Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Crăciunul

„Cine nu are Crăciunul în adâncul inimii sale, nu îl va găsi niciodată sub un brad de Crăciun.”
– Roy L. Smith
Secolul al XX-lea si iată, începutul secolului XXI, a fost si este continuat de o competitie a doctrinelor si practicilor resentimentare. O tristă aducere aminte cu dorinta de răzbunare chinuie pe foarte multi, fără ca acestia să încerce binecuvântatul gest al iertării. Nu pentru uitare pledăm, ci pentru sfânta iertare. Iertarea fată de aproapele, fie chiar si vrăjmas, este necesară. Potrivnicii există printre noi si trebuie să găsim solutii de convietuire cu ei si religia crestină oferă solutii binefăcătoare pentru acest aspect al vietii spirituale. Chiar definitia religiei crestine este cea de religie a iubirii si iertării. Biblia spune: „Să ne iubim unul pe altul, pentru că dragostea este de la Dumnezeu si oricine iubeste este născut din Dumnezeu si cunoaste pe Dumnezeu. Cel ce nu iubeste n-a cunoscut pe Dumnezeu, căci Dumnezeu este iubire” ( I Ioan 4,7-8; „Cine nu iubeste pe fratele său, rămâne în moarte” (I Ioan 3,14).

Ne apropiem de ultimele zile ale acestui an 2016. A fost unul însângerat pentru multi oameni de pe acest glob. Au fost si se continuă războaie, nenumărate catastrofe umanitare. Popoarele vizate nu au avut capacitatea de a le evita, ele folosind o tehnica subumană, demonică, neluată în calcul până acum. Multă ură, mult orgoliu în sufletele oamenilor! Astfel, bucuria sufletelor noastre a fost mereu umbrită de aceste triste întâmplări.

Acum ne aflăm în asteptarea Crăciunului. Un nou Crăciun! Crăciunul despre care a scris cu două secole în urmă, scriitorul englez Charles Dickens, reprezentativ pentru realismul secolului al XIX-lea – „Poveste de Crăciun” – , si care a continuat să fascineze atât pe copii, cât si pe oamenii maturi, fiindcă povestea transcende spiritul sărbătorii Crăciunului, luând în considerare valori precum iubirea, bunătatea si dăruirea. Povestea descrie drama unui bancher lipsit de spiritul Crăciunului si frumusetii acestei sărbători si care, datorită averii sale, ar fi trebuit să cultive tot ce este mai bun în oameni. „Am crezut întotdeauna că sărbătoarea Crăciunului este o perioadă bună, iertătoare, caritabilă, plăcută…” scria Charles Dickens la vremea sa.

Si acum, starea noastră de spirit trebuie orientată spre pace, iubire, compasiune, fiindcă numai asa se cuvine a sărbători Crăciunul, cu sufletele deschise către iubire, dând la o parte gândurile triste, amărăciunea, revolta chiar, provocate de toate întâmplările negative ale anului 2016, de atitudinea arogantă si plină de ură a celor de lângă noi… Să încercăm! Ce ne asteaptă în viitor? Vom trăi (deie Domnul!) si vom vedea! Să lăsăm grijile deoparte în aceste zile si să ne rugăm pentru întelepciune, fiindcă avem nevoie de ea.

Crăciunul este marea sărbătoare a crestinătătii. Este sărbătoarea Nasterii Domnului, trebuie să fie un timp al bucuriei, al păcii si al linistii sufletesti; o perioadă în care primim si dăruim multă iubire si căldură sufletească. Acest lucru se remarcă si în entuziasmul – nepierdut încă – cu care se fac pregătirile pentru această sărbătoare: cumpărături, ornarea caselor, institutiilor, magazinelor, pomilor de pe străzi etc. Odată cu pregătirea cadourilor, oferirea lor celor pe care iubim, ne deschidem inimile spre iubire. În aceste zile bunătatea si dreptatea au drum liber spre sufletele noastre. Venerând miracolul din care se trage această sărbătoare, ne reamintim cu drag trecutul istoric si religios, momentul Nasterii lui Iisus în vremea Imperiului Roman condus de împăratul Cezar Augustus, a Israelului guvernat de regele Irod, de Nazaretul în care au trăit Iosif si tânăra virgină Maria, cea vizitată de un Înger care i-a spus că va da nastere unui Fiu...

„Păstorii s-au întâlnit, s-au sfătuit,/ si la drum au pornit,/ locul să găsească unde Fecioara Maria/ pe Hristos avea să-l nască,/ Fiul ei cel Sfânt,/ Om-Dumnezeu pe pământ./ Pruncul în pântecul mamei a-îngenuncheat/ si pe Dumnezeu l-a rugat/ ca Maica să-l nască,/ lumea aceasta s-o cunoască,/ nouă să ne prorocească./ Maria genunchii Fiului i-a mângâiat/ si Dumnezeului s-a rugat/ pentru noi să-l nască./ În acea noapte sfântă s-a rugat/ si pe Iisus ni l-a dat,/ cuvântul spre a-I fi ascultat./ E seara sfântă de Ajun, când noi,/ drumurile le deschidem înapoi;/ la locul lor găsim faptele toate/ cu peste două mii de ani întâmplate.” (În Ajun de Crăciun - din volumul de versuri „O mie si una de poeme”).

Cuvântul „Crăciun” se pare că l-am mostenit din latinescul „creatione” – creatie, nastere. Unii spun că e vorba de un cuvânt mult mai vechi, tracic, de înaintea venirii Romanilor, iar altii spun că ar veni din limba slavă, preluat odată cu crestinismul de la slavi. Obiceiurile mostenite pentru sărbătorire diferă de la o zonă la alta a Tării, dar pretutindeni au la bază sentimentul religios.

În seara de Ajun, casele noastre sunt frumos decorate, cu nelipsitul Pom de Crăciun („O, brad frumos cu cetina tot verde/ Tu esti copacul credincios/ Ce frunza nu si-o pierde…”), cântat în atât de multe limbi de pe glob, îsi primesc colindătorii. Obiceiul împodobirii bradului de Crăciun îsi trage originile de la popoarele germanice. Traditia s-a răspândit în restul Europei si apoi în toată lumea după Primul Război Mondial. Între podoabele bradului bomboanele de pom, globurile si ghirlandele au devenit clasice.
Colindatul este cea mai răspândită traditie, alcătuit din texte ceremoniale (colinde), formule magice, dansuri si gesturi. Originea colindelor se pierde în timpurile îndepărtate ale istoriei poporului nostru. De-a lungul secolelor au devenit mai frumoase si au căpătat o mare varietate pe întreg teritoriul tării. Ele creează o atmosferă de sărbătoare si bună dispozitie. Doar în anul 1940, în anii cumpliti ai celui de al Doilea Război Mondial, când ostasii români mureau cu miile pe front, si uneori după arestările din regimul comunist, se cânta tristul colind de care îmi amintesc: „Mos Crăciune, Mos Crăciune, dacă vii si pe la noi, să-mi aduci te rog Bătrâne, pe tăticul înapoi…”.

Viata de astăzi, individuală si socială, cu problemele ei materiale coplesitoare, ne îndepărtează uneori de adevărata viata spirituală, aruncând între materie si spirit un văl întunecos. Sărbătoarea Crăciunului fiind o sărbătoare a sufletelor noastre, oamenii dau la o parte acest văl, Crăciunul să devină, în fiecare an, Sărbătoarea Bucuriei, când Cerurile se leagă de Pământ, când fiecare dintre noi redevine copil prin curătenia gândurilor si îsi deschide sufletul către Domnul, cu credintă si iubire.

Să uităm în aceste zile ale Sărbătorii Crăciunului de necazuri, tristete, violentă, sărăcie, să ne îmbogătim cu credinta în Dumnezeu, să respectăm traditiile frumoase ale neamului, să fim bucurosi!

Crăciun fericit tuturor! La multi ani 2017!


Vavila Popovici – Carolina de Nord








Vavila Popovici     12/23/2016


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian