Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


CADOURI DE SARBATORI



Nu stiu cum sunt altii, dar mie îmi face mare placere sa primesc carti. Cred ca asta mi-a ramas din copilarie, când unul din cele mai frecvente cadouri erau cartile, fi la ziua de nastere, fie în alte ocazii. Si Mos Craciun aducea carti, de obicei mai speciale, cartonate, cu coperti lucioase si colorate, unoeri de benzi desenate. Pe vremea aceea cadourile carti nu se înveleau sau, în cel mai bun caz (si asta-mi placea deosebit de mult), erau învelite în celofan si legate cu o fundita, ceea ce permitea vederea copertii.
În Canada, varietatea cadourilor de sarbatori este mai mare. Cartile si-au pierdut din popularitate, dar nu au fost abandonate, existând înca familii în care se practica obiceiul de a oferi carti în perioada sarbatorilor.
Cred ca printr-o asociatie de idei pe care o fac între carti si sarbatori, am ramas cu senzatia ca de câte ori primesc o carte, atunci este desigur o mare sarbatoare. Un proverb latin spune ca o camera fara o carte este ca un corp fara suflet, iar un altul arab afirma ca o carte este o gradina pe care o poti pune în buzunar. Jacques Duval, pe de alta parte, afirma: Un bon livre est celui que l’on retrouve toujours plein aprčs l’avoir vidé (o carte buna e cea pe care o gasim plina chiar dupa ce am epuizat-o).*)
Cartile pot fi amuzante, captivante, pot aduce calm sau invers, pot filozofa si cere un studiu. Exista însa si o categorie aparte, pe care cu siguranta marea majoritate a iubitorilor de lectura o cunosc, si anume cea a cartilor pe care care ai vrea sa nu le termini niciodata. Am avut marea sansa sa primesc cadou în ultima vreme câteva asemenea carti, despre care voi scrie câteva cuvinte, gândindu-ma ca cei care ar dori sa ofere cadou carti, ar putea gasi aici câteva idei. Ordinea în care voi vorbi despre ele este ordinea cronologica a primirii lor.

Lia Savu: Poémes-Poeme, editie bilingva de poezii, Editura Humanitas 1997.

Lia Savu s-a nascut la Bucuresti în 1932, a absolvit facultatea de chimie, sectia de biochimie. A emigrat în Franta in 1963, unde si-a luat doctoratul si a devenit directoare la Centrului National Francez de Cercetari.. S-a stins din viata în 1995 si în sertarele de la laborator au fost gasite caiete întregi cu poezii scrise în franceza. Colette Seghers este cea care le-a publicat în editia bilingva de fata, traducerea lor apartinând poetului Stefan Augustin Doinas. Poeziile din volum sunt suave, dense, delicate dar si pline de forta. Citindu-le te întrebi care a fost misterul acestei poete-chimiste care a scris zeci de caiete pe care însa le-a tinut ascunse de vazul lumii?
“Data urmatoare e atât de straina
data urmatoare e atât de batrâna
Într-atât viata-i o jumatate de drum
un sfert de nimic, trei sferturi de fum
Atât de gri e iminenta si desarta importanta de-a cere
Sa treci numele linistii sub tacere”**)
Volumul pe care l-am primit contine ambele autografe, atât pe cel al doamnei Colette Seghers cât si pe cel al lui Stefan Augustin Doinas. Cum sa nu gândesti ca e sarbatoare când primesti un asemenea dar?

Helene Hanff: 84 Charity Cross Road, Penguin Books 1990 (first published in 1970).

Cartea este o culegere de scrisori. Corespondenta se întinde pe parcursul a doua decenii si este între Helene Hanff, scriitoare si iubitoare de carti din New York si proprietarul unui magazin de carti vechi din Londra, de la care ea comanda carti rare. Schimbul de scrisori dintre acesti doi oameni atat de departe geografic si cultural este nu numai emotionant, dar si plin de o splendida profunzime umana. Cartea a devenit un “clasic” al literaturii americane si se citeste pe nerasuflate. Helene Hanff n-a ajuns sa se întâlneasca cu cel cu care a corespondat toata viata. Fiind eu însami o activa scriitoare de scrisori, cartea mi-a mers direct la inima.

Eugen Giurgiu : EWOCLEM sau întortochiatele carari, Humanitas (Editura Fundatiei Culturale Române) 1996.

Pe domnul Eugen Giurgiu, cititorii “Observatorului” au avut ocazia sa-l cunoasca din amplul interviu publicat nu de mult în paginile lui. Domnul Eugen Giurgiu s-a nascut în 1924 si s-a stabilit în Canada în 1969. A publicat în Romania, înainte de a se exila, trei romane, iar dupa 1989, doua volume de nuvele. Din 1992 este editor al revistei culturale Litterae, accesibila acuma pe Internet.
Recentul sau roman EWOCLEM face parte din acele carti pe care, pe de o parte, nu le poti lasa din mâna, iar pe de alta, cu cât înaintezi în lectura, cu atât ai vrea ca povestea sa nu se termine. Harul si talentul domnului Giurgiu sunt evidente si cartea domniei sale este una din cele mai frumoase carti citite de mine în ultima vreme. Mi-am recunoscut gândurile si simtirile, am revazut, datorita minunatelor descrieri, frumusetile de neegalat ale Canadei. Îmbinarea de elemente romantice cu elemente de basm si uneori cu situatii gen roman politist fac din cartea de fata un unicat, în care cititorul româno-canadian este purtat între vis si realitate, între identitatea de Român si cea de Canadian, între adolescenta si maturitate între frumosul de ieri si cel de azi. Este un roman pe care îl recomand cu multa caldura si nu pot decât sa consider ca suntem, cei din Toronto, fortunati sa-l avem pe autor în vecinatatea imediata.
În încheierea acestui mic omagiu adus cartilor, îl voi cita pe René Charles Guilbert de Pixerécourt: Un livre est un ami qui ne trompe jamais (cartea este un prieten care nu înseala niciodata).*)


*) Claude Gagnčre, Le Bouquin des Citations, Robert Lafont 1997, pag. 310-312.
**) Lia Savu: Poemes-Poeme, Humanitas 1997, pag 181




Veronica Pavel





Veronica Pavel    12/13/2002


Contact:







 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian