Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Romanul „ Everville”, pe scurt - Omenirea s-a născut dintr-un vis.


Pentru prima oară m-am înselat în privinta unui autor.
Nu am avut tăria de caracter sau, poate, vointa de a vedea dincolo de caracterele însirate pe hârtie. Sincer, mă bucur că m-am înselat si că astăzi pot vorbi cu admiratie si, o usoară invidie, despre Clive Barker.
La începutul acestui an am fost încântată să aud că pe piată există un autor de horror ce ar îngrozi si cea mai neîncrezătoare fiintă. Asa am ajuns să cumpăr antologia „ Cărtile însângerate”, însă pe măsură ce citeam mi-am dat seama că, cu exceptia câtorva povestiri, scrierile sunt mai degrabă scârboase. Nu am reusit să duc această carte până la capăt, dar am hotărât să îi mai dau o sansă autorului ajungând astfel să citesc „ Cabal”. Romanul m-a impresionat la început, pe de o parte datorită subiectului care mi s-a părut inedit, dar si datorită stilului, la început, curat si lin. Însă ajunsă la jumătate, cartea a început să devieze, autorul schimbându-si brusc ideea si stilul.
Dezamăgită de aceste două aparitii pe piata românească, mi-am spus că, pentru mine, Clive Barker este un capitol încheiat. Dar nu a fost să fie. De curând, umblând prin librării la „Noutăti”, îmi atrage privirea o nouă carte semnată Clive Barker. Am fost în dubiu pret de câteva zile dacă să o cumpăr sau nu. Pe de o parte titlul cărtii mă ducea cu gândul la un horror învechit, un cliseu contemporan, pe de altă parte mă gândeam la un SF prost. Însă, ceva a fost mai presus de presentimentele mele si am îndrăznit să o cumpăr.
Prezentarea de pe spatele cărtii suna frumos, misterios, lăsând imaginatia să se întindă între genul horror si SF cu repeziciune. Am hotărât că este timpul să o citesc, cei drept, putin încordată la gândul că va fi doar pierdere de timp.
Romanul are ca temă centrală lupta binelui împotriva răului. O temă predominantă genului fantasy. Însă nu numai genul fantasy predomină în roman, acesta împletindu-se în ite fine cu horrorul.
Titlul romanului este dat de numele orasului ce a fost construit la dorinta expresă a unuia dintre pionierii plecati să cucerească Vestul. Everville este, de fapt, hotarul dintre această lume si Quiddity, Marea Viselor. La drept vorbind eu am reperat orasul Everville ca un culoar de asteptare între iad si rai, dar care dintre cele două lumi e iadul si, care este raiul, nu am reusit să înteleg. Orasul este construit în numele transcendentei, chiar dacă cea ce l-a construit a dorit doar să ducă dorinta tatălui mai departe, în încercarea de-a clădi o a doua Alexandrie.
Romanul este scris pe mai multe planuri, toate având ca obiectiv aceiasi luptă, indiferent de ce parte a baricadei s-ar fi aflat. Ca, până la urmă, planurile să se unească si să ajungă într-un singur punct.
Se vehiculează ideea că omenirea s-a născut dintr-un vis. Un vis, visat de cei de dincolo. Cei de dincolo sunt creaturi fabuloase, jumătate oameni, jumătate altceva. Au credinte si idealuri diferite, dar luptă pentru aceiasi cauză si anume, viata.
Ideea ce dă nastere povestii nu este una nouă, dar este scrisă în asa fel încât nu poate să nu fie pe placul cititorului. Ideea de rai si iad, îngeri decăzuti, demoni, fantome, creaturile bizare de dincolo si zeii lor, se îmbină cu ideea pământului ce trebuie cucerit. Am putea spune că iadul vrea controlul asupra pământului. Însă iadul este reprezentat de o creatură bizară numită Yad. De fapt, nu este o creatură, este o fortă supremă ce nu are chip sau o formă anume. Asa cum am spus ideea nu este nouă, dar, totusi, simti elementul surpriză în fiecare frază creată.
Personajele sunt bine conturate având fiecare locul său în poveste. Nu sunt personaje deosebite. Unele dintre ele aflând pe parcurs ce se întâmplă, în timp ce celelalte stiu deja cu ce se confruntă. Dar nici unul dintre aceste personaje nu este mai presus de ceea ce se întâmplă, autorul dovedint astfel că nu există un personaj predominant pozitiv sau negativ, puternic sau slab. Fiecare erou luptând în felul propriu, condus de propriile simtiri si dorinte.
Autorul nu insistă asupra drumului parcurs de personaje, ci doar asupra drumului ce duce dincolo. Quddity, se presupune a fi întoarcerea la origini. Se vehiculează ideea că aici s-au născut primele fiinte si tot aici tind să se întoarcă odată cu evolutia. Autorul ne dă de înteles că pe măsură ce omul evoluează îsi doreste tot mai mult să se întoarcă la forma de început. Cunoasterea originii fiind cel mai important lucru pentru eroii romanului. Avem personaje ce evoluează de la maimută la om, personaj ce ajunge să fie multumit de felul său; altele se confruntă atât cu dorinta de cunoastere cât si cu propriile persoane. Ducând astfel o luptă pe două fronturi. Bineînteles că nu lipsesc personajele care îsi doresc totul sau nimic, sau cele ce au totul si îsi doresc nimicul.
Se vehiculează si ideea visului. Personajele se întreabă la un moment dat dacă nu cumva sunt născute din visele celor de dincolo. Sau, de ce nu, dacă cei de dincolo nu sunt visati de ei. Romanul se învârte în jurul câtorva întrebări: Cine pe cine a visat? Totul este vis sau, totul este realitate? Care este realitatea si care este fictiunea?
Pornind de la aceste întrebări, eroii îsi conturează drumul sperând ca răspunsurile să vină pe parcurs.
Descoperirea Mării Viselor, acolo unde se spune că fiecare om ajunge de trei ori în timpul somnului, este si descoperirea visului în sine. Phoebe, o femeie simplă, îndrăgostită de un negru, este prima care se avântă dincolo prin vis; prima care realizează că visul face parte dintr-o fantezie reală. Realitatea si visul sunt atât de bine împletite că cititorul nu reuseste să facă diferenta. Autorul ne lasă pe noi să alegem dacă totul a fost real sau, din contră, totul a fost posibil prin puterea visului.
În Everville, iadul si raiul, realitatea si visul, au un punct comun, orasul. Aici se dezlăntuie iadul si tot aici îsi face aparitia notiunea de rai. Este o împletire magnifică a unui întreg universal si existential. De fapt, până la urmă, totul se rezumă la a lupta pentru viată, lucru care ni se întâmplă tuturor zi de zi.
Am să încadrez genul la dark fantasy si am să vă las si pe dumneavoastră să parcurgeti cartea si să vă formati o părere.
Lectură plăcută!





Oana Stoica Mujea    11/16/2006


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian