Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Poveste

Mă găseam prin iarna clasei a doua,vreme în care nu mă deranja posibilitatea unei mușcături geroase prin încălțămintea care se căznea să convingă pe cei din jur că erau bocanci. Doar de așa ceva reușise mama să dea după o noapte agitată în care avusese parte de mulți bărbați. Chiar ea mi-o spusese după care adăugă că toți bărbații erau niște porci. Eu credeam că urma să devin o fetiță de vreme ce îmi plăceau rozul și păpușile. Dacă dădeam de puțulică la budă? Sigur că dădeam dar eram convins că urma să îmi crească înăuntru.
Ca la Ina. Că avusese ea grijă să îmi arate pe unde făcea pipi. Priveam derdelușul lung cam de cincizeci de metri și nu puteam să mă hotărăsc să îmi dau drumul. Însă vreo nouă colegi de clasă rămăseseră pe loc și mă priveau fără să scoată o vorbă. Așteptau un motiv ca să fi râs de mine așa că m-am aruncat la vale. Dar către finalul panglicii de gheață urmă să întâlnesc colțul școlii,să mă lovesc și să îmi umplu fața de sânge. Aflam pentru prima dată că era roșu,culoare care nu mă așteptasem să intervină în mersul evenimentelor.
-Dar la ce naiba mă duc să dau din fund noapte de noapte? Ca să îmi vii înapoi în halul ăsta,țipă mama în clipa în care mă văzu că intram pe hol.
Stăruia un miros dulceag pe care nu l-ar fi putut îndepărta nici un aspirator din lume.
Era nepieptănată,obosită și ar fi trebuit să doarmă dar se pare că prezența mea îi înzecea puterile. Oare cu câți avusese de-a face în săptămâna care abia ne trecuse prin mâini?
Mi-am închis gura și nu i-am răspuns fiindcă nu ar fi meritat vreo replică din partea mea.
Dar m-am hotărât să fac ceva care să o elibereze de un astfel de șir de fapte necurate . Lucruri de care nu puteam să pomenesc nimănui. Viața nu mai îmi lăsa loc de joacă sau râsete fără sfârșit. Devenisem un adult înainte de vreme,preocupat doar să scoată un ban grămadă.
Bulgarul care vindea cornuri cu cârnați fierbinți avea să îmi sugereze să intru în gangul școlii pentru a face rost de bani mulți.
M-am interesat în dreapta și stânga și după oarece timp am fost chemat noaptea într-un garaj părăsit.
Acceptau să mă primească dacă reușeam să trec de probele de inițiere.
Înăuntru nu puteam să văd nici măcar un strop de aducere aminte dar trebuia să strâng din dinți fiindcă aveam nevoie de dolari. De dolari mulți.
-Chiloții jos,urlă către mine o voce de care nu puteam să îmi dau seama nici măcar de unde venise.
Mai pe urmă am simțit coada unei mături care îmi intra și ieșea din anus. Chestia asta trebuia să fie zero față de cele suferite noapte de noapte de mama. Așa că m-am gândit că un altul o încasa în locul meu și mi-am strâns lacrimile în adăpost.
-Mă lași să fac pipi în gura ta,mă întrebă din întuneric o altă voce.
Se pregătea să îi dea drumul,clipe în care își plimba morcovelul între buzele mele.
-Stați,zise un altul,băiatului trebuie că i s-a făcut foame.
Mi-au adus un borcan plin cu niște ființe care se mișcau de colo-colo. Erau viermi și în mod normal ar fi trebuit să vomit dar imaginea mamei avea grijă de mine așa că am reușit să înghit vreo trei fără să uit să îi mărunțesc cu dinții.
-Ajunge copii,îl primim. De mâine să fi prezent în jurul orei cinci aproape de chioșcul cu ziare. După care nu am mai auzit nimic însă rămăsesem convins că mă primiseră în gang.
Eram aproape sigur că noaptea nu avea să se mai termine sau poate că prințul negru urma să îmi pătrundă în dormitor ca să îmi ia zilele.
Nu s-a întâmplat nimic din cele de mai sus. La ora indicată făceam ture în jurul tonetei verzi. Două mâini mă luară de umeri și mă ținură pe loc.
-Nu cumva să te întorci fiindcă ai să paralizezi. Ți-am pus în buzunar zece pliculețe cu praf pe care o să trebuiască să le vinzi cu zece dolari bucata. Ne revedem mâine la aceeași oră și tot aici. Întrebări?
Am dat repede din cap că nu după care mâinile urmară să dispară la fel de repede precum apăruseră
Îi cunoșteam eu pe cei care aveau nevoie de praf așa că am scăpat repede de marfă și am rămas cu suta în buzunar.
Copacii de pe marginea străzii își schimbaseră numele și mă așteptau să îi chem mai aproape fără să știe că venise timpul să mă întâlnesc cu legătura mea superioară. Eram curios să știu dacă era frumos și amabil fiindcă în dimineața respectivă mama se întorsese cu un ochi vânăt. Și-a băgat capul în pernă și nu a mai vrut să vorbească dar am mângâiat-o îndelung și în clipa în care am dat să îmi trag mâna, mi-a ținut-o aproape de obrazul ei. Mi-a întins o hârtie de zece ca să îmi plătesc abonamentul pe autobuz. Sărăcuța de ea .
Aceleași două mâini aveau să mă prindă de umeri în apropierea tonetei.
-Bună kid, Ai făcut ceva de ieri până astăzi?
-Am scăpat de toate pliculețele,i-am spus eu mânat de la spate de dorința de a-i vedea măcar profilul. Zâmbea ușor și îmi extrase banii din buzunar. După câteva secunde l-am simțit că îmi îndesa în pantaloni două hârtii cărora tare aș fi vrut să le știu valoarea.
Dar nu venise momentul pentru așa ceva de vreme ce dumnealui îmi băgase și cincizeci de pliculețe ,nu zece ca rândul trecut .
-Ai făcut treabă bună,Kid,motiv pentru care te-am recompensat. Ca pentru prima zi de muncă. Ne mai vedem mâine tot la cinci, lângă chioșc. După care dispăru de parcă l-ar fi luat vântul.
Mi-am numărat banii primiți și am rămas fără grai. Primisem patruzeci de dolari ,sumă cu care mi-aș fi putut permite toate nebuniile. Da,aveam să am grijă de ea,de mama mea și a nimănui altcuiva.
Mai avea puțin și trebuia să intre în mijlocul desfrânării,zonă care o făcea să sufere în permanență. Gândul mă determină să îmi strâng pumnii la vedere .
Am intrat în primul mol care mi-a sărit în cale și i-am cumpărat dragei mele pantofi,ștrampi,două perechi de chiloși, fustă și o pălărioară care îmi plăcuse în mod deosebit. Vânzătoarea râdea și mă întrebă cum făceam să mă fi descurcat la vârsta mea cu fetele.
-Hainele sunt pentru mama,i-am răspuns eu bățos.
Un zâmbet de altă natură i se așternu pe față și la final se aplecă și mă sărută pe obraji.
-Ca să îți poarte noroc. Era drăguță și blondă. Mă întrebam dacă părul de acolo îl avea la fel.
Mama plecase deja așa că am lăsat pachetele pe pat și am ieșit în oraș de vreme ce eram nevoit să vând de cinci ori mai multă marfă decât în ziua precedentă. Dar am pornit-o cu dreptul. Unul din clienții de ieri,unul care mă reținuse și mă simpatizase,mă luă în brațe și îmi spuse că eram salvarea lui. Trebuia să dea o petrecere la care avea să vină cu o mulțime de țigări și prăjiturele aranjate .Dar se mulțumi și cu pliculețele mele .
Mi-a cumpărat aproape toată marfa pentru ca restul să fi rămas doar joacă.
Aveam o mie în buzunar dar aș fi putut să dau nas în nas cu poliția în orice moment. Mi-am cumpărat un suc de fructe după care m-am întors să îmi termin lecțiile. Duceam două poveri în același timp și îmi dădeam seama că în curând urma să renunț la una din ele.
Biata mama,cine știe prin ce hotel o chinuiau la ora respectivă. Dimineață veni la capul patului și mă chema cu o voce de înger la masă. Nu cred că știa să țipe. Era o ființă coborâtă din cer.
Ziua următoare directorul mă chemă în cancelarie fără să îmi spună motivul. Vremea plumburie de afară se revărsa pe coridoarele lungi ale instituției.
Mia o purtam în buzunar și o încrâncenare neobișnuită părea să izvvorască din ea.Dar nu eram sigur că urma să mă ajute,dimpotrivă.
La vederea mea chipul directorului se întunecă și îmi spuse că din clipa respectivă eram exmatriculat. Nu mai aveam ce să caut pe acolo. Ați auzit de unul Sân Tzu?
Marele maestru al artei războiului mă învăța că orice întâmplare rea de care aveam parte în viață îngloba și lucruri bune. Încă nu venise vremea să îmi bocesc soarta ci să mă bucur că aveam mai mult timp liber pentru afaceri.
Nume care înfrumusețea activitatea prin care le asiguram celor porniți pe calea pierzaniei posibilitatea de a fi ajuns și mai repede la capătul drumului.
Le spuneam că nu era rău să se arunce în apă chiar dacă nu știau să înoate.
Ajunsesem lângă casă ,loc unde mama deschisese ușa și mă aștepta fără un zâmbet.
-Unde ai umblat până la ora asta?Te rog să îmi răspunzi imediat.
Gluma se îngroșase așa că m-am repezit la ea și am luat-o în brațe. După gestul meu avea să devină mult mai înțelegătoare.
-Am trecut pe la unchiul Frank și am dat o probă de lucru pentru un job de măcelar.
Viitoarea mea ocupație o făcu să strâmbe nițel din nas dar mă luă de umeri și o pornirăm ca doi camarazi către bucătărie.
Pe spate avea câteva vânătăi dar nu i-am făcut gălăgie
Sân Tzu spunea că trebuia să mai aștept o bucată.
Creșteam în înălțime și vârstă și căutam să pătrund toate trucurile traficanților pricepuți
Dim nu mă mai ținea cu spatele ci mă ducea la câte un restaurant glorios unde avea grijă să plătească consumația.
-Ai crescut mult,Kid,așa că ți-a venit vremea să fi promovat.
În următoarele luni mi-am permis să îmi opresc mama la ușă și să nu o mai las să pătrundă în fiecare noapte.
I-am întins o sumă imensă de bani la care ea s-a pus într-un fotoliu,incapabilă să mai scoată vreo vorbă.
Stătea cu hârtiile alea verzi în mână fără să știe unde să le pună.
Cred că venise vremea să am eu grijă de familie.
Prin muncă dar nu la cea pe care ar fi trebuit să o prestez alături de unchiul Frank. Lucrurile mi se păreau tot mai ușor de înțeles și câteva schimbări urmară să îmi aducă faima unui om care știa ce să facă.,, Întrebați-l pe Kid,, ,își spuneau șefii ori de câte ori dădeau de câte o problemă mai complicată.
Și binențeles că și câștigul mi se umfla pe măsură.
-Te plictisește viața de acasă? Îți lipsesc nopțile petrecute în oraș?
Dădu repede din cap că nu și se grăbi să mă ia aproape.
Anotimpurile treceau unul după altul dar eu nu mai aveam vreme să le bag în seamă neasemuirea . Îmi recâștigasem mama dar în schimb pierdusem aproape totul.
Directorul școlii mă întâlni într-o bună zi prin piață și ținu morțiș să facă o fotografie cu mine.
-Vrei să ți-o și semnez?
El mă aprobă și îmi întinse stiloul pe care îl primise din străinătate.
Îl tutuiam din orice poziție dar dânsul nu mă scotea din DUMNEAVOASTRĂ
Plicurile cu marfă nu le mai distribuiam personal fiindcă aveam o mulțime de ciraci gata să se ocupe de vânzare.
La un moment dat am avut nevoie de un autoturism și spre surprinderea mea aveam să dau într-o bună dimineață de Dim, deschizându-mi cu eleganță portiera unui Cadillac imens de culoare neagră.
Eu personal aș fi preferat o altă nuanță,una țipătoare care să fi dat de știre celor din jur că eram prin apropiere.
-Ce zici șefule,mă întrebă Dim,o să împărțim orașul într-o mie de bucăți cu jucăria asta
Nu m-am grăbit să-i răspund șoferului meu. Nu ar fi fost de bun gust.I-am angajat mamei o femeie care să se ocupe de menajul casei. Ea nu trebuia să se mai obosească cu nimic.
Nu își mai aducea aminte de tatăl meu biologic dar am pus cap la cap cele câteva informații pe care le mai avea și până la urmă am reușit într-o seară să dau de individ.
Se cam cherchelise peste zi,neras și jegos,încercând să urce pe marginea unui canal infect. I-am tras un pantof de lux între coaste și l-am împins către locul care i se potrivea de minune.
-Ăsta-i locul cel mai bun pentru tine,i-am zis la plecare,având grijă să îmi șterg pantoful cu care îl atinsesem.
Ar fi trebuit să îl împușc.
Dar am constatat că îmi lipsea pistolul și nu îmi trecu prin cap să fi făcut apel la Dim,cel care îmi zisese că vroia să fie paznicul meu pentru o sumă neânsemnată.
-Nu dispun de o astfel de sumă,i-am răspuns fără să îl privesc.
-Atunci pe gratis,pe gratis. Accepți?
Îi simțeam o oarecare disperare în glas așa că l-am îndemnat să privească lucrurile dintr-un unghi diferit.
De la o vreme mă gândeam că ar fi fost bine să mor așa că propunerea lui nu mă interesa foarte tare.
M-am dat jos din mașină și mi-am continuat drumul până acasă pe jos. Eram plin ochi cu presentimente negre. Dim mă urma la zece metri dar nu îmi păsa nici cât negrul sub unghie .
Nu mă mai încălzea nici măcar suma enormă de arginți pe care reușisem să o strâng cu prețul nefericirii altora.
De fiecare dată când îmi părăseam mama aveam senzația că intram în peșteră. Nu mă întrebase niciodată de unde reușisem să strâng atâția bani iar istoria cu unchiul Frank avea să înțeleagă că nu era decât o gogoașă.
Auzi,eu și tăiatul de carne...
Stăteam pe terasa unui restaurant și chelnerița îmi puse înainte o cafea enormă și tare. Nu eram în toanele mele dar am reușit să o prind de mână la care ea zâmbi și îmi spuse că într-o jumătate de oră putea să revină la masa mea pentru o conversație.
-Abia atunci am să fiu în pauză. Avea niște picioare prelungi care i se opreau în gît și o semeție care ar fi putut să mă răstoarne de pe scaun în orice clipă.
Nerăbdarea cu care o așteptam părea desprinsă din romanele siropoase scrise de Sandra Brown.
Începusem să uit de mine și chestia asta mă nedumerea în cel mai înalt grad. Mi se puse alături dar nu știam cu ce să încep. Urma să vină un tren pe care să îl fi împărțit doar între noi?
-Pe mine mă cheamă Mia,îmi zise ea cu o voce care mă înălță ca pe o cruce . Oare de ce nu se apucase de cântat pe scenă?
După care îmi spuse că eu nu trebuia să mă mai prezint fiindcă îmi știa ea bine numele.
Dar măcar la început ar fi trebuit să am și eu ceva de zis. Am izbucnit amândoi în râs. Sub un cer albastru care părea desenat doar pentru noi.
Am tras o înghițitură din cafeaua care părea să nu se mai răcească și aș fi vrut ca senzația lichidului care îmi parcurgea gâtul să fi ținut la nesfârșit.
-Știu aproape totul despre tine...
Adică să mă fi gândit că trebuia să trecem direct la fapte? Aveam nevoie de o femeie pe care să o fi respectat atât eu cât și cei din jur.
Începusem să zâmbesc fără să îmi dau seama.
-Hei,trezește-te și spune-mi repede la ce visai. Mă rog,se putea interpreta și în felul acesta faptul că nimerisem pentru o secundă sau două în butoiul cu nemișcare. I-am luat mâna la care ea nu avu nimic de obiectat.Ba mai mult,schița un surâs care promitea să umple toată ziua.
-Apropo,nu trebuie să te întorci la lucru?
-Imaginează-ți că am dezlegare să stau cu tine până la sfârșit. Tare aș fi vrut să aflu despre ce final era vorba dar de data asta nu aveam chef să mă grăbesc cu concluziile.
-Vreau să mă duci la o plimbare romantică. Nu prea știam bine ce era aia plimbare romantică dar m-am ridicat de jos și am dus-o până la Cadillacul meu care părea să toarcă.
Am răsucit cheia fără proteste și plimbarea promitea să ne vină în ajutorr fără să mai fi pus întrebări. Am început o conversație în care ea se găsea în fiecare intersecție. Genunchii ei se răsteau la lume așa că din reflex mi-am pus palma dreaptă pe ei ca să îi liniștesc. Dar demoazela îmi interpretă gestul greșit și se chirchi în sine,crezând că urma să aibă parte de toate cele rele.
Intrase într-o muțenie elocventă așa că am întors mașina și nu după multă vreme ne-am trezit în fața restaurantului.
Nu se lăsase seara așa că mi-am permis câteva clătite,urmărind atent intrarea în bucătărie. Dar Mia nu avea să mai apară. Probabil că dispăruse pe una din ușile amplasate în spatele localului.
Am plătit,m-am ridicat de la masă după care m-am regăsit în mașina la al cărei volan se afla veșnicul Dim. Cum de știuse rândul trecut să se facă nevăzut fără să i-o fi cerut?
-Nu ne-a prea mers cu puicuța,ai? Între timp zâmbea în oglinda retrovizoare ,întrebându-se dacă nu cumva surzisem.
Am dat din mână cu un soi de lasă-mă să te las. Nu mai puteam să-i vorbesc de vreme ce simțeam prezența Domnului pe bancheta din spate.
-Să nu te gândești la blestemății,fiule,îmi spuse cu o voce greu de interpretat.
Bine,bine,nu mă mai dedam la astfel de gânduri dar pielea capului începuse deja să mă mănânce din cauză că nu puteam să îmi întorc dovleacul. Fără să îmi dau seama că aș fi putut să privesc în oglindă. Un miros plăcut de tămâie părea să învăluie interiorul mașinii.
-Dragul meu,sunt trimis aici ca să te salvez. Și pentru asta vei fi nevoit să renunți la toate obiceiurile barbare pe care le-ai deprins. În mod obișnuit m-aș fi împotrivit dar o atmosferă de pace părea să aducă la suprafață tot ceea ce era bun în mine.În câteva clipe devenisem un altul. Poate că mă transformasem în cel care ar fi trebuit să fiu cu adevărat.
Am deschis geamul din dreptul meu și am început să arunc drogurile și țigările care se găseau înăuntru.
-Ce faci boss,ce te-a apucat?
-Mi-am întâlnit Creatorul și Dumnealui mi-a cerut să revin la calea cea dreaptă.
Mă rog,poate că nu fusese taman Creatorul dar unul din supușii Lui cu siguranță că da.
-Oprește mașina,i-am comandat eu după care am continuat să parcurg drumul rămas până acasă ca pe o penitență. Ușa casei era deschisă și mama mă aștepta în prag. Nu m-a lăsat să vorbesc și m-a acoperit fericită cu sărutări.
După care s-a dat puțin înapoi și mi-a cerut să am grijă de Mia fiindcă îmi fusese trimisă de sus.
Nu puteam să îmi dau seama cum de ajunsese la o astfel de concluzie dar imposibilul începuse să devină posibil.
Nu am stat prea mult pe gânduri fiindcă venea chiar și o zi următoare în care mi-am pus costumul de băiat bun și am pornit-o către locul unde aveam să dau încă odată de fată.
M-a văzut,mi-a zâmbit după care m-a sărutat cu o pasiune care nu răzbătea mai departe de noi.
-Cafea,da? Mă întrebă Mia după ce își recăpătă răsuflarea. Am dat din cap că da la care frumoasa îmi spuse că asta era ultima comandă din viața ei.
Mi-a întors spatele dar eram sigur că nu peste multă vreme avea să revină.
Pe scaunul din dreapta se așeză un individ care transpira abundent din cauza greutății lui colosale.
Făcea parte din gangul meu și fusese trimis ca să mă expedieze pe lumea cealaltă. Așa o pășeau dezertorii. Purta la brâu un pistol respectabil pe care nu se chinuia să îl ascundă.
-Măi băiete,am auzit că te-ai întâlnit cu Domnul.
Am dat din cap că da și am realizat că nici de data asta nu aveam pistolul la mine. Gangster potrivit unei mănăstiri de maici.
-Și am mai auzit că ai devenit un altul.
Mi-ar fi plăcut să îl aud vorbind în afara localului dar începuse să mă nedumerească lentoarea gesturilor lui. Ar fi putut să mă împingă dincolo în doi timpi și trei mișcări.
Mia apăruse pe neauzite și stătea cu ceașca fierbinte deasupra capului matahalei. I-am făcut un semn discret că nu iar individul îmi ceru în continuare să mă rog și pentru el.Pentru ca mai apoi să părăsească localul.
Vreme în care Mia mă șinea de gât cu ambele mâini,suspinând cu lacrimi dulci.
Devenisem al ei,doar al ei.

Toronto




de Al Francisc    2/4/2019


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian