,ne confruntam si de ‘body language’,expresiile gestuale,sau ale fetei,semnale neverbale tipice.In acest caz intervin si anumite coduri comportamentale, pe care, uneori, nu le putem intercepta in consensul mentalitatii locale.

‘One day an American teacher walked by the open door of a lecture theatre and saw one of the Chinese collegues giving a lecture to about 80 students.As she happened to catch the lecturer’eyes, she raised her hand and waved.To her astonishment, the lecturer stopped in the middle of the lecture and came to the door to see what she wanted; ‘’No”,said my friend,…I was just saying ‘hi’.’

Jeff analizeaza in amanuntime semnificatiile gestuale la diferite culturi.
Asiaticii ofera sau primesc ceva intanzand ambele palme,in timp ce Europenii si Americanii intind doar o palma.

Continentele ‘vorbesc’ si in sensul’ limbajului de amicitie’.
Daca in China se foloseste mult in semn de salut strangerea de mana,Americanii folosesc o imbratisare,iar in sudul Americii un sarut de protocol pe obraz.
Navigand cultural, prin civilizatiile Asiatice, Jeff a avut satisfactia sa vada ca aceste limbaje gestuale se complementeaza,iar oamenii sunt receptivi sa si le insuseasca in bagajele culturale.
Traind intr-o civilizatie straina, ne implicam automat in intelegerea stilului de politete, chiar daca de cele mai multe ori este foarte diferit de recuzitele noastre traditionale.
Conform culturii chineze, se spune ca de obicei se refuza o oferta, sau o tratatie de cateva ori pana sa fie acceptatata.
Obiceiul acesta pare desigur diferit de cel American sau Canadian fiindca de cele mai multe ori aici se intreaba direct si se asteapta un raspuns imediat.De multe ori ,contrar mentalitatii de politete cunoscute la noi, la romani,putem fi surprinsi fiindca nu ni se ofera nimic intr-o vizita,suntem tratati cu indiferenta ,raceala, sau, in caz fericit, suntem invitati sa ne autoservim cu o bautura din frigider.
Politetea chinezeasca include si obiceiul de a ‘conduce’ pe oaspeti la usa sau a-i insoti o portiune de drum,oarecum asemanator cu deprinderile noastre romanesti.
Jeff e de parere ca ‘Chinese way seemed overly ceremonial,whereas the American way seemed too casual,even flippant.’
Personal am avut o reactie de soc total cand am venit prima data in comunitate.Felul Canadian de politete in vizite la localnici mi s-a parut cu totul diferit,distant si individualist.

In relatiile cu oamenii din tara adoptiva intervine si factorul de stress,o teama constanta de a nu proceda cumva gresit in afara normelor de comportare locala,de a insulta interlocutorii.

O alta caracteristica a culturii asiatice si oarecum intalnita si la romani,este franchetea exprimarii directe a gandurilor.
Daca in cultura Americana se considera’ taboo’ sa discuti despre fizicul cuiva direct in fata,Jeff constata exact opusul reactiilor in China:

‘Sir, I have bad news for you.You’re putting on weight’.

Nu de putine ori este surprins de comportament diferit din partea Asiaticilor.Intrebari legate de castig,costul cumparaturilor,investitiilor se practica inca in China ca si la noi, de altfel, in Romania,dar se considera nepoliticoase in Statele Unite.
Reactiile oamenilor in public sunt diferite.In China exista tendinta necunoscutilor de a da sfaturi unor persoane complet straine:

‘I was surprised to find complete strangers offering parenting advice’.

Multi chinezi respecta inca reguli stricte in legatura cu prima luna dupa nasterea unui copil,mama are anumite reguli de dieta,iar copilul este scos din casa doar in cazuri de urgenta.

Se aduc in discutie si principiile sociale de conduita in raport cu varstnicii si cei care detin pozitii de autoritate.Respectul fata de persoanele in varsta se exprima prin apelative verbale ‘d-na’,’domn’,’unchi’,’matusa’,etc.
In cultura Americana si Canadiana acestea au cam disparut,motivandu-se dorinta de neformalitate/casual si se recurge la adresarile directe chiar in cazul diferentelor mari de varsta.
Oricat de’ casual’ si nepretentioase ar fi considerate adresarile directe,ne intrebam la un moment dat daca nu au si repercursiuni negative in sensul ignorarii respectului elementar intre parinti si copii,profesori-elevi,etc.

Punctele de vedere si mentalitatea continentului Nord American difera mult de unele tari din Europa si tarile Asiatice.
Intr-o vacanta in Europa,Jeff este total surprins de sfaturile insistente ale francezilor de a ‘vedea cat mai multe obiective culturale’.Este derutat, fiindca nu ar fi primit asemenea sfaturi in America.

Socul cultural este deopotriva resimtit de studentii si elevii veniti la studiu in America din alte tari.
Un student din Singapore,venit sa studieze la universitatea din Michigan este surprins cat de vocali sunt studentii in State,cum raspund la intrebarile profesorului fara a fi solicitati sau isi exprima dzaprobarile,pareri contradictorii,etc.

‘I think I was the only quiet one in the classroom. But when the results of the first exam came out,Weng was in another shock…to his surprise,his score was not the lowest in the class,but the highest’.Weng came to learn that American students are expected to speak in class ,whether they know the answer or not’.

Neintelegeri intre generatii,parinti si copii se produc de multe ori datorita ‘vitezei’ de adaptare. De regula tineretul este mult mai receptiv la noutatile culturale.In acest consens,Jeff aminteste de situatia unei tinere, ai carei parinti, veniti din Vietnam, se stabilisera in Minessota.Desi nascuta in Vietnam,tanara se conformeaza rapid obiceiurilor Americane dorind sa se mute de acasa ca sa locuiasca in campus-ul universitar.Parintii fetei,deprinsi cu mentalitatea vietnameza,nu considera un gest binevenit ,ci dimpotriva,o rupere familiala.

’In a way her daughter was from another world.Though her home life was Vietnamese in terms of language and culture,all of her interaction outside the home was American’.

Jeff justifica individualismul din Nordul Americii ca o expresie a dorintei de independenta si de a trai prin propriile puteri.De aceea, parintii ajunsi bunici si la varste inaintate vor sa traiasca singuri, in comparatie cu populatia in varsta din culturile Sud Americii unde se obisnuieste ,ca si la noi in tara in unele cazuri,sa locuiasca cu unul dintre copii.

Autorul reda o multime de intamplari ,care surprind nepotrivirile de comunicare,datorate, fireste, lipsei de cunostinte valorice.
Jeff isi viziteaza un prieten chinez, pictor de reputatie si doreste sa cumpere un tablou estimand la un pret comparabil cu salariul lui lunar, foarte modest acolo.
Artistul ii ofera un tablu cadou si ii picteaza altul pentru vanzare,dar oferta de plata a lui Jeff pare derizorie,de aceea in final pictorul ii ofera ambele tablouri gratuit. Atunci Jeff incerca sa insiste sa-i accepte oferta, apoi se mai recompenseza prin alte mici atentii, dar ramane cu un sentiment de jena ca nu reusise sa aprecieze picture la justa valoare.

Un alt punct de confuzie poate fi cel al ‘distantelor’ fizice,care pot fi foarte derutante pentru un vizitator sau emigrant. Americanii ,obisnuiti cu transportul personal, intampina dificultati in tarile in care se foloseste mult transportul in comun.

’The bus system can be a labyrinth of confusion to a newcomer….Once I learned a few routes,the puzzle began to take shape’

La fel de derutanta poate fi ‘distanta’ pentru strainii,care viziteaza statele americane si nu pot aprecia departarea dintre orase,inchipuindu-si ca pot ajunge lesne si convenabil doar cu un taxi.

O alta problema adusa in discutie este cea de ‘pace of life’ la culturi diferite.E vorba de mai multi factori care contribuie la acest fenomen: numarul oamenilor de pe strada,traficul rutier,promtitudinea serviciilor sociale ,punctualitatea oamenilor,etc.
In procesul de adaptabilitate pe meleaguri straine ne confruntam de cele mai multe ori cu ritmuri de viata diferite,ceea ce poate deveni la un moment dat o experienta extrem de stresanta.
Amintind despre Lockeport,localitatea de resedinta a bunicii sale, unde locuiesc eu,Jeff care vine ocazional in concediu,pare convins ca este prin excelenta un ‘colt de rai’ extrem de linistit si nestresant,o oaza de liniste la tarmul Atlanticului, unde nimic nu poate deranja. Aceeasi impresie o are si unul dintre prietenii lui venit in vacanta din Los Angeles.
Vis a vis de parerile lor despre satucul pescaresc cu doar 800 de locuitori unde pare ca nimic’ nu tulbura linistea’,as adauga cu onestitatea emigrantului’ incercat’ de viata ca Lockeport are si o alta fateta,cea a unui cerc ermetic extrem de inchis strainilor, foarte refractar in acceptarea emigrantilor pe piata de lucru,deci foarte stresant.
Depinde de punctul de vedere din care privim o comunitate straina, de implicarea propriu zisa in viata de zi cu zi , ca localnic sau in calitate de vizitator.

Printre problemele de adaptare este si cea la mancarea traditionala, fiindca uneori nu suntem in stare sa ne obisnuim cu anumite meniuri,alimente,etc.

‘I was surprised when my mother in a restaurant in Singapore reached for the chicken claw.Usually my mother is reticient about eating food that is unusual to her.She ate it calmy,only commenting was a little spicy.Later,when I asked her how she managed it,she said:’ I had to think of something else’.

De multe ori pentru o persoana din N.America este dificil sa accepte anumite mancaruri care au o prezentare diferita; daca la Americani,pestele se serveste de regula portionat in farfurii,la culturile Asiatice poate fi dispus in mod festiv cu totul diferit vizual(cu cap si coada,alte decoratii,etc).
Printre toate incercarile de meniuri orientale,Jeff recunoaste dorinta sa de a incerca ‘de tot felul’ si nu ezita sa presare cu umor cateva situatii.

‘The one meal that I will never forget is a banquet I attended in China in 1989.Our host politely gave the first bite of every dish to the two foreign guests and asked how we liked it.Then a clay pot of stew meat arrived and our hosts beamed with anticipation.
“ This is the most expensive dish of all”,the man said,” We only eat it in winter and it is very difficult to get here”.
“ Interesting “,my friend said.” Not bad”,I said, reaching toward the dish for another piece.” What is it?”
“ Dog”,said the man to my left. I quickly diverted my chopsticks to a vegetable dish and tried to think about something else.’

Printre toate coordonatele adaptarii,vremea si factorii de clima concura la ‘aclimatizarea’ propriu zisa.

‘In Minnesota ,a snoman built in November will not melt until April or May.
In Singapore,human beings(usually Americans like me) can “melt” any time of the year.’

Se mai adauga si adaptarea psihologica la fenomenele climaterice.
Cea mai dificila ‘potrivire’ la sezon,a fost pentru Jeff ideea de Craciun in anotimp cald.Mental sarbatoarea Craciunului i-a fost asociata dintotdeauna cu iarna rece,dar in Singapore a fost nevoit sa accepte ideea ciudata de caldura si umezeala ridicata la cca plus 30 de grade C.
La fel de derutanta i-a fost si confuzia mentala si lingvistica in legatura cu acomodarea la sezonul unic.

‘My mind has always relied on the changing seasons to mark the passing of time.But in Singapore,the only phisycal time- marker I see is the wrinkles and the sun- spots appearing on my face when I look in the mirror.But linguistically speaking ,it is even more challenging to travel to a place that the season in the opposite order from what one is used to.Like traveling from United States to Australia ,for instance.’

Oricat de adaptati ne-am considera pe teren strain,avem inmagazinate obiceiuri si ritualurile universului nativ si ni le reamintim sau recreem in preajma sarbatorilor.
Jeff isi aminteste cu placere de Craciunul petrecut in China prima data. Sarbatoarea crestina, care nu are desigur nici o semnificatie deosebita in calendarul chinezesc,i-a desteptat in suflet dorinta de a improviza cat de putin o atmosfera de acasa: alaturi de cativa prieteni la o ceasca de cafea,pancakes mix primit la pachet din America,tinerii si-au injghebat un mic univers autohton.

‘December 1989 was a Bethlehem Christmas,not an American Christmas.As Mike and I joined in celebration with a few American and Chinese Christians,we formed our nativity scene…like the stepherds and that small family huddled in the musty barn long ago,we felt to the very depth of our souls the wonder of Christmas.’

Prin cartea sa ,Jeff a incercat sa fie mesagerul culturii americane in cateva tari asiatice, a descoperit pas cu pas o’ lume noua’, a incercat sa si-o apropie prin discutii cu studentii,profesorii colegi si alti cunoscuti.Si nu numai atat, si-a gasit chiar si partenera de viata in Singapore.

‘Physically I was 10 kilos lighter.But culturally,I was fifty kilos heavier.I have been fed a steady course of Chinese culture,history,lifestyle.I had listened to the paintful stories my students told of their struggles during the Cultural Revolution.’

Lectura mi s-a parut cuceritoare prin tonul cald,imbietor ,onest, un fel de invitatie soptita la urechile cititorului de a-l insoti pe Jeff in experientele sale.
Mi-a placut in mod deosebit unul din capitolele finale,’Fitting In’ unde cauta sa exploreze ‘potrivirea cu locul respectiv’,ceea ce implica,fireste, o relatie de feed back intre calator/emigrant si locul adoptiv. Ramane de vazut si simtit daca’ omul nou’ poate sa reuseasca sa-si iubeasca meleagul adoptiv, daca acesta din urma ii poate raspunde cu ‘suflet’.

La inceput Jeff se pare ca e stigherit oarecum de atentia si respectful celor din jur care il trateaza ca pe un oaspete de onoare.

‘These acts of courtesy often made me uncomfortable.I really did not want a special treatement.But the graciousness of the people touched me deeply.I was warmed by the great pride people took in opening their country,their city,even their homes to me’.

Jeff este cucerit de locuri, dar si de oameni,de respectul si consideratia studentilor lui .
Neobisnuit cu gratitudine deosebita fata de profesie,Jeff nu indrazneste aproape sa accepte in dar niste monezi antice oferite de unul din studentii sai:

’ “I can’t accept these”,I said.I pushed the gift back into Dr.Yuan’s hand.” For you”,Dr. Yuan said again,” You are my teacher”.’

Nu este de mirare reactia finala a lui Jeff de a se fi simtit legat de aceasta cultura si civilizatie nu numai ca experienta de viata ,ci si sufleteste.
Cartea se vrea intr-un fel si o marturisire emotionala,in care ghicim lesne dragostea strecurata furis in mintea si inima lui:

‘It took six long months before I felt comfortable as an American again.The old adage “ time heals all wounds” seems to be true with reverse culture shock.Finally ,I was able to accept my own culture as it was- greed,materialism and all”.’

Peregrinarile multiculturale ale lui Jeff ne deschid perspective spre cunoasterea altor experiente de viata, ne ajuta sa ne lamurim anumite confuzii culturale,sa ne punem singuri intrebari si sa ne raspundem.
As indrazni sa extind sensul enuntiativ al titlului ,sa-i adaug si forma interogativa pentru a propune un test sincer cu noi insine : cum ne-am adaptat la cultura noua,cat de mult am realizat pe planul comunicarii sociale sau profesionale, cum am fost acceptati de comunitate,cat de bine ne simtim in tara adoptiva, cat de mult si des ne intoarcem gandurile si sufletul spre acasa…


Laura Mason/ Nova Scotia




Laura Mason    2/6/2007


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian