Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Marin Preda - anii formării intelectuale - o carte de Stan V.Cristea

Când crdeam că s-a asternut o tăcere suspectă peste opera lui Marin Preda, primesc o carte de la teleormăneanul Stan V. Cristea din Rosiorii de Vede despre viata scritorului cu accent pe anii formării intelectuale din perioada 1929- 1948. Cartea ne dezvăluie travaliul primilor ani de scoală din Silistea Gumesti (1929-1937), care până acum n-au făcut obiectul niciunui studiu aprofundat de istorie literară. Studiul de fată porneste de la propriile confesiuni ale scriitorului pe care le găsim în eseurile „Bătrânul învătător”, „Un învătător ciudat” si „Stâlpul de foc imaginar” publicate în revista „Luceafărul” din 1971.

Când scriitorul împlineste sapte ani, este înscris în clasa întâi la începutul anului scolar 1929-1930 la Scoala Primară de băieti si fete din Silistea Gumesti, avându-l ca director pe Ionel Teodorescu, iar ca învătător pe Atanasie Penescu. Cu Penescu am fost si eu coleg ca profesor la Scoala Râca, unde mi-a povestit din multele amintiri despre Marin Preda.„ Era un sfrijit, povesteste învătătorul, venea în cămasă si izmene, încins la mijloc cu un brâu de tei, cu traista de gât si descult.”
Primul an îl ratează din cauza absentelor si rămâne repetent.
Elevul Călărasu T.Marin este înscris iar în clasa întâi si la finele anului scolar 1930-1931 obtine rezultate multumitoare, cu media 6,75. În anul următor, adică 1931-1932 este înscris în clasa a doua, clasă care „abia am trecut-o! (Vita ca o pradă). Clasa a treia va fi crucială pentru scriitorul de mai târziu, elevul constientizează că trebuie să învete si „...la sfârsitul anului m-am pomenit printre premianti..” (Vita ca o pradă) cu media 8,29. Rezultate bune la învătătură obtine si în clasa a patra, având media 8,00, cu premiul întâi, la băieti.
După cele patru clase primare, elevul Călărasu T Marin nu mai seamănă cu copilul de latădată. Era ”Cuminte, povesteste unul din colegii lui de scoală, învăta bine si iesea tot timpul premiant...”
Trecând în cursul complementar, Călărasu T. Marin urmează clasa a cincea în anul scolar 1934-1935, avându-l ca învătător pe Crivăt Anghel, si el coleg cu mine la Scoala Râca. Acum este clasificat întâiul dintre 21 de elevi cu media generală 8,85. Si clasa a sasea o încheie cu rezultate foarte bune cu media generală 9,03. Învătătorul Ionel Georgescu povestea: „Era un visător în clasă. Se uita fix în ochii mei si la început am crezut că mă sfidează...” În clasa a saptea (1936-1937) învată cu mai multi învătători si obtine rezultate foarte bune cu media 9,15.
Trebuie să mentionez că în carte aceste date sunt presărate cu amintiri din viata colegilor, a învătătorilor si cele povestite de autorul însusi cu lux de amănunte.

Al doilea capitol al cărtii se deschide cu titlul ”Marin Preda, normalist la Abrud”. După esecul întâmpinat cu înscrierea la Scoala Normală Carol I din Câmpulung că „n-are ochi buni”, sau însrierea la Gimnaziul industrial de la Miros că „se terminaseră înscrierile”, Marin Preda a plecat spre Abrud cu Gheorghe Rizescu, „falsul librar”, ajungând „Seara, pe la orele nouă” cu o mocănită. În Scoala Normală de Băieti „Andrei Saguna” din Abrud nu se mai dădeau examene, deoarece locurile nu erau completate. Se dădea doar examen de bursă, unde Marin Preda s-a văzut în capul listei. La acestă scoală Marin Preda figurează înscris între anii 1936-1937 si 1937-1938. Numele sub care este înscris aici este Predescu Marin, probabil de la Preda. Termină anul scolar cu media 8,89, fiind clasificat al doilea între 19 elevi. La acestă scoală Marin Preda n-a terminar decât un an deoarece se desfiintează si elevii sunt transferati la Scoala normală din Cristur, unde functionează ca bursier clasa a doua între 1938-1939 si clasa a treia între 1939-1940, când orasul se numea I.G.Duca. Si în acest capitol autorul cărtii ne introduce în atmosfera scolii povestind cu lux de amănunte despre profesori si colegi.

Un alt capitol interesant este si „Marin Preda, normalist la Bucuresti (1940-1941). Acestă perioadă nu a fost investigată până acum. În contextul Diktatului de la Viena, prin care România a fost silită să cedeze Ungariei aproape jumătate din teritoriul Transilvaniei, Scoala Normală din Cristur si-a încetat activitatea, iar elevii au fost repartizati pe la alte scoli. Un număr de 19 băieti, care îl cuprindea si pe Marin Preda au fost repartizati la Scoala Normală de Băieti a „Societătii pentru Învătătura Poporului român” din Bucuresti. Din cauza conditiilor speciale în care se găsea Tara, acestă scoală îsi va deschide cursurile mai târziu, fapt ce face ca Marin Preda să se întoarcă în sat „ să intre învătător suplinitor la scoală si să-si termine studiile pe undeva când se va ivi prilejul” Marin Preda s-a întors totusi la scoală la Bucuresti. Cursurile s-au deschis pe 21 octombrie 1940 din cauza ardelenilor care au fost cazati aici. Cursurile si le-a început fără cărti. „Gândul plecării din scoală, va povesti scriitorul mai târziu, îmi stăruia mereu în minte în timpul orelor, mai ales că diferenta de vârstă dintre mine si colegii mei începuse să mă jeneze” Neavând bani să plătească tazele, subdirectorul i-a sugerat să plece de la cursuri. A venit apoi cutremurul din 10 noiembrie1940 si scoala s-a închis pentru reparatii, convingântul pe Preda s-o părăsească definitiv.

Cât timp scoala a fost închisă, Marin Preda a stat la frate-său, Nilă, apoi pe la prieteni. Scoala s-a redeschis după sărbători pe 8 ianuarie 1941, dar Marin Preda nu s-a mai prezentat la cursuri fiind „în amorteală si asteptare”. A dat examenul de capacitate după patru clase, obtinând rezultate satisfăcătoare. A terminat, deci, patru clase normale; pentru clasa a cincea nu s-a mai înscris întrucât a avut note mici si nu a mai beneficiat de bursă.

Acum începe să facă progrese în scrierile literare( vezi romanul „FEREASTRA”) pe care-l dă la colegi să-l citescă, „ la nouăsprezece ani am putut să scriu o povestire, în plin vacarm de tramvaie si masini, pe terenul viran de lângă piata Bălcescu”,acum ia contact cu lumea literară- „ am ajuns, scrie Preda, să pun piciorul pe tărmul literaturii”, luând legătura cu Geo Dumitrescu de la revista ”Albatros”, primul căruia i s-a confesat despre faptul că scrie literatură.
Un capitol interesat al cărtii este si „Marin Preda, în anii debutului literar” Anii 1941-1943 sunt anii cei mai tulburători din viata sa. Din această perioadă, confesiunile despre Marin Preda încep să se înmultească. Nu vom stărui asupra lor, lăsând cititorul să savureze acele pagini. „Adevăratul meu debut datează din 1942, cu povestirea „Pârlitul”, apărută într-un supliment literar” al ziarului ”Timpul, unde mai târziu devine corector.”. Începe să citească la „Zburătorul” lui Eugen Lovinescu primele lui productii literare.

Capitolul „Marin Preda, în anii serviciului militar” este un capitol inedit care nu a făcut până în prezent obiectul nici unui studiu aprofundat. Autorul cărtii merge pe firul vietii scriitorului arătând că în toamna anului 1942 Marin Preda părăseste Bucurestiul si se prezintă ca recrut la Centrul de Recrutare Teleorman din Turnul Măgurele. În primăvară este încorporat si este trimis la Regimentul 3 Grăniceri, repartizat la servicil militar auxuliar, fiind suferind de miopie forte. Pe data de 20.IX. 1943 este mobilizat si pe 1.XII. 1943 este avansat fruntas. Pe data de 29.IV.1945, după doi ani de armată, este lăsat la vatră. Autorul cărtii aduce documente inedite din viata de soldat, memorii ale colegilor si ofiterilor, dar si referinte ale scriitorului din acestă perioadă.
În ultimul capitol al cărtii, „Marin Preda, în anii afirmării literare(1945-1948)” autorul vorbeste despre debutul literar si publicistic as scriitorului. Din acestă perioadă încep să se înmultească studiile despre Marin Preda si în „Viata ca o pradă” Preda ne dezvăluie multe amănunte ale debutului. Acum este perioada afirmării incontestabile, prin aparitia volumului de debut „Întâlnirea din Pământuri”(1948) dar si pregătirea cu diferite schite pentru aparitia „Morometilor”. După lăsarea la vatră, Marin Preda revine în Bucuresti, unde îsi întâlneste vechii confrati, leagă noi prietenii literare si publică în diferite reviste. Fratele lui Sae ne povesteste despre acestă perioadă: „Mi-aduc aminte de debutul lui editorial cu „Întâlnirea din pământuri”. Era fericit si nelinistit totodată de soarta cărtii: cum va apărea, cum va fi primită...”

Cartea lui Stan V. Cristea are o Bibliografie selectivă care face deliciul cititorului si o iconografie cu imagini din viata lui Marin Preda si a satului Silistea-Gumesti.
Cititorul, criticul literar si cel care vrea să afle aspecte despre scriitor din acestă perioadă are în acestă carte un îndrumar indispensabil pentru reconstituirea unei monografii integrale cu viata lui Marin Preda.
Domnul Stan V. Cristea rămâne un cercetător avizat al vietii lui Marin Preda .








Ion Ionescu - Bucovu    11/8/2016


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian