Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Fragmente - De-ale Libertății

Mă străduiesc cu râvnă să scriu despre varii lucruri care mă preocupă, sincer dorind să înțeleg lumea asta mare și ciudată în care trăim și încercând să o re-dau, dacă se poate, un pic mai bună ori mai frumoasă după ce am privit-o o vreme. Doar că orice temă devine marginală sau irelevantă dacă nu se leagă în vreun fel de majora mea frământare (instinctuală și intelectuală), de neliniștile mele de mamă. Mintea mea, ființa mea sunt locuite de aproape două decenii de cea mai splendidă și mai ingrată menire și de fundamentala ei întrebare: cum să fii părinte.

E..., îmi vine să-i spun, ”meseria”, sau ”meșteșugul” pentru care nu te poți pregăti decât la fața locului, căreia pe când crezi că i-ai prins mecanismele i s-a și schimbat contextul și în care cred că nu poți deveni niciodată cu adevărat priceput. Ironic, după ce tocmai ai căpătat ceva experiență trebuie să începi să lucrezi mai mult sub acoperire, să fii ca și cum n-ai fi, să spui ca și cum doar ai asculta, să dai ca și cum n-ar fi de la tine, să iubești, dar să se vadă cât mai discret, să ai infinită încredere, fără a părea neimplicat...

Mult prea repede, după cum umblă vorba, copiii ajung adulți, nerăbdători să ia viața în piept, și până îți dai seama ce se întâmplă sunt deja pe picior de plecare. E firesc, se mai spune, și răsuflu oarecum ușurată că am ajuns destul de teferi până în acest punct. Numai că, pe lângă mândria și bucuria momentului, năvălesc din subconștient fragmente de discuții cu cei mai ”pățiți”... Stai să vezi când pleacă de acasă…, Atât ți-a fost, nu mai poți face nimic de acum încolo… Toți experimentează, asta e..., E vârsta, o să-și dea seama mai târziu… Când dau de libertate…

Libertatea, bat-o vina! Nobila, absoluta aspirație umană, cu atracția, cu fascinația ei, cu irezistibila-i chemare! Nu poți să n-o admiri sau să n-o dorești...

Numai că știu foarte bine despre ce libertate este vorba aici, am fantazat/cochetat fiecare dintre noi cu ea la vremea noastră. Libertatea de ”adult”... în care poți face ce vrei, când vrei, cum vrei, fără să ceri voie, fără să dai socoteală, și nu de puține ori fără să te gândești sau fără să ții seama de dimensiunile inevitabilelor consecințe… E libertatea aceea îngrijorătoare, la limită, a riscurilor provocatoare, a alegerilor și deciziilor potențial nefericite și uneori dezastruoase care nu poate fi luată în râs și nici privită romantic, care face să se strângă inima oricărui părinte și căreia nu-i poate nimeni neglija posibilitatea manifestării.

Cu toate astea, fără nicio umbră de îndoială, libertatea este calea firească, e cea mai importantă șansă, cel mai de preț dar sau poate cea mai grea lecție, și oricât de primejdioasă ar putea fi e un risc ce merită asumat.

M-am întrebat deseori care e (pentru mine cel puțin) rostul ultim de a fi părinte și sigur n-am ajuns la o concluzie finală. Dar constant a revenit ca esențială ideea de a-i ajuta să fie, să devină ei înșiși, poate mai concret de a le da ocazia, libertatea ”to prove themselves”, cum zic cei de pe aici și mai ales ”to prove anyone wrong” de câte ori cineva s-a îndoit de ei. De ce ar fi acum altfel, când în sfârșit începe primul examen important al vieții?

”Nu-ți poți deschide aripile și zbura decât în libertate, nu-ți poți afla limita curajului decât îndrăznind cu bună credință, nu te poți găsi și împlini decât când ai pornit singur(ă), cu încredere și determinare pe drumul care e doar al tău.” - i-aș fi spus copilului meu la despărțire dacă nu mi-ar fi înghețat glasul de emoție, dacă nu m-ar fi amuțit deja dorul, dacă nu mi s-ar fi părut exagerat și patetic. În plus, astfel de cuvinte nu ar fi fost credibile, spuse cu emfază în ultima clipă, chiar dacă mesajul lor încurajator trebuie să fi fost auzit și simțit în nenumărate alte feluri în fiecare zi.

Mă gândesc că acum, asemeni atâtor alți părinți înaintea mea, mă voi muta și eu pe un țărm cât mai statornic și voi deveni far, un simplu turn alb cu acoperișul roșu și o lumină pulsând neîncetat, pentru orice eventualitate.


Toronto/ sept 2019
Lăcrămioara Varga Oprea





Lăcrămioara Varga Oprea    9/18/2019


Contact:







 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian