Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


revista - revistelor saptamanale



Numarul saptaminii: Adevarul literar si artistic

Articolul saptaminii: Operatiunea "Limba" - comedie intr-un singur act (normativ) - Stefan Cazimir (Adevarul literar si artistic)



22, nr. 658, 15 - 21 oct. 2002

16 pagini, 10.000 lei

www.revista22.ro



Emil Constantinescu - intelectual critic si om politic democrat - Vladimir Tismaneanu

"Oricum am privi lucrurile, in acesti patru ani [1996-2000], in Romania s-a produs o bresa sistemica. Actualul partid de guvernamint a cunoscut experienta opozitiei, clasa politica s-a maturizat, iar politica externa a mers fara ezitare in directie vestica. Memoriile profesorului Constantinescu lumineaza pagini dificile, complicate, chiar frustrante din perioada comunista, inclusiv framintarile din rindurile Conventiei Democratice, polemicile cu unii intelectuali, altminteri stiuti pentru convingerile lor pluraliste, decalajul dintre dintre imensele asteptari legate de victoria Conventiei si realizarile practice, intotdeauna ingradite de forta constringatoare a ceea ce putem numi nivelul real al culturii politice a Romaniei postcomuniste. Emil Constantinescu a avut de luptat nu doar cu inertii birocratice si cu molima coruptiei. I-a revenit tot lui sa se opuna acelui flagel diagnosticat cindva de Eminescu drept maladie a vietii politice romanesti: traficul de principii, salturile mortale de la o extrema la alta, lipsa de respect pentru valorile profesate cu un patos de prea multe ori dubios.

Ceea ce apreciez in chip deosebit la Emil Constantinescu este tocmai o sinceritate adeseori dezarmanta, expresie a unei verticalitati morale autentice. Reflectiile sle despre carti, autori, evenimente sint expresia acestui spirit pentru care duplicitatea este deopotriva un viciu moral si unul politic."

[Din textul scris, inregistrat si transmis pentru festivitatea lansarii in 5 octombrie 2002:

Emil Constantinescu, Timpul darimarii, timpul zidirii, 4 vol., Ed. Universalia, 2002, 3.500 pag., pret: 1.600.000 lei]

O carte si multe comunicate de protest - Alexandru Lazescu

"Televiziunea publica, spre deosebire de Pro TV si Antena 1, nu a considerat deloc de cuviinta sa stea de vorba cu fostul sef de stat inaintea lansarii cartii. (…) In cazul interviului din Stirile Pro TV din preziua lansarii, a existat in plan si o interventie in paralel a lui Cosmin Gusa. Ce treaba avea sa comenteze secretarul general al PSD o carte care nici macar nu fusese oficial lansata e o intrebare la care e greu de raspuns intr-un registru logic normal. E insa un element foarte bun, pentru a developa libertatea de manevra a mass-media romanesti in acest moment."

"Daca e sa ne insa la comunicatele de protest, surprinde intr-un fel, ca si in cazul scandalului Armagedon, atentia speciala acordata in special de echipa Nastase - pentru ca Ion Iliescu s-a dovedit mult mai rezervat - fostului sef de stat al Romaniei. La urma urmei, in jurul lui Emil Constantinescu a ramas doar o mina de oameni, dintre fostii sai colaboratori apropiati. Fostul presedinte nu are vreo influenta reala asupra nici unei formatiuni politice majore actuale. […] O posibila explicatie ar putea fi aceea ca Emil Constantinescu e un factor greu de evaluat in politica romaneasca. O excrescenta care ar putea eventual incurca consolidarea unui establishment politic autohton simplificat si predictibil, in care, indiferent de evolutiile din viitoarele cicluri electorale, surprizele sa fie minime, dincolo de retorica publica a principalilor actori."

Memorialistica si megalomanie - Andrei Cornea

"In spatele paginilor lui Radu Vasile [Cursa pe contrasens, Ed. Humanitas, 2002, pret: 200.000 lei] intilnim un om superficial, mediocru, inconstant si cu multe alte defecte, dar totusi viu. Volumele lui Emil Constantinescu nu par de obicei a avea drept de autor decit un portret electoral - poate acele reprodus pe coperta a IV-a a volumului 2, cit si pe invitatia la lansarea cartii: figura Conducatorului privind spre 'viitorul luminos'!"

"…Trist de fapt spectacolul acestor bieti oameni care, neputind fi niste conducatori autentici, n-au stiut sa se retraga demn in viata privata, lasind citeva iluzii macar celor care au crezut in ei! Ei isi scriu acum de zor memoriile, ignorind decenta scrisului asa cum au ignorat-o pe aceea a actiunii; ne dau astfel de inteles ca tare mai jinduiesc s-o ia din nou de la capat, si la fel de indecent!"

Retrospective volens-nolens - Sorin Alexandrescu

"Bizantul a oferit romanilor modelul conjunctiei autocrate dintre biserica si stat - desi limba culturii era slavona, in loc de latina din care venea limba vorbita, a spus un istoric: o 'indoita identitate' a spus, cred, altul -, in timp ce Occidentul cunostea disjunctia sau chiar conflictul dintre stat si biserica, un spatiu de optiune sau libertate, deci, iar limba bisericii era latina, in tarile romanice aceeasi cu sursa limbii vorbite. Romanii, un timp, au ezitat. 'Ar urma ei pe romani decit ca-i au vecini pe greci', suna un citat dintr-un document papal de la inceputul secolului al XIII-lea. Un citat emblematic: vesnica ezitare romaneasca intre vecinul apropiat, privit cu teama, si vecinul indepartat, privit cu speranta si dor, dublu amestec naivitate si inactiune."

San Marco si Balaurul Sepp - povestiri juridice despre fotbal - Traian Ungureanu & TRU

"Fotbalul e azi un joc atacat din propriul sistem de reguli. Nimic, nici o contragreutate nu poate impiedica un arbitru sa ia decizii profund 'arbitrare'. Prezenta discretionara a persoanei in functia de administare a regulamentului e aproape o invitatie la abuz. Ceea ce nu inseamna ca nu exista arbitrii buni, ci doar ca nimic nu poate impiedica un arbitru sa fie 'rau' daca asta doreste sau atit poate. Nerenovat de un amar de ani, fotbalul seamana tot mai mult cu o birocratie judiciara vulnerabila la toane, capricii si interese personale. Functia de recurs, vitala in orice sistem legal, e in mod curios, extrem de redusa in jocul de fotbal. Ideile celor ce propun de citeva luni introducerea mijloacelor electronice nu fac decit sa semnaleze aceasta fisura si sa propuna solutii de intarire a functiei de recurs. Fotbalul nu mai poate fi simultan cel mai iubit joc al omului si maidanul celor mai primitive nelegiuiri. Pastrind actuala sa formula de organizare legala, jocul de fotbal ramine etic in urma epocii pe care o domina ca spectacol. Aici trebuie plasata remarca lui van Basten care spune, aparent fortind: "Daca fotbalul era un joc american, regulamentul lui ar fi fost demult schimbat".



DILEMA, nr. 501, 18 - 24 oct. 2002

20 pagini, 7.000 lei

www.algoritma.ro/dilema



Tema numarului: La omul sarac…

"…sarac ca in anul acesta, ca in anul trecut si ca de cind sint, niciodata n-am fost!" (Ion Creanga - "Amintiri din copilarie")



Glume proaste - Sever Voinescu

"Premiul Nobel pentru Pace a fost acordat anul acesta fostului presedinte american Jimmy Carter. Motivatia Comitetului Nobel cuprinde, intre altele, elogiul activitatii sale de decenii pentru promovarea respectarii drepturilor omului. Jimmy Carter este cel care l-a laudat intr-o maniera dezonoranta pentru orice lider al lumii civilizate pe Ceausescu, este cel care l-a numit pe Tito 'un om care crede in respectarea drepturilor omului' si cel care a spus ca Polonia stalinistului Gierek 'pastreaza conceptia noastra asupra drepturilor omului'. A simpatizat deschic cu suspecti de tipul Daniel Ortega si s-a pozat zimbind senin cu Kim Jong Il si Fidel Castro. El e cel care a spus, dupa ce a vizitat Coreea de Nord, ca magazinele de acolo ii aduc aminte de cele din SUA. Un cinism dureros pentru o populatie infometata si adusa la stadiul de a minca iarba. Dar cinismul dlui Jimmy Carter este, in continuare, treaba domniei-sale. Ceea ce frapeaza, aici, este cecitatea juriului Nobel care e, probabil, preocupat mai mult sa traga suturi belicoasei administratii Bush decit sa cintareasca cu atentie meritele unuia si altuia.

Intr-un sir de personaje, fara indoiala importante din punct de vedere politic si istoric, dar situate complet in afara spiritului celui mai prestigios premiu pentru pace, precum Arafat sau Kissinger, si Carter este de acum inainte un motiv de rusine pentru numele Nobel."

Pe umerii lui Ceausescu - Adrian Cioroianu

"Ideologiile au murit, pare-se. Thomas Friedman, editorialistul de politica externa de la New York Times, a lansat acum vreo trei ani teoria arcelor de aur: anume ca este din ce in ce mai putin probabil ca doua state in care exista restaurante McDonald's sa fie prinse intr-un razboi unul impotriva altuia. Au palit idologiile, dar raul nu a disparut."

"Traiti marunt!" - Aurora Liiceanu

"Saracia are sensuri multiple. Dincolo de obisnuinte, de venituri si consum, saracia este un stil de viata, un trai al preturilor mici, o viata in care se structureaza deprinderea de a face din putin cit mai mult, de a parea ca traiesti normal: nu mori, ai cam de toate, iesi modest din tiparul cotidian de sarbatori, dar tot ce ai exclude diferenta, exceptia, ceremonialul intimplator, curiozitatea."

Scenarii fara happy-end - Radu Malureanu

"Raul saraciei nu poate fi evaluat doar in cosulete zilnice, speranta de viata la nastere, puterea de cumparare la paritate si alte tehnicisme. In spatele hainelor vechi, a mincarii neconsistente sau a donarii de singe pentru a cumpara uniforme copiilor (altfel, povesti triste si emotionante) se afla drama confuzieie valorilor, a frustrarii generatoare de 'culturi anti-dezvoltare', lipsa de coeziune, de incredere, de comunicare."

Un loc numit Dincolo si un loc numit Pierzanie - Andrei Gorzo

Occident (Romania, 2002), de Cristian Mungiu

"Filmul are siguranta stilistica, personaje minunate, poveste (trei fire principale, care se intregesc reciproc, dar povestile sint mai multe) si acea calitate, atit de putin romaneasca, de a nu viri degetul in ochiul spectatorului, de a nu privi de sus personajele, de a nu predica. E un film despre vraja lui 'Dincolo', despre plecari si despartiri, dar nu veti gasi nici urma de gesticulatie cabotina, de disperare jucata, de condamnare sau condescendenta. E o comedie (romaneasca!), printre personaje principale se afla un politist (roman!) si (imaginati-va, daca puteti) filmului nici nu-i trece prin cap sa faca bascalie ieftina pe seama politistilor. E o dovada de respect, din partea regizorului-scenarit, pentru publicul sau, un semn de incredere ca atitia ani de Vacanta mare n-au reusit sa ne timpeasca de tot."

Drumul spre pierzanie / The Road to Perdition (SUA, 2002), de Sam Mendes

"Daca filmul acesta reuseste sa spuna ceva, e ceva despre actori mari (Paul Newman, Tom Hamks: le sta bine, ca tata si fiu) si imagini frumoase. Mergeti, uitati-va la ele si simtiti-va bine. Totul e sa nu credeti ca ati vazut o capodopera."



ROMANIA LITERARA, nr. 41, 16 - 22 octombrie 2002

32 pag., 10.000 lei

www.romlit.ro



Amintirea lui Dan Dutescu

Monica Pillat: "Intr-o epoca de uniformizare mentala, profesorul Dan Dutescu alesese sa cultive discret, dar ferm personalitatea fiecaruia dintre noi, incurajindu-ne sa avem incredere in propriile noastre optiuni. Mi-a aduc aminte, in picioare, in spatele catedrei, ascultind cu retinuta incintare, 'productiile noastre', ma fermeca politetea desavirsita cu care isi pronunta judecatile sale de valoare si critica, astfel incit si cind ne certa si cind ne lauda performantele ne invaluia in caldura aceluiasi zimbet tolerant si malitios totodata."

Din articole

"Popor imbatrinit, conservator, inamic al experimentelor, romanii accepta cu greu schimbarea. Iar cind o accepta, vor rezultate fulgeratoare." (Mircea Mihaies)



ZIARUL DE DUMINICA, nr. 40/2002 (122)

8 pagini, 4 pag. color

suplimentul de vinerea al ZIARULUI FINANCIAR, 18 octombrie 2002

12 pagini, 10.000 lei

www.zf.ro/ziarul_de_duminica



Nationalizarea prestigiilor - Alex. Stefanescu

"Se agita pe scena vietii literare citiva critici tineri care incearca sa iasa din anonimat denigrindu-i pe marii scriitori, intr-un stil mahalagesc. Unii au inceput acum citiva ani cu Mihai Eminescu, altii continua, in prezent, cu Nicolae Breban si Ana Blandiana."

"Tinerii critici la care ma refer asta incearca in fond: sa nationalizeze prestigiile. Nu intimplator ei instiga pina si multimea de pe strada impotriva scriitorilor cunoscuti, pe care ii prezinta ca pe niste privilegiati. Este, bineinteles, o minciuna. In realitate, acesti scriitori, pe care ar trebui sa-i sarbatorim in fiecare zi, traiesc ca niste cersetori."

Kitsch-ul de toate zilele: Frinarii - Cristian Crisbasan

"Ieri am vazut la stirile TV ca nu vom fi primiti in UE in 2004 pentru ca n-avem performanta economica. Lasa ca daca se voteaza legea 'folosirii corecte a limbii romane', o sa comunicam mai usor, lucrurile or sa se limpezeasca, toata lumea o sa stie clar ce are de facut, o sa avem o revelatie si o sa intram in Europa cu inter-city-ul. Pardon, cu trenul in regim de mare viteza, fara clase, care nu opreste decit in citeva orase mari si nu e rapid."

Modele pentru secolul XXI: Sedar Senghor, Sfatuitorul - Stelian Turlea

"S-a nascut in Senegal, intr-o familie instarita, a invatat in Franta si a fost primul cetatean african care a sustinut si promovat examenul de stat la Scoala Nationala Superioara din Paris. […] A fost, dupa razboi, deputat de Senegal in Adunarea Constituanta din Paris, apoi a revenit definitiv in tara de bastina, iar dupa cistigarea independentei acesteia a fost presedinte vreme de doua decenii. […] A fost singurul presedinte de pe continentul sau care s-a retras de bunavoie, in 1980, gest fara precedent; dar a continuat sa-si consilieze urmasii la putere, motiv pentru care a fost supranumit 'Maudo' - Sfatuitorul. […] A scris poezie foarte buna, a publicat multe volume, remarcabile prin lirismul lor muzical, a fost numit de Jean Paul Sartre 'Orfeul negru' inca acum cinci decenii. […] A fost primit in Academia Franceza."

Scurte: Si sfinteste-ne noua netul acesta - Bogdan Alexandru Stanescu

"Site-ul italian 'Sfinti, preafericiti si martori' invita utilizatorii sa voteze pentru ca 'internetul, utilizatorii si programatorii' sa beneficieze de un sfint protector, asa cum automobilistii il au pe Sfintul Christophe, iar vinatorii pe Sfintul Hubert. […] Sfintul Alfonse Marie de Liduori pare favoritul concursului pentru acest 'titlu'. Cu 38,18% dintre voturi, acest episcop si doctor al Bisericii Catolice, licentiat in drept la virsta de 16 ani, autor a 111 carti si mare propovaduitor al Evangheliei, se afla pe primul loc in preferintele votantilor. El l-a intrecut pe sfintul Jean Bosco (1815-1888), inventator al unei metode educationale originale si proclamat patronul lumii editoriale de catre Papa Pius al XII-lea pe 24 mai 1946."



OBSERVATOR CULTURAL, nr. 138 (15.10 - 21.10.2002)

32 de pagini, 10.000 lei

www.observatorcultural.ro



Ce ispravi a mai facut romanul francez - Alexandru Matei

"Cea mai valoroasa parte a romanului francez contemporan, dupa parerea mea, sta, in cartea lui Viart, sub semnul minimalismului. S-a vorbit mult despre acest curent, prezent in pictura, de exemplu, ca espresie mai degraba a unui refuz (Don Judd, de exemplu), trecut apoi in literatura, cu aceeasi intentie polemica, musamalizata insa. Minimalismul in literatura nu reprezinta mai mult decit o dominanta, tehnic vorbind. Dar el naste un ethos, construieste reprezentari, si acestea sint poate cele mai spectaculoase noutati ale literaturii franceze contemporane, poate singurele. Din punct de vedere etic avem de-a face cu un nou scepticism, uneori colorat cu autoironie, la Jean Echenoz, alteori compact, ca atitudine in fata absurdului, la Marie Redonnet. Reprezentantii acestui curent, gestionat editorial de Minuit, sint calificati de Jerome Lindon, editorul, de 'impasibili'. […] Minimalismul il are ca maetru incontestabil pe Samuel Beckett, adevaratul parinte al 'postmodernismului' francez."

"O cultura care are nevoie de oameni singuratici e o cultura puternica…" (II) - interviu cu Stefan Borbely

"Exista citeva directii clare pe care le-ati putut identifica in literatura ultimului deceniu?

1. Ascendenta valorica a poeziei scrise de femei;

2. Trecerea de la stadiul conceptual, teoretic al postmodernismului la cel existential, decantat in literatura;

3. Relativizarea lucida, responsabila, erudita a fascinatiei necritice exercitate de catre generatia Noica-Eliade-Cioran;

4. Detabuizarea eroticului;

5. Oboseala genratiilor anterioare generatiei '80 si eforturile disperate pe care le fac reprezentantii lor pentru a-si pastra privilegiile simbolice;

6. Recuperarea, uneori necritica, a literaturii scriitorilor romani din exil, supravalorizati pentru simplul fapt ca vin de dincolo si, complementar, dorinta acestor scriitori de a fi primiti ca niste vedete, prin obliterarea receptivitatii critice;

7. Proliferarea cartilor erudite, specializate, unele cu nimic mai prejos decit cele similare publicate in Occident;

8. Declinul prozei, cu marea exceptie care e Mircea Cartarescu, egal cu o intreaga literatura;

9. Relativizarea instrumentarului exclusiv estetic al criticii literare, prin implicarea altor perspective de lucru (multiculturalism, gender studies, mentalitati etc.) si

10. (cu voia dumneavoastra la urma, fiindca aici stiu ca imi sap groapa, si inca una adinca): Diversificarea institutionala a apartenentei profesionale, existenta ASPRO si a climatului cultural managerial deschis, decomplexat, pe care il sustine."

Occident - "occidentul" unei cinematografii virtuale - Valerian Sava

"Dupa E pericoloso sporgersi (1995) al lui Nae Caranfil si Marfa si banii (2001) de Cristi Puiu, Cristian Mungiu este - cu al sau Occident (2002) - al treilea debut care conteaza, notabil si evolutiv, intr-o cinematografie romaneasca virtuala (pe ruinele celei malformate sau pulverizate de fostul regim ori in trena lui)."

"Daca la E pericoloso sporgersi am scris despre 'curentul liric al unei personalitati' (Vianu), indispensabil in orice compozitie artistica, dar atit de deficitar in filmele romanesti, Occident se instituie ca un model de captare in postmodernitate, o data cu lirismul si comedia, a fiorului tragic (nu atit de greu comparabil cu filmul, cum credea clasicul Kracauer)."

"Nimic mai ingrat decit ce ar rezulta din unele cronici din cotidiane - nu-i vorba, elogioase: ca partile tari ale filmului ar fi 'scenariul' si distributia. Intreaga partitura ecranista este a unui film de autor in intelesul deplin al termenului."

Din articole

"Cred ca revirimentul metodologic al culturii si civilizatiei noastre atit de incercate se va produce direct proportional cu erodarea obsesiei legitimante pentru trecut." (Stefan Borbely)



ADEVARUL LITERAR SI ARTISTIC, nr. 638, 15 octombrie 2002

16 pagini - 5.000 lei

http://adevarul.kappa.ro/litindex.html



"Cu lacrimi in ochi se vede foarte rau" - interviu cu Imre Kertesz

Imre Kertesz a primit Premiul Nobel pentru literatura pe anul 2002.

"Holocaustul, ca tema de dezbatere, apare din nou in anii saptezeci, treizeci de ani dupa producerea faptelor… Totul este foarte tipic in aceasta dezbatere in care, fara indoiala, exista multe interese, multe falsuri si multe manipulari, distorsiuni ale realitatii ca, de exemplu, dupa cum am mai spus, filmul lui Spielberg, imbibat cu acest sentimentalism care nu foloseste nimanui si nu ajuta absolut dezbaterea esentiala despre ce anume s-a intimplat culturii europene la Auschwitz, cu Auschwitz si prin Auschwitz.(…) Eu cred ca industria mortii de la Auschwitz, ca si dictaturile pe care le-a suferit Europa in secolul XX au produs o schimbare profunda in cultura european, de asemenea si in formele de viata."

Caragiale universal sau Simfonia imprevizibilului - Cristina Modreanu

"Cine l-a cautat pe Caragiale in acest an care ii este dedicat, a avut parte de surprize de tot felul, unele placute, altele mai putin. Statuia i s-a mutat dintr-un loc in altul, oamenii au inceput sa-si aminteasca de casele in care a locuit, s-au pus pe scris carti despre el - unele s-ar putea chiar sa apara! - o piesa i s-a jucat la televiziune, alta i s-a citit la Paris, asa ca, una peste alta, s-ar zice ca i-a mers destul de bine in acest an aniversar UNESCO. In salile de spectacol s-a aflat in viziuni diferite, pe care el insusi le-ar fi comentat, de buna seama, cu mult umor, ba deunazi l-am gasit chiar intr-o cafenea - aici, cu siguranta, i-ar fi placut -, dar din punct de vedere spectacologic, pina acum nu s-au inregistrat 'interventii' demne de tinut minte in timp, atunci cind granita acestui An Caragiale va fi depasita. Lumea artistica de pe la noi s-a aflat intr-un consens usor sinistru, decisa parca sa-l transforme pe ilustrul comediograf intr-un soi de icoana, usor aburita de fumul candelei ce nu conteneste a arde dedesubtul ei. In acest context era greu de crezut ca cineva va avea, totusi, curajul de a da jos icoana de pe perete pentru a o curata de prejudecati si a-i reda stralucirea ce poate lumina o viata, ca si o opera literara.

'Minunea' s-a petrecut recent la Teatrul National, chiar in deschiderea 'stagiunii aniversare 2002-2003', care marcheaza implinirea a 150 de ani de existenta a Nationalului bucurestean si i se datoreaza tinarului regizor Felix Alexa. Ceea ce mi se pare esential, demn chiar de mentionat intr-o istorie a teatrului romanesc, este felul in care acest creator reuseste sa inoveze profund, nu atit in forma spectacologica, cit in fondul perceptiei noastre asupra lui Caragiale, fara a rasturna, revolutionar, modelele atit de bine fixate in constiinta publicului si specialistilor (cum se intimpla de obicei cind e vorba de instaurarea unei 'noi ordini'), ci continuindu-le, dupa ce a asimilat esentialul. Se intimpla ca pasul inainte facut de montarea sa cu O noapte furtunoasa sa fie insa unul realmente important, fiindca are ca urmare o asezare a dramaturgului in panoplia teatrului universal, unde nu toata lumea a fost pina acum de acord ca ii este locul, motiv pentru care teatrul sau nu a reusit pe deplin sa se instaleze in constiinta europeana."

Societatea Scriitorilor din Romania - Al. Sandulescu

Teodor Vargolici, Istoricul Societatii Scriitorilor Romani, Editura 100+1 Gramar, 2002

"Cea mai glorioasa perioada a Societatii Scriitorilor Romani, cum remarca si Teodor Vargolici, se situeaza intre 1925 si 1932, cind presedinte, reales de sapte ori consecutiv, a fost Liviu Rebreanu. 'Primul sau gind, noteaza istoricul literar, a fost de a asigura S.S.R. o mai mare demnitate profesionala prin pastrarea si primirea in rindurile ei a acelor scriitori care onorau, intr-adevar, aceasta profesiune.'"

Operatiunea "Limba" - comedie intr-un singur act (normativ) - Stefan Cazimir

"Radu F. Alexandru (senator PD): 'Legea Pruteanu este total inutila […] E pacat ca Parlamentul isi iroseste timpul pentru a legifera asemenea proiecte. Legea, asa cum a fost votata, cu sanctiunile pe care le prevede, nu e exclus sa devina un instrument contondent in mina unor functionari la fel de zelosi si de obtuzi ca si cei care au votat-o.'

Mioara Avram (Institutul de Lingvistica "Iorgu Iordan"): 'Am inteles ca deputatii au votat legea in 10 minute, fara sa-si puna problema daca aceasta lege este viabila si mai apoi aplicabila. Asta in ciuda unui raport negativ asupra legii, venit din partea Comisiei juridice a Camerei. […] E ridicola pretentia lui Pruteanu, exprimata in citeva emisiuni, de a se traduce, de exemplu, cuvintul «hamburger». Sa-i spui «chiftea de vaca», iese cu totul altceva.' […]

Nicolae Manolescu: 'Este o lege care, prin stupiditatea ei, imi aminteste de legea lui Ceausescu prin care aveai voie sa spui numai «tovarase».' […]

Andrei Plesu: 'Daca fiecare generatie de romani ar fi avut un Pruteanu, limba romana ar fi fost o limba foarte saraca. Intre altele, n-ar fi avut cuvintul «sarmale». Suparator e patriotismul de mina a treia in care domnul Pruteanu si-a ambalat ingrijorarile lingvistice." […]

George Pruteanu (senator PSD): 'Ioi istenem!' (Paraseste in fuga scena politica).

Cortina cade pe ginduri."



SUPLIMENT revist@



LETTRE INTERNATIONALE, editia romana/toamna 2002

134 pagini, 25.000 lei

www.ceeol.com/periodicals



Odiseea creola - dialog Carlos Fuentes - Constantin von Barloewen

Carlos Fuentes: "Nu cred ca progresul tehnicii a impiedicat vreodata evolutia artei, a gindirii ori a literaturii, chiar daca ele faceau din masina sau din tehnica tema sau obiectul realitatii lor, asa cum au procedat futuristii italieni cu viteza, ori cum s-a intimplat cu satirizarea masinismului in filmul lui Chaplin Timpuri noi. Cred in schimb ca exista o forta spirituala in lume. Secolul XX este, in ciuda - sau tocmai datorita - atitor spaime si secolul Annei Frank, nu numai al lui Hitler. Ceea ce dovedeste ca fiinteaza in lume o realitate a spiritului. De ce depinde rolul tehnologiei? Depinde de cit de atenti sintem in stare sa fim. Cit de atenti sintem fata de celalalt, fata de starile de fapt, fata de oameni? Interogatia este valabila atit pentru realitatea din jurul nostru, cit si pentru realitatea pe care ne-o imaginam, pe care ne-o dorim sau de care ne amintim. Daca ne lipsim de acest tip special de atentie, ne pierdem personalitatea, omenia. Atunci ne poate domina tehnica, atunci sintem in pericol sa ne pierdem cultura. Daca sintem atenti, raportul dintre cultura stiintifica si cea umanista nu ne creeaza probleme."

Carlos Fuentes: "Nu putem trai fara figuri mitice, dovada oferind-o insasi cultura populara a secolului XX. Chiar Roland Barthes a scris despre Greta Garbo ca despre una din acele figuri, dar mai sint si James Dean, Marilyn Monroe si alte divinitati moderne, care au populat Panteonul mitologiei contemporane. Mai exista insa si panteonul critic, reprezentat de cel mai insolit eveniment eveniment literar al secolului XX, petrecut intr-o dimineata mohorita la Praga: Gregor Samsa se trezeste si descopera ca s-a transformat intr-o insecta. Este chipul antimitologic al omului, al omului care se trezeste brusc si se vede prefacut in gindac de bucatarie. Iata cel mai profund, cel mai bogat in sensuri mesaj despre umanitatea secolului XX. Aceasta poveste nemaipomenita este opera unui autor socotit de mine scriitorul de care secolul XX nu s-ar fi putut lipsi. Kafka este scriitorul chintesential al secolului XX; ii urmeaza Beckett. Ei neaga posibilitatile omului. Sfirsim ca insecte, sintem striviti, nu ne mai continuam existenta. Beckett o spune limpede, limpede de tot. De fapt, nu exista nimic. Cum se poate concepe, pornind de aici, o noua personalitate umana? Eu cred ca din punct de vedere literar nu mai este posibil sa ne gindim la figuri de roman motivate psihologic, asa cum le-au imaginat Tolstoi si alti mari scriitori ai secolului XIX…"

Cei ce nu exista - Peter Zilahy

"Urmatorul razboi mondial il vom privi la televizor si oricine va sti cind se va termina: o data cu incheierea emisiunii."

"Nimeni nu stie ce va mai fi, totusi pornim un razboi. Nostalgie in doua directii: sa construim trecutul si sa ingropam viitorul."

Frontierele memoriei - Alexandru Al. Sahighian

"Intr-o prelegere intitulata «Cancer si societate» rostita in noiembrie 1991 la Congresul Societatii Oncologice German, Christa Wolf se intreba:

«Oare incapacitatea larg raspindita de a ne confrunta cu realitatea unei boli grave are de-a face cu obisnuinta incarnata (ce cuvint!) de a ne autoamagi si a ne lasa amagiti cu privire la noi insine, la rolul nostru, la societatea in care traim? Are ea de-a face poate si cu neputinta de a ne privi boala altfel decit ca pe o limitare, nu si ca pe un imbold la o mai profunda reflectie? (…) Cum am putea afla vreodata cit de mult 'stie' fiecare celula a corpului despre aceasta autoamagire si autodistrugere a noastra in domeniul social si psihic, si daca si in ce masura ea se confrunta cu aceasta stiinta? Cum putem sti daca nu cumva corpul este cimpul de bataie al contradictiilor in care nimerim fiecare din noi atunci cind ne confruntam cu exigente sociale insuportabile…? Cum am mai putea spera sa fim 'sanatosi' fizic, cind am incetat sa luptam pentru integritatea persoanei noastre?»"

Sa ne amintim sau sa uitam? - Timothy Garton Ash

"Ce putem face cu un trecut dificil? Tari de peste tot din lume se confrunta cu aceasta problema - ca e vorba de Germania Rasariteana sau de Polonia dupa comunism, Africa de Sud dupa apartheid, Rwanda dupa teribilul genocid, tarile din America Latina in urma dictaturilor militare sau Serbia dupa Milosevici."

"Fara prea multa greutate, putem identifica zece moduri diferite de a aborda sau de a ne confrunta cu un trecut dificil. Urmeaza o lista care poate fi regasita intr-o carte foarte interesanta scrisa de Stanley Cohen si numita Stari ale negarii, dar pe care eu am adaptat-o pentru a se potrivi argumentatiei de fata.

Avem deci:

1. Procese;

2. «Purgatie» sau lustratie, cum este denumita acum mai elegant;

3. Comisiile pentru adevar. In noua ei carte despre Comisiile pentru Adevar, Priscila B. Hayem identifica nu mai putin de 21 asemenea comisii instituite in ultimii treizeci de ani. […]

4. Deschiderea arhivelor - in special a dosarelor politiei secrete. […]

5. Transformarea in act penal a negarii realitatii. Cel mai cunoscut exemplu este transformarea in act penal a negarii Holocaustului;

6. Actiuni de comemorare prin intermediul muzeelor, monumentelor, expozitiilor sau ceremoniilor aniversare;

7. Acte simbolice de expiatiune, sau de prezentare de scuze in public. Un exemplu clasic si emotionant este acela al liderului vest-german Willy Brand care a cazut in genunchi in fata monumentului eroilor din ghetoul de la Varsovia, cu ocazia vizitei intreprinse in capitala Poloniei in decembrie 1970, pentru a semna Tratatul dintre Republica Federala si Polonia. Alte exemple sint cel al lui Bill Clinton cerindu-si iertare pentru negotul cu sclavi, Tony Blair pentru foametea cartofului din Irlanda si, pe 10 iulie 2001, cel al presedintelui Aleksander Kwasniewski cerindu-si iertare pentru uciderea in timpul razboiului a evreilor de catre polonezi in oraselul Jedwabne;

8. Acte simbolice de reconciliere. Cancelarul german Helmut Kohl s-a priceput de minune la asa ceva. Exista o fotografie celebra a lui impreuna cu presedintele François Mitterand, dindu-si miinile destul de stingaci pe fundalul mormintelor de la Verdun. […]

9. Compensatii si reparatii. Un exemplu recent este actiunea de compensare a fostilor detinuti din lagarele de munca fortata.

10. In sfirsit, poate cel mai dificil dintre toate, este vorba de domeniul foarte important al reconstructiei economice si a indreptarii unor erori structurale mai profunde, comise in fosta dictatura. In Africa de Sud, criticii Comisiei pentru Adevar s-au intrebat care este rostul acestui proces daca nu abordeaza si pacatul structural fundamental al apartheidului, inegalitatea economica profunda intre albi si negri?"

"Trebuie sa ne amintim sau sa uitam? Ar fi util sa semnalam ca, din 403 i.H. pina la aproximativ in 1945, raspunsul clasic, cel putin al civilizatiei occidentale, la aceasta intrebare a fost invariabil: «Uita, uita!» (Adica raspunsul clasic al liderilor politici, ma grabesc sa adaug, nu neaparat al teologilor sau filosofilor sau istoricilor.) In 403 i.H. lua sfirsit razboiul peloponesiac, urmat de Amnistia Ateniana, amnistia originala, din care deriva cuvintul actual. Etimologic, cuvintul grecesc «amnestos» inseamna tocmai «a nu-si aminti». La exact doua zile dupa uciderea lui Caesar, Cicero a luat cuvintul in senatul roman, insistind ca toate amintirile legate de aceste fapte singeroase ar trebui date uitarii (…).

Acest raspuns clasic apare in toate tratatele de pace din Evul Mediu pina la tratatul de la Lausanne din 1923. Razboiul englez din sec. XVII se incheie cu un Decret de Amnistie si Uitare. Constitutiile franceze din 1814 si 1839 cheama in mod explicit la un act de uitare, «oubli». Chiar si in 1945, si imediat dupa, ne-am confruntat in cea mai mare parte a Europei nu doar cu realitatea unei uitari ample, dar chiar cu apeluri deliberte la uitare."

"Acum, 50 de ani mai tirziu, raspunsul peste tot in lume atunci cind apare o asemenea situatie, raspunsul dat cu consecventa de asa-numita comunitate internationala este: amintiti-va, amintiti-va!"

"Prea adesea se intimpla ca o tara care iese dintr-un trecut dificil sa treaca foarte rapid de la o prezenta anormala a istoriei la o absenta normala a istoriei - o stare anistorica, tipica pentru democratiile consumeriste ale Apusului. In ultimul deceniu am asistat la acest fenomen in intreaga Europa postcomunista. Scriitorul polonez Konstanty Gebert observa odata ca «Atunci cind americanii spun 'Asta-i istorie', inseamna ca nu e relevant. Cind noi est-europenii spunem 'Asta-i istorie, inseamna ca e cel mai important lucru». Si daca nu esti atent, treci direct de la simtul istoriei sirbesc la cel american, fara nici o halta intre cele doua.

Voi incheia acum ceea ce trebuie sa fie in mod evitabil o tentativa speculativa de prezentare a unui singur aspect dintr-un proces extraordinar de complex si multidimensional. Dupa parerea mea, putem desprinde din cele de mai sus o succesiune tipica ideala in cadrul acestui proces. Respectiv: gasire - consemnare - reflectare - mers mai departe. In fiecare din aceste etape nu ni se ofera o alegere simpla, sau un conflict la fel de simplu intre memorie si uitare, ci o transformare complexa a memoriei - metamorfoza accelerata a memoriei."

Inchideti din cind in cind televizorul - Mircea Vasilescu

"Pentru a alege ai nevoie de criterii, iar aceste criterii trebuie livrate in procesul de formare a cetateanului, de pilda in scoala: nu intimplator, in SUA si in Canada s-au introdus in programele de liceu, de citiva ani, cursuri de media literacy, unde tinerii sint invatati sa abordeze cu o gindire critica produsele media. Asa incit, in timp, exista sansa ca telecomanda sa devina, pentru cit mai multi, instrumentul tehnologic al gindirii si selectiei, si nu doar expresia comoditatii de a avea ce-ti doresti printr-o simpla apasare de buton. Si, pentru ca tehnologia avanseaza mai rapid decit dezbaterile despre impartialitatea mass media, s-ar putea ca raspunsul la toate dilemele sa vina tot dinspre tehnologie: integrarea intre Internet si TV, care-i va permite consumatorului sa-si personalizeze programele, sa excluda (daca vrea) reclamele din mijlocul filmelor, sa-si «alcatuiasca» singur buletinul de stiri ori telejurnalul etc., va disipa foarte mult audientele si, la nivelul receptarii, va face inutila intentia politicienilor de a controla cit mai mult."

Citate

"Ma preocupa intens sa infatisez citeva fundamentale situatii existentiale: nu numai teama de viitor, nu doar teama de libertate, dar la ora actuala si teama de propriul trecut." (Vaclav Havel)



CONTRAPUNCT, nr. 2-4, octombrie 2002

36 pagini, 20.000 lei

http://bic.romlit.ro/pdf/contrap



Modernitatea, modernizarea si globalizarea privite din perspectiva educatiei interculturale - Liviu Antonesei

"Intr-o epoca pe care o putem situa intre revolutia lui Cromwell si promulgarea Declaratiei drepturilor omului si cetateanului, modernitatea a inceput un drum pe care nu si l-a incheiat pina astazi. Prin ce anume se distinge ea de epocile care au precedat-o? In primul rind, prin extinderea cadrului de valori propus umanitatii. De mai bine de un mileniu si jumatate, umanitatea occidentala traia in cadrul valoric al umanismului clasic, imbogatit cu valorile crestine. Ea vietuia, mai mult sau mai putin, mai intens sau mai lax, in jurul valorilor propuse de greci si preluate de romani, adica in Adevar, Bine si Frumos. Chiar din primul veac, acestora s-a adaugat Sentimentul crestin al sacrului. […] Vreme de peste un mileniu si jumatate, s-a desfasurat cel mai intens si mai stabil proces de globalizare de dimensiuni multicontinentale din istoria pre-moderna a omenirii.

Or, spre mijlocul secolului al XVII-lea, acest cadru valoric pre-modern a inceput sa-si dovedeasca limitele. […] Principalul rol al acestor revolutii [engleza, americana, franceza] a fost acela de a sintetiza noul cadru valoric. Interesant este ca schimbarea nu s-a facut prin disolutia vechiului cadru valoric, ci prin completarea acestuia. Modernitatea marcheaza o ruptura, dar una cu multiple continuitati. Valorile clasice nu au fost abandonate, dar alaturi de acestea au aparut noile valori, cele pe care modernitatea nu doar le prezerva, ci le propune. Este vorba despre legalitate, sosita prin revolutiile anglo-saxone, si de cele trei valori statuate de deviza revolutiei franceze, respectiv libertatea, egalitatea si solidaritatea." (va urma)

Corpul - un partener in cautarea sinelui - Alexandra Tatu

"In esenta, tentativele de definire a cimpului identitatii, ca un plin semnificant, ca un nucleu al unor ipostaze convergente, interferente sau exclusiviste, este una dintre problemele specific moderniste, unul dintre traseele investigarii prin care se afirma spiritul modern insusi. Aici rezida probabil unul dintre punctele cele mai importante ale separarii spiritului modern de spiritul premodern, de contextul cultural si spiritual din care se desprinde, negindu-l, cel al culturii sacre - pentru Europa, spiritul medievalitatii crestine. In viziunea acestei spiritualitati atit de preocupate de suflet, de fiecare suflet, ca de o scinteie divina ce trebuie recuperata si restituita, salvata, mintuita, identitatea nu este decit ingradirea intr-un egoism ucigator, separare, circumscriere sufocanta, ruptura primejdioasa diabolica. Fiinta muritoare este considerata doar o opacitate asezata intre suflet si unitatea originara, pura si eterna, imuna la devenire si la coruptia nonexistentului. 'Cel ce-si va cistiga sufletul sau si-l va pierde, iar cel ce si-l va pierde pentru Mine, si-l va cistiga.'

Spiritul modernitatii este total diferit. Este un spirit dornic sa-si tatoneze limitele, si sa cucereasca, pas cu pas, pe terenul sigur al unor cunostinte empirice pragmatice irefutabile teritorii noi, necunoscute inca, sau integrabile constient, ale dezmarginirii. Zonele tangibile ale eului definibil s-au adincit, s-au extins, dar, ireversibil, s-au obiectivat, pe masura ce au devenit teritoriul investigarii. Firesc, interogarea a condus la actiune, si procesele legate de consolidarea acestui nucleu identitar s-au despartit, intr-unul prospectiv, al explorarii sinelui, si in altul activ, orientat spre exterior, al afirmarii lui.

Autodefinire si afirmare sint atitudinile ce deschid si limiteaza cimpul acestei culturi, orientate egocentric, narcisiste, dar, in definitiv, disipante - caci se bazeaza pe clivajul dintre subiect si obiect, proiectind in lumea obiectului o parte a ceea ce apartine subiectului primar."

"Daca urmarim sau definim reperele unui feminism autentic cu un suport ideologic articulat, regasim in centrul problematicii sale specifice cautarea unei identitati relevante. Relevanta sinelui este, desigur, o miza riscanta, atit pentru artistul ce il identifica, nu spre a-l proteja, ci pentru a-l angaja (deconspira, juca, exhiba, sacrifica) intr-un proces al comunicarii orizontale. Patetism si ironie (uneori parodie a anagajamentelor grave devenite referinta), distantare teoretica sau obiectivanta si expresie a intimismului, sint polarizari radicale sau nuante ale atitudinii fata de un eu de un sine facut public. Acesta este tributul platit de feminism modelelor unei culturi masculine, care investeste experienta colectiva mai presus de cea a intimitatii, si care a mizat pe complementaritatea feminina intr-o intimitate mitizanta, glorificata, pazita cu gelozie, prin eficiente metode practice intre care zidurile ce izoleaza apartamentele feminine, din vechile cetati, si barierele sociale, solidificate cultural."

Radacina si rod (I) - Marea evadare - Serban Codrin

"Nu trebuie sa fi japonez pentru a recunoaste ca haiku-ul se roteste o data cu Pamintul. Pe la mijlocul secolului XX, aceasta specie poetica, sau ce o fi altceva, pur si simplu a explodat si s-a raspindit contagios in intreaga lume, ca un alt fel de invazie orientala."

"Artele martiale nipone, artele grafice, ceremonia ceaiului, ikebana si multe altele, orgami, bonsai, capata o cunoastere si recunoastere universala, in orice caz, omul occidental le primeste ca pe niste parti ale propriei sale lumi spirituale."

"Din Dictionarul de literatura japoneza de Octavian Simu: S-au facut incercari (esuate) de a scrie haiku in alte limbi (chiar si in romaneste). Ce caracterizeaza haiku-ul? El se sprijina pe exprimare sincera, adevarata, fidela fata de natur sobra si concisa a unui instantaneu al senzatiei sau sentimentului izvorit din meditatia calma in fata naturii, in acord subtil al poetului cu marele spectacol al naturii. Este, deci, o atitudine filozofica, filtrata pragmatic prin gindirea si doctrina budismului, mai cu seama a celui zen. Aceasta explica laconismul, subtilitatea expresiei, simbolica nuantelor (adeseori abia perceptibile), dar si conceptul filozofic care afirma ca natura este chiar simbolul eternei impermanente a lucrurilor si fiintelor."

"Fara nici un scepticism, se poate vorbi despre un haiku englezesc, francez, romanesc, care nu e o copie a poemului nipon, ci respira in acelasi spirit universal, comun tuturor oamenilor care iubesc simbolurile enigmatice."

"Creatia unui poet nu este alcatuita nici dintr-un vers, nici din zece sau oricite, ci dintr-o viziune asupra lumii metamorfozata intr-o creatie artistica. Daca esti capabil sa iti ridici ochii spre absolut, ai o sansa in universul agitat al poeziei, unde nu conteaza ce scrii, epopee sau epigrama, ci numai cum o faci, pedestru sau in zbor inalt."

"Ploua pe munte -

curcubeul atinge

vulturii in zbori"

(Valentin Busuioc)

"Greblind frunzele

iazului din curte -

eliberez luna"

(H.F. Noyes, Australia)



[ Inscriere pentru revist@ si/sau cinem@ si/sau no comment: alinpm@yahoo.com ]

[ Pentru exit (sau eject): noalinno@yahoo.com ]












de Alin Cristea     10/20/2002


Contact:







 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian