Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Civilizatie si barbarie

CIVILIZATIE SI BARBARIE

În ultimul numar din OBSERVATORUL domnul Dumitru Hurubă semnează un articol analitic si incitant, „Civilizatia si binefacerile sale...distrugătoare”. Subiectul în discutie este deosebit de vast, s-ar cere tratat pe sectiuni si în raport cu evolutia conceptelor despre civilizatie într-un anumit moment si într-o anume parte a lumii.
În inerenta epocă a globalizării majoritatea autorilor preferă să contureze fenomenul occidentalismului (Alexandr Zinoviev, „Occidentul” sau Sophie Bessis, „Occidentul si ceilalti”) în raport cu celelalte civilizatii. Memorabil este ceea ce a spus presedintele Bush: „Ceea ce este bun pentru SUA este bun pentru toată lumea”.
Polul numărul unu al imigratiei contemporane sunt SUA. Într-un top al imigrării si civilizatiei Canada are un loc fruntas.
Occidentul îsi mută centrul de greutate pe continentul american. Deja se conturează protestatarii natiunilor sărace, invocând „greutatea” în istorie a unor popoare, cultura lor matusalemică, în contrast cu nesemnarea Acordului de la Kyoto sau nerespectarea lui de unele tări semnatare din occident, fără să mentioneze politica economică din propriile tări în care se fac despăduriri excesive, experimente nucleare si chimice. În termenii filosofiei germane, alternativa la civilizatie este barbaria. Oricâte pierderi colaterale ar înregistra evolutia necesară a civilizatiei occidentale, cu stress si smog, drumul fără întoarcere este acela spre democratie, „bună pentru toată lumea”.
Curios este că articolul domnului Hurubă, enumerând numeroase efecte nefaste ale contemporaneitătii, pare a se referi mai mult la spatiile aflate în diferitele stadii ale barbariei, decât la cele „beneficiare” ale unei civilizatii „distrugătoare” (distructive, n.n.). Nu sunt de ignorat efectele devastatoare ale crizelor de neadaptare ale unor indivizi putin dispusi să accepte si să înteleagă noua lume în care s-au parasutat din ambiante nationale conservatoare. Nevroza însă nu e un apanaj exclusiv al tărilor „civilizate” unde s-ar manifesta, doamne fereste!, ca o reactie de respingere a noului. Am cunoscut un scriitor, devenit celebru în România, care, scoborându-se din munti către Bucuresti a văzut primul tren la vârsta de 17 ani. Socul pe care „ghezăsul” l-a avut asupra copilului a determinat întreaga evolutie, „nevrotică”, a individului, care, nu de mult si-a curmat zilele. În ce măsură societatea ar fi trebuit să renunte la acest transport în comun pentru menajarea sensibilitătii acelui mare creator? Societatea, familia, au un cuvânt greu de spus la capitolele educatie, cultură, factori care pregătesc individul pentru „confruntarea”, impactul cu civilizatia contemporană. Nu-mi explic cum, oameni, de altminteri seriosi, cu un aport substantial în existentă, au niste „fixuri”, cum ar fi: „eu nu mă urc în avion, nici mort!” Pentru „căderile psihice” datorate ritmului alert al circulatiei într-o metropolă se va administra un tranchilizant usor, dacă alti factori, responsabili de nivelul scăzut al adaptării unor indivizi au tras chiulul. Dacă la inadaptabilitate si incompatibilitate cu civilizatia „distructivă” am aduce vorba despre actele iresponsabile ale terorismului international, despre fundamentalismul religios, problemele s-ar complica iar remediul ar putea deveni mai transant decât o simplă trimitere la educatie, cultură si istorie...Am trăit, la 15 km de Iran, momentul instalării ayatolahului Khomeini, care a poruncit ca buldozerele să radă asfaltul „civilizat”, asternut de sah, pentru ca poporul să păsească descult pe nisip, ca în vremurile gloriosilor persi...
Am trecut, în acesti ani, prin dese evenimente tragice pentru spatiul carpato-danubiano-pontic, având si unele prilejuri de a citi tânguielile unor, de fapt, răsfătati ai soartei, care trăiau deja în „distructivul occident”: prea mult de treabă, putin timp liber, lipsă coltul cu bârfitori. Trăiesc într-o lume în care civilizatia întârzie să apară, ca-n alte locuri, cu toate că, în principiu s-a instalat democratia. Si atunci intervine retragerea în tine însuti, într-o insulă în care trăiesti un timp paralel; prin cultură, educatie, istorie simti că deja apartii unei alte lumi, că nu ti-ar fi teamă să urci în avion pentru traversarea Atlanticului si că nu ai avea complexe de pitic privind de jos spre înăltimile unui Empire State Building. De facto, deja te simti preambalat, teleportabil către civilizatie; stampilat cu „bun pentru Occident”. Copiii mei sunt astăzi canadieni, perfect adaptati, încă din tară. Primul lucru pe care l-au făcut, acum doi ani, la debarcarea în Toronto, înainte de cazare a fost urcarea în Turn. În CNTower. Jinduit de mult timp. Si au plecat fără multi bani; doar cu multiculturalitate si plurilingvism. Iată încă două elemente necesare, care dau tolerantă ca efect secundar, pentru mentinerea echilibrului interior într-o lume frenetică, pornită spre neantul fascinant al viitorului.
P.S. Într-o anumită parte a lumii noastre, pe lângă implementarea economiei de piată si a democratizării de necontestat, s-au construit sosele impecabile, cu bani luati din bugetele unor judete mai bogate, asa cum face administratia românească dintotdeauna. Si totusi acest aport de civilizatie nu-i retine acasă pe numerosii infractori care vin prin orasele din vestul tării să zmulgă de la gâtul doamnelor lăntisoarele de aur, amenintându-le cu cutitul. Ce frustrări, ce nevroze or fi fost în capetele călugărilor de la Tanacu care au crucificat si ucis o tânără? Sau în capul acelei femei din Iasi care a împlântat cutitul în inima Occidentului, ucigând în Franta un cleric. Voci din Europa s-au radicalizat, iar comunitatea îsi apără civilitatea de barbarie. Cu inima strânsă o spun, e păcat că suntem pusi în aceeasi oală, dar ne este clar că marele coridor trans-european, „Autobahn”-ul, autostrada va ocoli România, trecând de la Budapesta-Szeged direct la Beograd-Grecia etc. Iar în absenta acceptării noastre în UE, Parlamentul va mai oferi lungi spectacole în care Văcăroiu si Năstase se vor crampona de scaunele lor postcomuniste.
Cât despre „Axa” domnului Băsescu, iată că SUA încă nu si-a trimis ambasadorul în tara noastră. Oare în ce lume trăim?






Lucian Bureriu    8/27/2005


Contact:







 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian