Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Amintiri ... chimice



Cercetarea stiintifica in Chimie intr-un institut propriu, abia luase fiinta in tara noastra in anul de gratie 1948. Aceasta institutie a luat nastere prin contopirea echipei de asistenti si sefi de lucrari ale profesorului savant Costin Nenitescu, de la catedra de Organica, echipa ce lucra in aceasta directie mai de mult, si echipa anemica de anorganicieni a sefului de lucrari de la catedra lui Tudor Ionescu (plastorgraful), Natie Mendesohn. De cind era asistent Notie Mendelsohn se auto intitula „dom’ profesor”. Neavind local propriu eram aciuati prin diferite laboratore ale Politehnicii din Polizu.
La Organica erau citiva tipi cu prestigiu, care sub indrumarea „maestrului” Costin Nenitescu, publicasera lucrari originale si noi toti stiam ca „maestrul” este autorul inventiei polietilena. Printre figurile remarcabile de la Organica era doctorul Gavat, inginerul Dan Costescu, inginerul Sandu Huch, al carui tata a fost unul din directorii societatii Astra Romana si a rafinariei respective. Alta personalitate era Doamna Doctor Cioranescu, care era ca si sotia „maestrului” caci sotia acestuia era la pat de citiva ani de zile, ea era frantuzoaica autentica se zice ca era de familia nobila. De fapt si Nenitescu era dintr-o spita de boieri cu vechi traditii romanesti. Mai era si doctorul Cantuniari, un tip costeliv si spanchiu care de fapt nu facea cercetare ci ocupa functia de magazioner, caci laboratorul lui Nenitescu era foarte mare si avea multe chimicale untilaje si sticlarie Jena si Pirex. La anorganica noi nu aveam nici o figura care sa se remarce prn ceva pe tarim stiintific caci Tudor Ionescu de la Tehnologie Anorganica de la Polizu din Bucuresti nu a creat o scoala de cercetatori ci sa tinut de politica de unde ii vine si numele de plastogaful caci falsificase nu stiu ce documente de partid, nu mai stiu cred ca Partidul Liberal. Profesorul de Tehnologie Anorganica de la Gheorghi Asachi din Iasi, unde am invatat si eu, era Cristache Otin, care era si rector si nu se ocupa deloc de catedra. La Timisoara inca nu era facultate de chimie. Profesor de Organica la Iasi era Ilie Matei, un profesor foarte bun, dar care nu punea pret pe cercetare. Seful nostru de la sectia de cercetare anorganica, era Natie Mendelsohn un tip inimos si descurcaret care vroia sa ajute pe toata lumeau facindu-si asa o armata intreaga de admiratori, dar si de inamici. El avea o vorba cind te duceai la orice fabrica din Romania nu se putea ca Natie sa nu aiba o „pila”, si spunea cu caldura: „spunei laui inginerul sef ca vii din partea mea” el fiind sigur ca asa ti-a deschis o portita ca sa-ti rezolvi problema. Odata ma duc in delegatie la Uzina de Clorosodice prin procedeul Solvay de la Ocna Mures. Natie sare de colo: „spunei directorul Kiss ca vii din partea mea si mai spunei ca il salut prieteneste”. Zis si facut ma prezint la director care abia a catadixit sa primiasca un „putoi” de la ICECHIM si eu ii spun pe nerasuflate formula lui Natie. Raspunsul lui a fost cu totul altul decit cel la care ma asteptam eu. „ Vii de la cacaciosul ala de Mendelsohn, bagal-as in ma-sa, mai bine o lasa-i moarta si nu-mi mai spunea-i”.
Erau sedinte convocate de tov. Mihai Florescu ce era director in Ministerul Economiei Nationale, inca nu luase fiinta ministerul Chimiei unde Misu Florescu a fost „Ministru Plin” ani si ani de zile. La aceste sedinte Misu Florescu care era un mare sufletist si sprijinitor al cercetarii, de fapt lui i se datoreste infiintarea cercetarii chimice in Romania, se sfatuia cu noi ce trebuie sa facem ca sa „impingem inainte chimia in tara noastra”. De la Organica erau oameni grei, ca Dr. Gavat, Sandu Huch, de la Anorganica eram eu care eram un pitzifelnic care aveam senzatia ca picasem din luna. Evitam sa-mi dau cu parerea ca sa nu spun vre-o prostie, dar impresia era ca eu tac ca sunt destept si vorbesc putin. Ceilalti cercetatori aveau la activul lor publicatii si unuii realizasera si vre-o inventie dar eu amaritul: tufa. Totusi Misu Florescu m-a indragit si simpatia lui m-a ajutat in toata cariera mea de inginer.
Afara de sedintele de la Misu erau si sedintele de la CSP (Comitetul de Stat al Planificarii) o institutie plina de cretini. Pe atunci circula un banc pe care-l reproduc in cele ce urmeaza:
In Romania exista patru categorii de ingineri. Ingineri din Institutele de Cercetari, care stiu tot si nu fac nimic, ingineri din fabrici, care nu stiu nimic dar fac tot, ingineri din Minister, care nu stiu nimic si nu fac nimic, si ingineri din CSP care nu stiu nimic, nu fac nimic si nu-i las nici pe altii sa faca ceva.
Eu eram din prima categorie. Dar si la CSP eram chemati ca sa vedem cum o urnim cu chimia care era la pamint. Aveam un complex de inferioritate si de jena, mi-ara rusine ca eram cel mai tinar, si ca desigur eram tratat ca fiind un „putoi” de la ICECHIM.
Au trecut anii, si jena mi-a trecut, am facut si eu publicatii, am facut si eu inventii, am scris si eu tratate si nu mai eram un putoi. Imediat dupa ce mi-am luat diploma de inginer, inainte de a fi in cercetare m-am dus repede si mi-am inscris o firma ca sa fac o fabricuta de sapun si crema de ghete ce se cerea pe atunci. Insa au venit comunistii cu legile lor draconice si nu am stiut cum sa o reziliez mai repede sa nu dau de bucluc. Visul meu de a avea o fabrica l-am realizat abia in Canada dar „fabrica” mea a fost o „mustarie” cum ii ziceam eu cu maximum 10 salariati din care doi eram noi doi eu, si Laura sotia mea. In aceasta „mustarie” am produs chimicale pentru filmele de raze X mai mult de 10 ani de zile. Primele chimicale le-am „fabricat” intr-o galeata de plastic pe care am gasit-o la gunoi si drept mixer am folosit un facalet de mamaliga. Apoi m-am invrednicit si am cumparat un vas de reactie din polietilena (m-a costat 175 de dolari si 75 de centi) si drept mixer (agitator) am folosit o lopata de zapada din plastic careia Costica Noe i-a facut cu burghiul vre-o 12 gauri. „Reactorul” era montat pe un capac de closet. Ce n-as da sa-mi mai fie rusine si acum ca sunt un „putoi”





Ovidiu Creanga - Toronto    12/28/2002


Contact:







 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian