Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Fragment dintr-o posiblilă carte - Gunoiul din casă

Încă nu încetase sirena fabricii a da semnalul de sfârsit al programului pe ziua respectivă când Nicolae Albăstroiu se postase la iesire, ca de obicei, unde îsi astepta prietenii cu care mergea la bere. Primul sosit a fost Dumitru Pană, dar a plecat grăbit spre casă, fiind asteptat, zicea el, de nasul său. Laiu nu l-a crezut întrutotul pentru că, de la un timp, Mitică frecventa mai rar cercul lor, găsind fel si fel de motive. Au venit ceilalti doi, Costică Ogarcă si Aurel Manea, unul mai burtos decât celălalt.
- Mai stăm ca să vină Mitică sau mergem numai noi? a întrebat Aurică.
- Nu. El plecă acasă. Zise că îl asteaptă nasu-său, a răspuns Lae
Albăstroiu, punându-se în miscare.
- E posibil. Vine ca să-l împace cu nevasta. Erau în prag de divort, dar
copiii au dat fuga la nasii lor si li s-au plâns.
- I-auzi ce le-a dat în gând! S-a mirat Costică. Da’ tu de unde stii?
- Mi-a spus nevastă-mea, care a aflat când a fost la coadă la carne, de la
o vecină de apartament a familiei Pană.
- Păi el n-a stiut să-i închidă gura nevestei? Ce bărbat este? s-a înfuriat
Lae Albăstroiu. Si nasu-său de ce îsi bagă nasul în casa lor?
- Nasul lor este frate cu tatăl Minodorei, nevasta lui Mitică, si sunt
foarte apropiati. Dacă nasii n-au avut copii, ai lui Mitică au crescut mai mult acolo. Acum sunt mari, fata e în clasa a opta, băiatul într-a zecea. Si amândoi sunt buni de carte.
Între timp, au ajuns la bufetul „Racul”, o bombă de cartier, care împrăstia un damf de băuturi ieftine si proaste, dar foarte căutată de pătura de jos a orăsenilor, aflându-se în calea celor care ieseau de la Fabrica de Masini si Unelte Agricole. S-au asezat la o masă cu patru scaune, unul rămânând liber.
- Laiule, mi se pare mie sau esti cam supărat, l-a abordat Aurel Manea.
- Cum să nu fiu? Tu stii ce este la mine acasă? si s-a oprit, fiindcă a venit ospătarul care le-a pus pe masă sase sticle de bere. Dar Albăstroiu l-a retinut si i-a mai cerut rom, câte o sută de grame de fiecare, pentru a … îmbunătăti berea. Ceilalti doi au refuzat însă.
- Ce ziceai că este la tine acasă? l-a întrebat Costică.
- Vai de lume! Am fata în spital, nevasta bolnavă…, si a lăsat capul în jos de supărare.
- Ce-a pătit fata ta? O stiam voinică, frumoasă, cu un păr lung pe spate
si cum e spicu’ grâului, mândria scolii, cum o lăuda directorul la sedinta aceea când au fost premiati cei cu diplome obtinute la festivalul national, a tresărit Aurel Manea, al cărui fiu era în primul an la acelasi liceu.
- Păi să vezi! Când am ajuns acasă, ieri - stii că ne-am despărtit la coltul
blocului meu – le-am găsit pe-amândouă plângând de mama focului.
S-a oprit din nou. Ospătarul adusese romul. Lae si-a tras încă o halbă, a împărtit romul în cele două, a ciocnit cu ceilalti doi urându-si reciproc de sănătate, a sorbit cu sete, a pus halba aproape goală pe masă, si-a sters gura cu dosul palmei scotând o exclamatie de satisfactie si a continuat:
-„Ce-aveti? Ce-ati pătit?”, le-am întrebat eu. „A lăsat-o ăla corigentă pe Naty”, mi-a spus nevastă-mea, dându-si cu palmele în cap, după care iar a început să tipe înecat, iar biata fată nu a mai putut să suporte si a trecut în camera ei supărată, dacă nu i-o fi fost si teamă de mine. Vă dati seama în ce stare mă aflam eu: mi se urcase sângele în cap, se învârtea casa cu mine, clocoteam de mânie. „Nu se poate!, mi-am zis. După atâtea laude ale directorului Pandelescu, care stiti ce bine e văzut la partid, după ce mi-au tinut-o toată toamna pe câmp, toată iarna si primăvara numai în repetitii si spectacole, după atâtea premii aduse scolii, acum să-mi lase fata corigentă!? Asta nu poate fi decât bătaie de joc.” Am înjurat profesori, scoală, director si mă pregăteam să mă duc la directorul al mare, la Pandelescu.
Din nou au ciocnit si prima halbă a fost terminată de toti trei, trecându-si-o în fată pe următoarea, totodată căutându-l din priviri pe ospătar.
- Cum te-a primit ăsta?
- Stai să vezi! Când să ies pe usă, iar aud nevasta tipând. Ea intrase la
Naty în cameră si o găsise lată în pat, cu cutia de medicamente goală lângă ea. A venit salvarea, a dus-o la „Urgentă”, unde si-a revenit, dar nevasta a rămas cu o durere de cap.
- Păcat de ea, femeie tânără! L-a compătimit Aurică.
- Da, mă, îmi era teamă că o pierd, femeie la treizeci si sase de ani, mai mică decât mine cu opt ani.
- Fata cu ea seamănă, să stii! a apreciat Aurel.
- Tu nu te-ai dus la spital? a fost surprins Costică.
- Nu, eu am plecat hotărât să mă răfuiesc cu directorul Pandelescu.
Acesta, om cu tact, m-a poftit pe fotoliu în fata sa, a scos o sticlă de coniac si un
pachet de kent, si… m-am calmat. Stia toată situatia. Au un profesor rău, nu se întelege nimeni cu el, spaima scolii, nu e nimeni multumit de el. Dar mi-a promis că are ac de cojocul lui ca să-l aducă cu picioarele pe pământ si o va promova. O să-i pună partidu-n cap; mi-a promis…, a mai spus el cu un aer de complicitate. Atunci nu mai are încotro. Pandelescu stă bine cu partidu’, are pozitie bună, stiti că el conduce spectacolu’ de pe stadion, de ziua secretarului general. Nu punea partidul pe oricine ca să facă spectacolul ăla… Numai un om de-al partidului putea să fie acolo. Asa că, nu se pune problema…
Au urmat încă trei rânduri de halbe cu bere. Laiu nu a mai putut continua, fiindcă a uitat unde a rămas, iar prietenii săi nu s-au mai dovedit interesati, luând altă vorbă.

* * După câteva zile, eleva Albăstroiu Natalia urma să fie externată. Tatăl său, Nicolae Albăstroiu, si-a propus să ajungă mai devreme acasă, pentru a-i face o surpriză. Ba a cumpărat si o cutie de bomboane, cum obisnuia de ziua ei. A intrat în bloc si, când a deschis usa apartamentului, sotia i-a apărut în fată.
- Multumesc pentru atentie, esti foarte drăgut! s-a exprimat ea precipitat si aprinsă la fată.
-Este pentru Naty, tie altă dată!
-Naty este la un suc cu prietenele, dar, până când vine, du si tu gunoiul ăsta! si i-a si pus găleata în brate, cum se mai întâmplase si alteori.
Laiu s-a dovedit binevoitor. Când cobora scările de la etajul întâi, un vecin de la parter i-a zis:
- Pe dumneata nu te deranjează copiii ăstia care joacă mingea între blocuri până când se întunecă?
- Ba da!
- Atunci, hai cu mine ca să le punem în vedere să respecte programul de liniste cel putin, dacă bun simt nu mai există.
Au mers în spatele blocului, unde avea iesire si apartamentul său. În timp ce vecinul îi certa pe copii, el si-a îndreptat privirea spre balconul său. A zărit-o pe Laura, sotia sa, pentru o clipă, după care a dispărut… ca fulgerul, după cum relata el la divort. Copiii si-au luat mingea si au plecat, iar Laiu, cu găleata în mână, a revenit în holul scării pentru a merge pe usa principală la lada de gunoi. Din capătul scării a auzit, apoi, luând o pozitie potrivită, a si văzut la usa apartamentului său un bărbat care îsi îmbrăca în grabă geaca, în timp ce sotia insista: „Mai repede, mai repede! Du-te acum! Hai, mai repede!”
Când acesta a ajuns jos, a fost însfăcat de Laiu, care i-a pus găleata pe cap, l-a trântit si l-a lovit cu pumnii si picioarele, în timp ce el urla. Când s-au strâns destui locatari, a ridicat găleata de pe capul acestuia, auzind o exclamatie de mirare a vecinelor. Apoi, atât femeile cât si bărbatii l-au lovit, totodată strigându-i câte si mai câte.
După plecarea individului, a urmat scandalul cu „coana Laura”, cum pretindea ea să i se spună. A fost scoasă de păr pe scara blocului de către Laiu si, numai după ce a recunoscut că a avut relatii extraconjugale cu străini, a fost … eliberată. A fugit „ca din puscă”, cu părul… răvăsit, capotul descheiat, tot repetând, până când a dispărut după colt: „Mă duc ca să mă înec!”
A venit sectoristul. A intrat cu Laiu în apartament. Vecinii au format grupuri care au continuat să discute. Unii stiau de mult de raporturile Laurei cu străini, altii credeau că „numai fata” umblă cu studenti din alte tări, „că de-aia s-a otrăvit, a plecat ăla si a… uitat s-o ia si pe ea, că de scoală nu-i păsa ei”.
Un mucalit mai în vârstă si burtos a exprimat altă părere: „Vezi ce înseamnă să schimbi programul venirii de la cârciumă si să nu anunti!? Putea să dea si el un telefon… Acum, uite ce situatie! Pentru 25 de bani si-a stricat familia…”








Ion R. Popa    6/6/2016


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian