La Ferestre Luminate
La Ferestre Luminate,
Anul Nou la poartã, bate
Cu belșug și sãnãtate!
Bucuria casei fie
Cuib de soare-n lunã vie,
Lunã, lunã dupã lunã,
Ziua bunã, și cununã,
Celor ce în cuib, se-adunã!
Și pe Mãrile de ape,
Tot Luminile, aproape,
Fie zi, și fie noapte,
sã deschidã-nchidã pleoape,
Fericirile sã-adape!
la ferestre luminate!
Cum sunt sufletele toate!
pe la streșini adunate!
pãsãrele - pe zburate!
și întoarse - în cetate!
tinere - și-naripate!
RAMURI
Aman de noi, ca nu aveam,
Pe Lume, Doamne, destul RAM!
De unde-atata, de copila,
Memorie, si-asta… VOLATILA?!
Si ea, mereu, sa se mareasca!
Cu RAMURI noi, sa cucereasca,
IT-ista noastra fir de oasta!
In proramarea ei, cea vie,
Sa nu mai fie-n vesnicie,
Nici chin, tristate, sau manie,
Ci numai – maxim! – poezie!
Si ca o Opera de Arta,
Din Capodopere Sculata,
Sa iesi cu Dante, chiar, la Poarta,
Intr-o Reala, Minunata,
De Lume – parca – INRAMATA!
Aman de noi, ca nu aveam,
Nici destui biti, nici destul RAM!
Sa mesterim, si-ntr-un pustiu,
Sa scriem, scriem, tot mai viu,
Proiecte Mari! Din Tata-n Fiu//!
Sa facem si din Virtual
De gand, scolar, si recital,
De stiinte, arte, sport, pe cal’,
Atatea RAMURI!
RAM cu RAM!
Incat Unirea lor – BANAL –
Sa ne trezeasca-intr-un EXClAM
- Nu vi se pare ca-I prea bun? Prea sanatos? Frumois?
- Prea calm?
- Ce MAI programatori eram!
- Si analisti! Nici nu visam!
|
