Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


revista - revistelor saptamanle

"Citi avem timp sa parcurgem site-urile tuturor publicatiilor, ca sa avem o idee de ce va sa zica, virgula, Cultura?! Alin Cristea este furnica mereu treaza care filtreaza, filtreaza, filtreaza...; o face asa, de-un pamplezir, de-un paregzamplu si eu, unul, am mare incredere in gustul sau. Revista lui Alin este un soi de memorie condensata a efemerului jurnalistic - paginile aurii ale gesturilor noastre recente: esti in ea, deci existi!" (Alex. Leo Serban, http://www.liternet.ro/liternetla1an11.php )





Numarul saptaminii: Romania literara

Articolul saptaminii:

Mereu ultimii – Sever Voinescu (Dilema)

Cum ascultam – Liviu Danceanu (Romania literara)

"Am incercat sa readuc istoria in cadrul teoriei despre postmodernism" – interviu cu Fredric Jameson (Observator cultural)





22, nr. 661, 5 - 11 nov. 2002

16 pagini, 10.000 lei

www.revista22.ro



Scenarii de integrare europeana – Andrei Cornea

"Presedintele Iliescu a decis sa trimita din nou Codul Penal in Parlament, cerind sa se suprime pedeapsa cu inchisoarea pentru calomnie si insulta, conform legislatiei europene. Perfect! Dar oare cind s-au votat articolele respective ale Codului Penal nu se stia acest mare adevar: ca ne integram? Oare marii nostri experti juridici ai Parlamentului sint platiti degeaba din banii pe care eu, contribuabilul, ii vars lunar statului prin impozite? Cite scandaluri, dispute, suspiciuni nu ar fi fost evitate!"

O tara, un guvern, un partid – Rodica Culcer

"Fenomenul absorbtiei de primari in partidul de guvernamint a atins proportii alarmante: numarul de primari PSD s-a dublat prin mijloace administrative fata de cel obtinut in anul 2000 prin mijloace democratice, adica in urma alegerilor locale. Din 2.950 de primari, 2.000 sint membri ai partidului de guvernamint."

"Ritmul deliberat lent al reformei impiedica formarea unei clase de mijloc, bazata pe proprietatea privata, adica principalul suport al capitalismului si democratiei. Faptul ca aproape jumatate din populatie traieste la sate de pe urma unei agriculturi neperformante da masura exacta a inapoierii noastre fata de standardele europene. Cine merge la tara, sau urmareste macar emisiunea D'ale lui Mitica pe TVR 2, isi da seama de distanta uriasa dintre putinii care urmaresc stirile la CNN si navigheaza pe Internet si cei, mai numerosi, care se cearta intre ei sau cu primarul din cauza unei curele de pamint, care se bat si chiar se injunghie din orice cearta si in nici un caz nu voteaza pe considerente ideologice. Sintem nevoiti sa ne amintim ca exista doua Romanii, iar 'Romania profunda' la ora actuala este mult in urma celei de suprafata, urbane si cu veleitati auro-atlantice. Mai mult, Romania 'profunda' este saraca si prea putin interesata de subtilitati ideologice. Putin ii pasa de culoarea politica a primarului sau de migratia sa de la un partid la altul."

Ancheta: Criza in Colegiul CNSAS

Andrei Plesu: "Miza, in mod normal, ar fi limpezirea unei atmosfere. Noi respiram intr-o atmosfera toxica. Si una dintre toxine e trecutul nelamurit. Unul din avantajele publicarii listei este ca, dupa ce se publica, subiectul e inchis. Pe cind asa, el va ramine un subiect tinut vesnic intr-un fel de suspensie si lasind loc unei stari care era si starea dinainte de '89, si anume o suspiciune generala. Din cauza asta spun ca mi se pare perfect irationala aceasta strategie a refuzului, care nu poate fi decit ori de ordinul vanitatii, ori de ordinul unor interese directe, materiale sau politice, care sint mai importante decit onoarea, decit patriotismul, decit orice."

Horia-Roman Patapievici: "Asa cum se prezinta lucrurile in momentul de fata, in loc ca CNSAS sa se lupte cu SRI pentru a restabili legalitatea, SRI a reusit sa sparga unitatea Colegiului, cistigind cinci membri de partea punctului de sau de vedere si a asmutit impotriva celorlalti sase membri Comisia parlamentara de control a SRI, condusa de d-l Stan, care nu face nici un secret din partizanatul sau: Comisia este de partea SRI si impotriva celor sase. D-l Stan face anchete, in momentul de fata, sa vada cum ne poate infunda. Parte din documentele acestei anchete se scurg in revista Romania Mare, unde pot fi citite, atit in facsimil, cit si sub forma de atacuri josnice ale vicepresedintei acestei Comisii, d-na Daniela Buruiana, impotriva a trei membri din CNSAS."

Petre Roman: "Ne amintim cu totii de episodul Berevoiesti, care a aratat ca dosare ale Securitatii au putut fi pur si simplu aruncate la o groapa de gunoi, desi aveau rolul lor in deconspirarea a ceea ce a fost Securitatea ca organ de represiune politica. Scuza principala pentru care SRI nu transmite aceste dosare este aceea ca ar fi amestecate cu cele operationale. In realitate, cred ca lucrurile ar fi foarte simplu de rezolvat daca ar exista vointa politica pentru ca aceste arhive, acolo unde ele se gasesc, sa fie pur si simplu predate CNSAS pentru ca ele, conform legii, nu mai au ce cauta la SRI."

Din scrisori

"Domnule Plesu,

Esti un om norocos!

Iti dai seama ca cinci din zece oameni iti stau alaturi?… Intr-un organism institutional ca CNSAS, despre care se putea presupune din capul locului ca va fi impinzit de oameni ai fostei politii politice?!… Intr-o lume in care fiecare al treilea cetatean – daca nu cumva fiecare al doilea – a fost securist sau turnator?! Tremur la gindul ca vreunul din cei cinci ar putea ceda, caci opozantii vostri sint experti in tehnici de ingenunchiere. […]

Iti cer iertare, domnule Plesu. Cu toata dragostea ce ti-o port, pe la inceputul anilor '90 am crezut ca pot sa ma simt dezamagita de tine. Ma durea ca n-ai fost cu noi atunci cind strigam si rosteam discursuri anticomuniste inaltatoare. […]

Intre timp, noi am obosit. Am imbratisat o cauza sau alta, ne-am asociat cu cei pe care credeam ca ne putem baza, am intrat in lupta si ne-am pomenit singuri – pentru ca aliatii firesti ne-au abandonat din motive complexe si de inalta subtilitate intelectuala. Ridicoli, exclusi si umbriti de intrigi, ne-am adus aminte ca avem o vocatie, o familie, o tensiune arteriala si o factura la intretinere. Ne-am permis luxul sa fim dezamagiti, sa parasim arena si sa ne intoarcem la carti si birfe. […]

Ne-am epuizat prosteste energia in faza preliminara a luptei. In timp ce tu te-ai dovedit alergator de cursa lunga. Te rog, incearca sa nu obosesti si nu-i lasa nici pe ceilalti cinci sa oboseasca. […]" (Speranta Radulescu)





DILEMA, nr. 504, 8 - 14 noiembrie 2002

20 pagini, 7.000 lei

www.algoritma.ro/dilema



Tema numarului: Cetatenia europeana



Mereu ultimii – Sever Voinescu

"Nu prea imi dau bine seama ce va ramine din paginile pe care Cioran le-a scris despre Romania. […] Totusi, am impresia ca ceva ramine, ca in conditiile scufundarii ideilor sale, e ceva care nu doar ca pluteste la suprafata, dar devine, parca, mai evident in contextul naufragiului ideilor sale politice si istorice. E acel ceva care este comun in textele despre Romania, altfel atit de deosebite, ale lui Caragiale si ale lui H.-R. Patapievici. E acel ceva care poate fi regasit in surisul trist al oricarui roman lucid cind vine vorba despre tara sa. E acel ceva care face ca bine cunoscutul eseu al lui Tony Judt, intitulat sugestiv 'La fundul gramezii', publicat cu citeva luni in urma, sa fie, intr-o anumita masura, adevarat. Numesc acest ceva, disperarea de a fi ultimii. Daca patriotismul e efectul unei mari iubiri, atunci patriotismul romanesc cel mai profund are forma unei disperari, caci acela care este disperat pentru ca sintem ultimii, este, in ochii mei, adevaratul patriot.

A fi ultimul, nu inseamna, neaparat, a fi cel prost. In fond, a fi ultimul e o chestiune de succesiune si nu de calitate; mai pretios spus, a fi ultimul e o pozitie ontologica si nu una axiologica. A fi ultimul nu inseamna sa faci ceva mai prost decit primul, inseamna, doar, sa faci mai tirziu; devenirea e mai inceata. A fi ultimul inseamna, deci, a fi nepriceput sau nepotrivit."

"Mereu ultimii. Daca nu absenti, atunci ultimii. Povestea trista a deconspirarii, dupa 12 ani, repet, dupa 12 ani, a ofiterilor fostei politii politice ne arata, din nou, ca avem vocatia de a fi ultimii. Caci a fi ultimul inseamna a fi incapabil sa te raportezi la propriul trecut in interesul propriului tau viitor. Cu trecutul poti face doua lucruri: fie sa ramii impotmolit in el, fie sa gasesti acolo motivele de a marca diferenta prin sprintul spre viitor. A trata cu indiferenta 'pragmatica' trecutul (atitudine la moda printre lupii tineri bucuresteni) face parte, in mod clar, din primul tip de atitudine. Cu trecutul e asa: daca il ignori sau il socotesti nesemnificativ, el ramine agatat de tine ca o umbra si tu ramii prizonierul lui. Adica, ramii ultimul. Caci, e adevarat ca in NATO si UE ajungem ultimii, dar in Romania, la noi, acasa, raminem ultimii."

Cistigatorii – Magdalena Boiangiu

"Candidatura Turciei la Uniunea Europeana este respinsa, sub forma aminarilor lipsite de termene precise, calitatea democratiei turcesti este discutabila: represiune impotriva minoritatii kurde, 40 de titluri de carti interzise intre lunile ianuarie si mai 2002, 100 de procese impotriva unor gazetari care au 'insultat institutiile sau au sprijinit organizatii ilegale'. Mii de detinuti stau in inchisori pentru ceea ce in Europa s-ar considera manifestari ale unei dezbateri politice curente."

"Europa" nu e o eticheta vetusta, ci pseudonimul unei sperante orgolioase" – interviu cu Teodor Baconsky

"- Europa este definita uneori ca o suma de valori inainte de a fi o 'organizatie' (ori un 'stat') cu structuri si institutii. Se poate intemeia o cetatenie europeana pe valori? Care ar fi acelea?

- Prima reactie ar fi sa-ti spun , in buna traditie umanista, ca o cetatenie se intemeiaza 'numai' pe valori si sa le insir aici, ca la tabla: drepturile omului etc. In realitate, Socrate – imbiat cu cucuta – a ramas cetatean al Atenei, tot asa cum Sf. Pavel – executat prin decapitare – a ramas, si el, cetatean roman, chiar daca valorile celor doi nu coincideau cu valorile celorlalti… Acum nu ne putem lansa intr-o dezbatere pe marginea relatiei dintre adevar si cetatenie, dar iata ca cele doua nu se confunda… Cit despre valori, nu stiu ce sa aleg intre nevoia lor si tot mai dramatica lor relativizare 'postmoderna'…"

Europa viitoare si lecturile trecutului – convorbire cu Mihai Razvan Ungureanu

"Dupa al doilea razboi mondial, Germania rupta in doua avea nevoie de o alta definitie a propriei identitati, care sa conjuge nu doar constiinta responsabilitatii, cit constiinta faptului ca, asa cum spune Schiller, este destul loc pentru oricine pe lumea asta. De la mijlocul anilor '70, in Germania istoria se preda tinind cont in primul rind de caracterul civic al apartenentei la natiune. Un copil din Freiburg nu invata istoria abstractiunii numite Germania, ci va face istoria orasului in care locuieste: la 11-12 ani, el afla ca in orasul lui a locuit un compozitor sau ca un copac din parc are 120 de ani, ca bordura este veche de 60 de ani si a fost pusa de niste muncitori care si-au facut atit de bine datoria incit dupa atita timp conturul strazii este neschimbat. Acesta este genul de pedagogie apt sa creeze constiinta civica, implicit sa demonstreze, in continuitate, ca relationarea individului 'cetatean european' cu orice context – fie el local, regional, national sau continental – se face trecind prin aceste etape."

Filantropica la Chicago – Sever Voinescu

"Filantropica a fost invitat sa participe la sectiunea World Cinema din cadrul editiei de anul acesta a Festivalului International de Film de la Chicago, ca urmare a cronicii foarte favorabile aparute in luna iunie a acestui an in prestigioasa revista Variety."

"Filantropica este un pseudo-tratat in forma cinematografica despre felul in care mila exista in lumea noastra. Povestea se petrece in Bucuresti, in lumea noastra in care intre cei foarte putini bogati si cei foarte multi saraci exista numai ciinii vagabonzi care alcatuiesc clasa de mijloc, personajele sint pur bucurestene, culorile sint ale tranzitiei noastre eterne, replicile sint ale 'baietilor de baieti' – dar filmul este gustat cu delicii la Chicago, asa cum inteleg ca a fost in Belgia si Franta. Nae Caranfil ne arata ca, totusi, poti sa fii universal vorbind despre Mitici – el este, dupa stiinta mea, primul regizor de film roman cu adevarat european."

Din vieata unui extremist de centru…: Aspecte ale atractiei senzuale dintre substantiv si adjectiv – Radu Cosasu

"Un fiu are 'certitudinea delicata' ca tatal sau a ramas un escroc."

"Un strateg e convins ca lumea a intrat in era unor 'razboaie asimetrice'."

"Un specialist in estetica Evului Mediu a descoperit acolo 'grandoarea monstruosului exuberant'."

"Un psihanalist isi socheaza pacientul explicindu-i ca toate angoasele ii provin dintr-o 'frica inteligenta'."

"Mie, ca pieton, imi place sa ma misc numai printre 'oameni carosabili'."

Cu ochii-n 3,14

"Grafitti foarte simpatic pe ghereta de ziare din Gradina Icoanei: 'Pierdut timp in aceasta zona. Ofer recompensa mare!!!'." (a.l.s)

Citate

"A munci din greu este privilegiul celor care n-au nimic altceva de facut." (Oscar Wilde)





ROMANIA LITERARA, nr. 44, 6 – 12 noiembrie 2002

32 pag., 10.000 lei

www.romlit.ro



Negrul de sub unghiile puterii – Mircea Mihaies

"Nu mizeria materiala e lucrul cel mai grav in Romania. Saraci lipiti pamintului am fost de cind ne stim. Sintem, nu-i asa, versati in a apara nu realizarile neamului, ci saracia neamului. Dar atita vreme cit nu se moare, literalmente, de foame pe strada, inseamna ca ne aflam in limitele cunoscutului. Daca romanii se multumesc doar cu negrul de sub unghiile pesediste, cu atit mai rau pentru ei si cu atit mai bine pentru restul planetei. Marea problema a Romaniei e mizeria morala. Iar protestele impotriva acesteia nu se aud nici macar sub forma bancurilor."

"Aveti impresia ca dupa emisiunea lui Tuca, in care s-au confruntat doua din remarcabilele inteligente ale tarii, Andrei Plesu si H.-R. Patapievici, cu doi obscuri reprezentanti ai Parlamentului si SRI-ului, foarte multi romani chiar pricep de ce trebuie spus adevarul? Cred, dimpotriva, ca au inteles altceva: ca adevarul poate sa nu fie spus. Si ca exista intotdeauna un profit mai mare din minciuna lasa decit din articularea indrazneata a adevarului."

"Nu pot decit sa admir calmul si intelepciunea cu care oameni altminteri nu lipsiti de temperament (Mircea Dinescu, Andrei Plesu, H.-R. Patapievici) raspund acuzelor in serie bine orchestrate in laboratoarele SRI-ului si ale partidelor de la putere (dar nu numai). Acuze pe cit de grosolane, pe atit de bine ambalate in tipla patriotismului de moneda forte si a desantarii semantice. Spectacolul e, intr-adevar, uluitor: un mic grup de inteligente pure asediate de hoarda murdara a cetateanului defectiv de dorinte."

Intilnirile "Romaniei literare": In jurul unei legi – Reporter

"Subiectul dezbaterii [legii Pruteanu la Clubul Prometheus] a atras ca un magnet, filozofi, istorici, scriitori, lingvisti, sociologi, ziaristi si oameni de televiziune. […] (Cineva de la 'galerie' a remarcat faptul ca rareori se aduna la un loc, in Romania, atitea celebritati.)"

"Andrei Plesu, cu un umor irezistibil, a marturisit ca legea i se pare 'derizorie' (nu 'stupida', cum credea) si ca in aceste conditii se uita in jur si se mira citi oameni de valoare au venit sa-si piarda timpul discutind-o! 'Eu – a dezvoltat ideea Andrei Plesu – am probleme serioase, cu CNSAS-ul, cu altele, ceilalti la fel, si uite cum stam aici cu totii, de atitea ore…' Andrei Plesu a admis ca reactiile din presa si de la diverse televiziuni au fost de o violenta disproportionata, in raport cu importanta legii. Dar… 'ai meritat-o, George, pentru ca ai facut dintr-o problema tehnica banala un discurs politic pompos.' Tot Andrei Plesu a lansat formula: 'Tu aperi, George, limba de cuvinte straine, iar noi o aparam de tine.'"

O carte de zile mari – Mariana Codrut

Tia Serbanescu, Femeia din fotografie. Jurnal 1987-1989, Editura Compania, 2002

"Jurnalista de prima marime, detinatoarea celebrei rubrici de comentariu Bref, acum de gasit in ziarul Cotidianul, Tia Serbanescu se arata in aceasta carte un personaj al zilelor noastre puternic individualizat. Poti gasi inteligenta, farmec, talent, ascutime a mintii la multe VIP-uri din rindurile intelighentiei noastre, dar la nici unul atita modestie si simt al masurii propriilor fapte."

"Noua ne place lumea asta pacatoasa, cu carti…" – interviu cu Toma Pavel

"- Majoritatea oamenilor normali prefera sa priveasca Star Wars decit sa citeasca Ulise de James Joyce, una din cele mai plictisitoare carti de pe lume. Dar asta nu inseamna neaparat ca Star Wars este o opera de arta superioara cartii lui Joyce. Uneori am chef sa citesc Rocambole si nu Hamlet. Dar asta nu inseamna ca il consider pe Rocambole superior lui Hamlet din punct de vedere artistic. Pur si simplu, nu avem intotdeauna pofta sa citim carti bune. Ce este insa remarcabil ca pe Ulise de James Joyce mai toata lumea il pune inapoi pe raft. Or, asta cred eu ca spune ceva despre natura proiectului lui Joyce.

- Ceea ce ar putea mira insa este faptul ca Ulise e pus inapoi in raft in timp ce In cautarea timpului pierdut e citit cu delicii. Or, din mica mea experienta in privinta receptarii romanelor 'mari', pot spune ca publicul la care va referiti (adolescentul 'nemiop' sau intelectualul care a depasit de mult faza snoaba a existentei lui) e indeobste la fel de descurajat de Proust ca si de Joyce. Cum se explica asadar discriminarea Dvs.?

- Poate ca la prima vedere Proust sa para la fel de greu de citit ca si Joyce. Diferenta este insa ca insii care fac efortul sa-l citeasca pe Proust descopera, dincolo de lungimile plictisitoare si de virtuozitatea uneori prea spilcuita a stilului, vocea calda a autorului, descopera citeva personaje de neuitat, precum si o imensa cantitate de reflectii sesizante asupra conditiei umane. E drept insa ca In cautarea timpului pierdut ar fi cistigat enorm daca Proust ar fi avut curajul sa mai taie din nenumaratele pasaje descriptive."

Cum ascultam – Liviu Danceanu

"Muzica este ascultata de unii ca si cum ar lua un mic dejun englezesc, la care se servesc produse condimentate, prajite in sosuri grase, ce sfiriie in ritmuri rock si raspindesc damfuri de melodii electrocutante. Altii intilnesc muzica de parca ar face o incursiune la un fast-food, unde muscind dintr-un burger, vorbesc la mobil, frunzaresc ziarul si flirtreaza cu televizorul, inconjurati de sonoritati ethno (agresiv maneliste ori discret jazz-iste). O categorie traditionala – azi aflata in extintie – o reprezinta cei ce gusta muzica aidoma unui festin, alcatuit din felurile mincaruri care de care mai rafinate si mai apetisante, stropite cu licori fine, turnate in pocale de epoca. […] In fine, tot mai rar se ivesc – din pacate – cinele de taina, in care muzica este o prelungire a rugaciunii, iar comesenii, cu urechile cit tuburile unei orgi, recunosc sufletul generos si nobil al artei sunetelor."

Citatul saptamanii

"Initiatoarea legii privind Bolile cu Transmisie Sexuala (BTS), Constanta Popa a declarat ca va face tot posibilul pentru a accelera adoptarea legii privind controlul bolilor sexuale in Parlament".

(National, luni, 21 oct. 2002, articol de pagina 1. Punctuatia si topica au fost pastrate intocmai.)





ZIARUL DE DUMINICA, nr. 43/2002 (125)

8 pagini, 4 pag. color

suplimentul de vinerea al ZIARULUI FINANCIAR, 8 noiembrie 2002

12 pagini, 10.000 lei

www.zf.ro/ziarul_de_duminica



Pagina ANCHETA: Daca o muzica devine populara, ea exista – ancheta realizata de Daria Filimon

"O muzica traditionala – de sorginte folclorica, etno sau cum vreti sa-i ziceti – reprezentativa pentru Romania mileniului trei exista. Dar ea se dezvolta destul de dezordonat, in ramuri divergente, nu e reunita intr-un singur stil su curent bine definit si e total neglijata de teoreticieni (ca de altfel si pop-rock-ul romanesc, care se dezvolta ceva mai coerent, dar cu ecouri la fel de slabe peste hotarele tarii). Notorietatea reala nu are nimic de-a face cu succesul la vinzari. Dupa ce ies din moda, multe nume de solisti sau trupe ar putea supravietui daca ar exista cineva care sa analizeze si sa decanteze contributia lor in evolutia genului."

"Ceea ce a reusit Mria Tanase a fost sa impuna si sa clasicizeze folclorul taranesc aducindu-l pe scena teatrului, in cinematografie sau pe estrada restaurantului din oras."

"Gheorghe Zamfir a fost multi ani dirijorul ansmblului 'Ciocirlia'. In anii '70, se hotaraste sa evolueze intr-o formula de taraf redusa, cu care impresioneaza publicul francez."

"In 1971, cu Mircea Baniciu in grup, Phoenix pregateste o opera rock de inspiratie folclorica, Cei ce ne-au dat nume. Valeriu Sepi, care li se alatura doar pentru acest proiect, vine cu idei pentru imbogatirea spectacolului utilizind masti populare, capre, goarne si talangi."

"Chiar daca in ultimul timp mzlti cintareti romani au scos discuri si casete cu colinde, iar in aceasta directie filonul folcloric a fost exploatat din plin, Stefan Hrusca ramine, in mintea celor mai multi dintre ascultatori, 'numitorul comun' al colindelor romanesti."

"Agurida este primul proiect legat de folclor al Loredanei, realizat impreuna cu Ansamblul Romania, la care au mai colabrat Nelu Ploiesteanu si Cornelia Catanga. Albumul si ulterior caseta video aduna o serie dintre cele mai reprezentative cintece lautaresti romanesti."

"Grupul Ro-Mania a fost infiintat in 1996 (…), devenind un fel de deschizator de drumuri in muzica etno-dance. Motto-ul sub care trupa isi desfasoara activitatea de atunci este: 'Adevaratele valori trebuie cautate in radacinile neamului nostru."

Profil: Un pianist fascinant – Daria Filimon

"Cine nu a auzit de Dan Grigore? Poate fi considerat, deja, simbolul pianisticii romanesti actuale."

"De curind, a fost numit membru in Consiliul National al Audiovizualului. […] Este membru al Societatii Europene de Cultura, cu sediul la Venetia, iar in 1999 guvernul francez i-a acordat titlul de Cavaler al Ordinului Artelor si Literelor."





OBSERVATOR CULTURAL, nr. 141 (05.11 – 11.11.2002)

32 de pagini, 10.000 lei

www.observatorcultural.ro



"Am incercat sa readuc istoria in cadrul teoriei despre postmodernism" – interviu cu Fredric Jameson

"Mi se pare ca postmodernitatea si globalizarea sint unul si acelasi lucru si ca logica culturala a capitalismului tirziu este logica globalizarii. Desigur, cind spui asta, oamenii vor crede ca exista tari postmoderne, de exemplu Statele Unite – la urma urmelor, postmodernismul este primul sistem cultural cu adevarat american promovat in toata lumea –, si tari care nu sint postmoderne. Cred ca lucrurile nu ar trebui privite asa. De fapt, vorbim aici de diferite niveluri, de coexistenta postmodernitatii cu o mai veche modernitate si cu forme culturale chiar mai vechi. De aceea as spune despre postmodernism ca este o dominanta culturala, nu o forma sau o categorie culturala pura dupa care sa sortezi ori sa clasifici diferite culturi nationale. Postmodernitatea mai inseamna si abordarea deschisa a unor noi probleme legate de sex, rasa etc., in sfera a ceea ce numim democratie, adica o extindere a culturii in asa fel incit mult mai multi oameni se exprima azi prin cultura, si-o insusesc. Este insa si un progres negativ, in care incep sa apara o serie de restrictionari ale modului de viata: de pilda, disparitia sensului istoriei, afectarea modului in care oamenii percep temporalitatea si alte asemenea chestiuni. Sint de parere ca este important sa mentii o relatie dialectica intre partile pozitive si cele negative, atunci cind discuti despre cultura in general si despre postmodernism in general."

"Daca opinam ca postmodernismul se opune principiilor fondatoare, unui sistem de organizare si marii teorii, atunci teoria mea nu este postmoderna. Sint de acord. Nu am urmarit sa scriu un manifest al postmodernismului si mi se pare chiar nostim ca unii ma considera un postmodernist in aceasta acceptiune. Bineinteles, sint postmodern prin aceea ca traiesc in aceasta cultura, reactionez la ea, sint modelat de ea; nimeni nu i se poate sustrage. In acest sens, toti ii apartinem. Ce am incercat eu este sa readuc istoria in cadrul teoriei despre postmodernism, istoria care ne sugereaza ca alte stadii urmeaza capitalismului, cea care ne arata ca analizele marxiste asupra dinamicii capitalismului ca structura economica contradictorie ramin valabile, altminteri ar fi de neinteles de ce toata lumea este ingrijorata de stagnare economica, recesiune, inflatie etc. Toate aceste contradictii sint inca adevarate, dar acum actioneaza la o scara mult mai mare, iar instrumentele prin care sint difuzate – respectiv, speculatiile financiare, tehnica de calcul etc. – contribuie la aparitia unui cimp de actiune diferit de cel anterior. Am incercat sa construiesc un sistem teoretic al postmodernitatii pornind din interiorul ei si sa-l corelez cu ceea ce era considerat exterior postmodernitatii si culturii in general, anume cu economicul. Or, una dintre trasaturile fenomenului pe care vreau sa-l descriu este aceea ca economicul si culturalul se suprapun, intr-o relationare mult mai strinsa decit in perioada modernista."

"…Emil Cioran a ratat sansa de a se sinucide la vreme…" – interviu cu Friedgard Schulte-Thoma

"Erotismul meu, felul in care intelegeam iubira, se deosebea fundamental de maniera in care Cioran concepea aceste lucruri – in sensul in care dragostea lui pentru mine era orientata, cel putin initial, intr-o directie exclusiv sexuala."

"Dupa ce o viata intreaga in care a predicat ca sinuciderea reprezinta cel mai dezirabil sfirsit al omului, surprinde felul cum a disparut dintre noi. A ratat pur si simplu sansa de a se sinucide la vreme."





ADEVARUL LITERAR SI ARTISTIC, nr. 641, 5 noiembrie 2002

16 pagini – 5.000 lei

http://adevarul.kappa.ro/litindex.html



Marius Mihalache – un tambal la Scala din Milano – interviu cu Marius Mihalache

"- Ai cintat Rachmaninov si Schubert la tambal la Scala din Milano, e un fapt neobisnuit pentru ace scena. Cum s-a intimplat?

- Era prin '91, ajunsesem acolo cu un ansamblu folcloric. Habar n-aveam unde sint, daca e casa de cultura sau altceva, eram un copil. Concertul nostru dura cam o ora, iar cei de la Scala aveau de umplut un spatiu de o ora si jumatate. S-au intrebat: 'Ce mai bagam?' Auzisera ca eu cint muzica clasica si au decis sa am un recital. […] Dupa recital, in traditia locului, artistii stau de vorba, in foaier, cu publicul. Cineva m-a intrebat cum e sa cinti la Scala. 'Dar ce eu am cintat vreodata acolo? Poate, intr-o zi, cind voi fi celebru, ma va ajuta Dumnezeu sa ajung la Scala.' Pentru mine Scala echivala cu Marte, cu o cariera asigurata. Abia in clipa in care mi s-a spus limpede unde cintasem mi s-au muiat genunchii. Mai bine ca nu mi-au spus inainte de recital, de emotii as fi luat-o la fuga.

- Acum alearga altii dupa tine, esti foarte solicitat in ultimul timp. Pe linga albume si concerte, scrii si muzica de film. 'Filantropica' a fost debutul tau in aceasta zona.

- L-am intrebat pe Nae cam cum vede filmul, speram sa ma ajute. El ma baga mai rau in ceata: 'Sa nu fie asa, nici asa, dar nici asa…' Ma nenorocise. Ma duc la Gheorghe Dinica, sa-l intreb ce-i transmite personajul, ce crede ca ar asculta. Nu stia, ca nu intrase inca in pielea lui. Mircea Diaconu a fost singurul care mi-a spus ceva, dar despre el, nu despre rol: 'Mie-mi place sa ascult muzica frantuzeasca.' Mi-am zis: 'E clar, nu te ajuta nimeni.' Si a inceput chinul. Am mers prin eliminare. Am scris 20 de teme total diferite si am cerut o auditie, sa mi se spuna care este cea mai apropiata de ceea ce se doreste. Lui Nae i-au placut toate si, in final, a ales 4."

Festivalul International al Filmului de la Valladolid (I) – Magda Mihailescu

"Intr-un festival 'viu', vestea mortii unui cineast te ajunge din urma cu intregul ei cortegiu de emotii. […] Incetarea din viata a lui Juan Antonio Bardem (80 de ani) a rascolit Valladolidul. Pentru ca m-am gasit intr-o tara normala, nu am auzit comentarii pe marginea funeraliilor sale, unde s-a cintat 'Internationala', Bardem fiind membru al Partidului Comunist. […] Toate ziarele si toate declaratiile l-au evocat pe autorul filmelor 'Moartea unui ciclist', 'Strada mare', 'Pianele mecanice' si atitea altele, pe cel care a initiat miscarea de innoire a cinematografului spaniol la mijlocul anilor '50, intr-una din cele mai dramatice epoci ale sale. Atunci, intr-un celebru manifest lansat in timpul Colocviilor de la Salamanca, a vorbit despre 'pentagrama rusinii', calificind filmul oficial drept 'mincinos, fals, infirm, nul si rahitic' din toate punctele de vedere, politic, social, intelectual, estetic sau industrial."





SUPLIMENT revist@



APOSTROF, nr. 10/2002

28 de pagini, 10.000 lei



Recitind Craii de Curtea-Veche – Matei Calinescu

"Ipoteza mea de lectura a Crailor e ca avem de a face cu o autofictionalizare cu masti: in sensul ca naratorul vorbeste despre sine prin trei masti (cele trei personaje ale caror nume incep cu P.) Naratorul sugereaza ca sursa cartii sale ar fi insemnari contemporane cu faptele, bunaoara conversatiile intre Pantazi si Pasadia notate cuvint cu cuvint (…).

Evident, o prima lectura nu poate face toate aceste legaturi si inferente privind dimensiunea cronologica a textului, doar uneori explicita. Dar de ce le-ar face relectura? Pentru ca in orice naratiune bine articulata, codul temporal joaca un rol important; pentru ca, altfel spus, portativele invizibile pe care e notata melodia timpului dintr-o proza atit de migalos lucrata ca aceea a lui Mateiu I. Caragiale merita sa fie reconstruite. Plecind de la ele, devine mult mai usor de perceput codul propriu-zis istoric, cultural si ideologic pe care ar trebui sa-l activeze o (re)lectura critica. Acest din urma cod e extrem de bogat in cazul unei carti atit de saturata de trimiteri istorice si culturale directe sau indirecte (prin intermediul vocabularului). […]" (continuare in numarul urmator)

O viata din supravietuiri – Ion Ianosi

"In cursul anilor nouazeci l-am tot indemnat pe Radu Cosasu sa-si reordoneze intr-un ansamblu unitar volumele anilor saptezeci-optzeci, pentru o noua publicare. S-a codit mult, ca tot 'omul recent' luat de treburi urgente, acaparatoare, precum unul bolnav, dupa Noica, de 'acatholie', maladia civilizatiei: politica, filme, sport, belota, captarea din ziare si retopirea in articole proprii a noutatilor din lumea intreaga. Pina la urma totusi s-a decis si, iata, si-a reorganizat principalele scrieri, mentinindu-le ca nuvele, dar, cum spune singur, 'intr-o cronologie fireasca, a vietii si nu a dezordinii in inspiratie'. Din Supravietuirile (in loc de Supravietuiri), seria cronologica anuntata, Editura Fundatiei PRO publicat in 2002 primul volum, Ramasitele mic-burgheze, urmind sa tipareasca, in ritm alert, si urmatoarele volume."

"Ramasitele mic-burgheze incinta prin maiestria lor pe tineri, care nu cunosc trecutul decit din anecdote; si pe cei inaintati in virsta care ii pricep si aluziile, unii parcurgind drumuri paralele si amintindu-si eventual altfel parte din experientele similare. Sa ne imaginam insa, exagerez cu buna stiinta, reactia cititorilor de peste decenii (caci ei vor exista, cu siguranta), care se vor apuca de lectura volumelor ordonate sub titlu general fara sa stie mai nimic nici despre epoca descrisa, nici despre anii cind au fost scrise. In ambele privinte, memoria lor va semana cu o foaie alba. Li se va potrivi o lectura 'pur' estetica? Sau pentru lamurirea 'impuritatilor' est-etice va trebui sa se adreseze istoricilor, literari si nu numai? Vor avea nevoie de savante postfete si subsoluri?"







16 pagini

Revista lunara de atitudini, polemici si idei

Publicatie editata de Academia Catavencu



Dosar: Intelectualul roman in ultimii 12 ani



Sfinta Treime – Alexandru Matei

"Tzvetan Todorov [in Omul dezradacinat, 1996, tradusa in romaneste] apeleaza, pentru a-i aduce corectii [figurii vii a intelectualului in Franta] la o tipologie a intelectualului postulata de sociologul Christopher Lasch. Dupa Domnia Sa, ar fi trei voci intelectuale infasurate pe trei pivoti axiologici: a constiintei, a ratiunii si a imaginatiei, pivotii fiind binele, adevarul, frumosul."

"In Romania nu au existat intelectuali pina in 1989, in varianta franceza, iar singurul care s-a ridicat, in vremea din urma, dupa model francez sau, desi mai discret, anglo-saxon (Russel, Chomsky), ilustrind perfect idiosincrasiile dintotdeauna a elitei romanesti, impus sau liber, este Horia-Roman Patapievici."

"Succesul celui mai celebru fizician al Romaniei diin toate timpurile nu datoreaza nimic fizicii. Figura inlestata a lui Patapievici concentreaza ceea ce are mai bun si mai rau elita Romaniei postrevolutionare. […] Patapievici este efortul nostru de sincronizare, mereu decalat, cu lumea occidentala, este deschiderea gindirii noastre spre universalitate, mereu blocata de frustrari, este disciplina morala mereu deturnata de jarul ditirambilor care-si musca hamurile. […] M-am intrenat mereu: ce este Patapievici? Disident? Nu. Savant? Nu. Scriitor? Nu. Filozof? Nu. Nu-mi ramine decit sa cred ca, acum, la poarta cimitirului intelectualilor, Patapievici isi traieste momentele de glorie ca prim intelectual roman din perioada interbelica incoace. […] Patapievici este singurul nostru intelectual postrevolutionar, cel mai complex, informat si implicat critic al prezentului cultural romanesc si occidental."

Sapte feluri de intelectuali – Solomon Marcus

"Ce este un intelectual? Iata sapte posibile raspunsuri (altele nu sint excluse):

1) cel cu studii superioare;

2) cel care-si foloseste intelectul in mod creator;

3) un om de cultura;

4) o persoana cultivata;

5) o persoana care se simte atrasa de lucrurile spiritului;

6) o persoana care, prin comportamentul ei social, se situeaza printre cei care creeaza si exprima constiinta de sine a unei societati;

7) o persoana a carei profesiune si ale carei surse de existenta implica o pronuntata activitate intelectuala."

"In momentul de fata, tabloul omului de cultura sufera modificari substantiale, de exemplu in legatura cu imposibilitatea de a mai concepe un om de cultura in absenta alfabetizarii computationale. Sub acest aspect, cultura romaneasca este inca deficitara, un mare numar de oameni de stiinta, de filosofi, de scriitori si artisti fiind inca analfabeti informational si computational, fapt care le reduce capacitatea de creatie si comunicare cu lumea."

Trecutul este viu – interviu cu Neagu Djuvara

"Tonul istoriografiei noastre de la sfirsitul secolului al XIX-lea si din epoca interbelica se justifica prin faptul ca noi ne-am nascut, ca natiune si ca stat, foarte tirziu. Trebuia, deci, sa sari peste cal, ca sa-l inveti pe roman ci e totusi ceva de capul lui, ca are un trecut. Si, in sensul asta, chiar Iorga a fost un superlativ al istoriei romantice. Om genial, descoperind mii de lucruri extraordinare, dar imbracindu-le intr-o stofa asa de exagerat nationalista, incit cred ca in exterior nu ne-a facut prea mult bine. El era cunoscut in intreaga Europa si privit, nu de putine ori, cu destula ironie. De pilda, marele bizantinist rus Ostrogorsky il califica drept polihistor. Faptul ca s-a ocupat de istoria universala si ca s-a crezut in stare sa vorbeasca de toate este considerat, in general, de catre istoricii mai ponderati, drept o slabiciune."

Etica intre studiul academic si viata practica – Mircea Dumitru

"Daca intr-o publicatie apare un articol cu titlul mare si ingrosat Decadenta standardelor morale, gindurile noastre se vor indrepta aproape spontan catre ideea promiscuitatii sexuale, sau a pornografiei, sau a prostitutiei etc., etc., sau poate a lipsei unor idealuri mai inalte in viata si a mercantilizarii relatiilor interumane. Abia daca ne-ar veni in minte ca etica nu este numai un discurs patetic, moralizator despre nevoia unor prohibitii sexuale sau despre ireversibilitatea degradarii moravurilor societatii, ci, poate mai degraba, o examinare a consecintelor practice ale tensiunilor si legaturilor dintre egoism si solidaritate, sub multiplele fatete ale acestora, mergind de la recunoasterea drepturilor si demnitatii celor diferiti de noi etnic, rasial, confesional, ca orientare sexuala si, de ce nu, chiar ca specie, pina la sanctionarea indiferentei egoiste a celor mai multi dintre noi fata de mediul inconjurator in care vietuim."

"Un domeniu in care probleme de etica practica sint din ce in ce mai greu de separat de chestiuni stiintifice si tehnice este cel al bioeticii. Dezvoltarea stiintelor medicale si a biologiei a dat nastere unor probleme de etica aplicata care au facut ca prezenta unui 'filosof-consultant in echipele interdisciplinare sa fie obligatorie. […] In statul Victoria, din Australia, exista astazi chiar o reglementare legislativa care cere ca experimentele medicale cu embrioni umani sa fie aprobate de un comitet care include, printre alti membri, 'o persoana care are o calificare in studiul filosofiei'.

Vremea eticii practice (aplicate) este deja prezentul; nevoia de a minimiza consecintele nedorite ale unor decizii riscante, care au o importanta componenta morala, intra in mecanismul functionarii normale a unei institutii. De aceea, ascensiunea acestui domeniu nu este o chestiunde de moda culturala, ci de regindire a cadrului in care se vor lua decizii optime pentru probleme practice, presante moral. Filosofii-eticieni se simt la ei acasa atunci cind se examineaza probleme controversate si se evalueaza comparativ decizii practice in functie de oportunitatea consecintelor lor asteptate. Locul pe care etica practica il va ocupa in programele de studiu ale departamentelor universitare si in diverse alte institutii va reflecta din ce in ce mai mult importanta chestiunilor discutate si nevoia de a cultiva cele mai riguroase standarde si cele mai clare rationamente morale in discutarea acestor chestiuni."

Biblioteca de zece carti

Rubrica in care personalitati ale culturii romanesti isi vor expune preferintele de lectura.

Andrei Plesu:

1. Povestirile pelerinului rus

2. Feodor Dostoievski, Fratii Karamazov

3. Meister Eckhart, Tratate

4. Shakespeare

5. Textele familiei Caragiale (Ion Luca si Mateiu)

6. G.K. Chesterton, Dreapta credinta (Ortodoxy)

7. C.G. Jung, Amintiri, vise, reflectii

8. Bhagavad-gita

9. Vladimir Lossky, Teologia mistica a Bisericii rasaritene

10. Fr. Schuon, Despre unitatea transcedentala a religiilor

















Cristea Alin    11/14/2002


Contact:







 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian