Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Sistemul de educatie românesc si aripile mele găurite

Te-a ajutat sistemul de învătământ românesc în dezvoltarea ta personală? A avut un impact pozitiv?
Fac parte din generatia anilor '80 si am prins exact perioada de tranzitie dinspre sistemul comunist înspre acel sistem asa-zis democrat. Haos si nebunie, dar în mare parte pot spune că în proporttie de 70 % am prins în continuare conceptele educationale clasice, din comunism.

Predare de tip monolog, scosul la tablă cu frica în sân si pe unde se deschidea catalogul, violente utilizate drept metode de corectie dar si de inducere a respectului si a performantei, bătăi cu capul de tablă, loviri cu arătătorul în palmă, palme la fată la greu, clasicele scenarii de inducere a rusinii si umilirii până la plânset. Reteta clasică de cum se făcea performantă în sistemul scolar. Existau si exceptii ca peste tot, dar erau atât de rare si pâlpaiau subtil doar în aria materiilor mai umaniste.
Multi ar zice că sunt eu prea sensibilă la aceste aspecte sau că le exagerez sau mi-ar arunca în fată fraza mea preferată si anume: "sistemul acesta te-a făcut OM si nu bullshit-ul de educatie modernistă din prezent, unde copii sunt descreierati si îi iau pe profesori la bătaie".

Dar din putul sensibilitătii mele declar că acest sistem privit cu atâta nostalgie de multi în ziua de astăzi, pe mine personal m-a tras mult înapoi. Si multi ar zice că dacă nu te-a dus capul sau dacă nu ai învătat, ai primit ce ai meritat. Ooo! Tocmai aici e problema! Eu am fost printre cei care au învătat. Stiti voi tabloul clinic clasic- copil premiant, coronite, olimpiade, profesori ce ma lăudau. Si în naivitatea mea am crezut că asta trebuie să fie viata si eram "on top".
Si acum să vedem ce se ascundea în spatele copilului "tocilar"? Vă spun eu ce se ascundea: produsul finit si perfect al sistemului.

Un copil cu aripi tăiate care si-a antrenat de-a lungul a zece ani memoria, încât ajunsese la performanta de a putea memora ecuatii întregi si lipsite de noimă, formule kilometrice si comentarii de opere recitate ca pe o poezie, cuvânt cu cuvânt. Alexandra, esti genială! Auzeam dupa fiecare "turuit" de lectie. Mă prindeau noptile la ora două facând teme peste teme, exercitii suplimentare si alte activităti de omorât si ultima fărâmă de genialitate din mine. Ai mei la un moment dat, de teama să nu mă îmbolnăvesc, îmi spuneau că îmi cumpără tot ce îmi doresc dacă iau si o nota mai mică, doar ca să nu mai existe presiune inutilă pe mine.

Dar degeaba, eram prea prinsă în competitie si în nevoia de a demonstra si de a nu dezamăgi. Tot ce făceam, toate rezultatele erau pentru exterior. Nimic din ce realizam, nu era cu adevărat pentru mine, pentru nevoile mele. Nici nu stiam că am nevoi. Am fost instruită în spiritul competivitătii, spaima că cineva vrea să îmi ia locul (care loc, nici eu nu stiam), crescută în spiritul obedientei si am devenit executantul perfect. Cum să gândesc pentru mine, când mie nu mi s-a cerut asa ceva. Nici nu stiam că se poate să gândesc pentru mine, să îmi formulez propriile idei si opinii. Eu chiar am fost un exemplu de copil care repetă cuvânt cu cuvânt ce predă profesorul si eram felicitată si premiată pentru acest lucru. Mă uitam ciudat la unii colegi de ai mei care alegeau dragii de ei, să vadă lucrurile un pic diferit si mă pufnea râsul si îi catalogam ca fiind incapabili. Întelgeti ce gândire bolnavă si deformată aveam despre realitate, despre mine si despre cei din jur?

Era realitatea mea, singura pe care o stiam si era din păcate o realitate care m-a îmbolnăvit, care m-a indepărtat de potentialul meu adevărat, care m-a sugrumat si mereu am trăit cu sentimentul că nu sunt adecvată. Chiar dacă am intrat perfect în "patul procustian", simteam totusi că mă sufoc si că mă sting încetul cu încetul. Astfel, în adolescentă primul semn că ceva nu e în regulă a fost când am dat nas în nas cu prima depresie...si nimeni nu întelegea motivele pentru care as putea eu să fiu supărată, darămite deprimată.

Cei care au fost mai răzvrătiti si mai rebeliosi din generatia mea, acestia sunt cei care au scăpat de "programarea" totală. Au mai păstrat în ei o fărâmă de unicitate, imperfectiunea perfectă si acel "altceva" care pe mine mă fascinează acum si mă inspiră.

Citeam cărti, dar nu le trăiam cu adevărat. Le citeam ca un robot pentru a face norma, sau pentru a mă lauda în exterior. De abia acum, la 11 ani după iesirea din sistem am reusit, însă după multă dezvoltare personală, să găsesc în mine pasiunea de a citi, plăcerea de a citi. relaxarea si bucuria în fiecare carte. Mi-a fost atât de jenă cu mine când am realizat că tot ce am clădit in scoală era în realitate o copertă de prost gust, construită de fapt de altii drept ofrandă pentru sistem.

Da sunt un produs al sistemului si de 3 ani mă lupt să îmi vindec rănile din acel razboi de exterminare a identitătii. Îmi recuperez încetul cu încetul si destul de anevoios naturaletea si bucuria de trăi liber. Încă mă jenează această libertate si uneori mă retrag în zona de confort, dar trag de mine să evoluez si să îmi recapăt aripile. Dacă sistemul scolar românesc nu va dori să progreseze si nu se va pune la punct cu noile concepte din educatie modernă (vezi modelul scolii finlandeze sau modelul scolii de mindufulness sau sistemul Montessori sau orice alt sistem deschis si centrat pe profilul psihosociologic al elevului ) va reprezenta în continuare un mare obstacol pentru copii din ziua de azi, mai ales pentru cei mai timizi si mai vulnerabili dintre ei, care sunt si mai usor de sugestionat si congestionat în stilul procustian.

Ne întoarcem la celebra frază - "încurajăm formele fără fond"- când am putea să începem să lucrăm la a întelege ca ai nostri copii sunt viitorul acestei tări. Ce fel de adulti ne vor conduce tara? Eu visez la adulti echilibrati, care sunt într-o dorintă de evolutie constantă, care înteleg că este nevoie să scoti capul din cutie si să încerci, să esuezi si apoi să înveti să te ridici mai întelept si mai încrezător. Pentru astfel de adulti- e nevoie de un altfel de sistem!
Stiu că prima senzatie când iesi din zona de confort este cea de durere, dar crede-mă când îti spun, vei ajunge să simti o libertatea ametitoare. Step out of the crowd!

Vă recomand din inimă să vizualizati următorul video:
https://www.youtube.com/watch?v=dO3AvUyfTKA

Vă multumesc! Cu întelegere si iubire, vă salut!






Alexandra Tudose    5/22/2017


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian