Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


“Dear Canada” o carte pentru voi copii

Dragi copii, dacă deschideti o carte de istorie, veti afla multe lucruri impresionante despre Canada, pe care o sărbătorim la cei 150 de ani ai ei. Citind însă ciclul de cărti “Dear Canada”, veti afla lucruri la fel de impresionante, dar, în acelasi timp, veti intelege si mai bine traseul pe care l-a parcurs această tară de-a lungul anilor, pentru a ajunge să fie considerată “home” pentru sute de copii.
Povestile si mărturisile de jurnal sunt dovezi puternice ale oamenilor ce s-au hotărât să facă din Canada propriul lor pământ si propriul lor cămin.
Astfel din “Jurnalul lui Harriet James”, aflăm cum Harriet, o fetită de doisprezece ani, s-a stabilit în Canada, ea fiind doar unul din sutele de mii de alti copii de la orfelinatul Doctor Thomas Barnardo din Marea Britania, care, între anii 1867 si 1967, deci timp de un secol, au fost primiti de Canada. Se spune că aproximativ o zecime din populatia Canadei descinde din acesti copii-orfani, “waifs and strays”, adusi cu vaporul.
Ca mărturii adevărate la cele spuse mai sus nu pot fi decât fragmentele de jurnal ale lui Harriet, pe care le-am tradus pentru voi, copii.
Harriet si fratii ei, Thomas si Angus, au fost nevoiti să stea la casa Doctor Barnardo, după ce si-au pierdut mama, si tata a plecat în nordul Angliei să caute de lucru. Dar cu adevărat orfani au rămas după ce tata a murit într-un accident de muncă. Deci, când au fost întrebati dacă vor să meargă în Canada, pentru “a better life”, Harriet si Thomas, gemeni, nu au ezitat să spună da. Fratele lor, Angus, fiind mai mic si bolnav, a rămas in Anglia.
În finalul jurnalului, Harriet, care si-a găsit o familie si de lucru, în acelasi timp, ne face să sperăm prin scrisorile ei, pentru care acum îsi poate permite să cumpere un timbru de un “penny”, că va exista si pentru Angus un vapor care să vină în Canada, într-o zi.


Jurnalul lui Harriet James
Din Anglia în Peterborough, Ontario
Junie-Julie-1912

Vineri, Iunie,14, 1912
Pe vaporul Tunisian

Este prima mea noapte pe vaporul care duce orfani în Canada – numai bine pentru mine să încep să scriu în jurnal. Directoarea orfelinatului Doctor Barnardo din Essex a dat fiecări fete câte un caiet pentru însemnari.
“ Să vă notati gândurile si experientele”, ne-a spus ea la plecare. “Amintirile sunt importante”. Deci iată-mă, Harriet James, doisprezece ani, începând aventura vietii mele. Stau cocotată sus pe pat, într-un dormitor, împreună cu Alice , sora ei, Jane, si multe alte fete.
Am avut o plecare frumoasă. În timp ce urcam în trenul “ The Bernardo Special”, ce ne ducea la Liverpool, ne-a acompaniat o orchestră, iar când ne-am îmbarcat pe vapor, o multime de oameni ne-au făcut din mână si ne-au urat “drum bun.” Ai fi crezut că suntem din familia regală, nu niste fete si băieti orfani, în uniformele lor. Timpul a trecut asa de repede, de parcă ieri ni s-a vorbit despre Canada, ce pare mai mult o poveste desprinsă din cărti. Aer curat, mâncare din abundentă, pământul lacurilor, râurilor si muntilor acoperiti cu zăpadă. Si cel mai bun lucru- familii asteptându-ne pe noi.
“Cine vrea sa mearga?”, ne-au întrebat , si unul câte unul am ridicat mâna, nerăbdători a avea o viată mai bună. “

Sămbătă, Iunie, 15, 1912

La ora sase ne-a trezit ceasul desteptător, după care ne-am grăbit să ne spălăm, să ne îmbrăcăm si să ne spunem rugăciunea înainte de micul dejun, care a fost o adevărată sărbătoare pentru noi: ceai din abundentă, budincă, pâine proaspătă cu unt, cârnati, mere si totul servit de chelneri îmbrăcati în alb. În timpul acesta instructorul ne-a citit regulile:
A nu se vorbi cu membrii echipajului, pentru a nu-i sustrage de la munca lor.
A nu se alerga sau striga pe punte sau pe colidoare.
A nu se urca pe marginea puntii.
Suntem obisnuti cu reguli si regulamente, si cu pedepse în cazul când nu le respectăm. Dar aici, timp de opt zile, neavând nicio sarcină de îndeplinit, doar ne vom plimba si juca pe punte.

În dimineata aceasta m-am trezit cu o emotie, ca si când ar urma să descopăr o portocală în soseata din dimineata de Crăciun. Era Thomas si el pe vapor? Era astăzi ziua când îl voi găsi? Dacă Thomas este pe vapor, ne vom găsi unul pe altul. Doar gândim la fel, iar uneori chiar visăm acealeasi vise, asa cum fac, de fapt, gemenii.

Adriana Gheorghiu-Brampton





Adriana Gheorghiu    5/30/2017


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian