Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Nebunia salcâmilor

Soarele diminetii îmi bate cu putere în ploape ,dându-mi de veste că e timpul să cobor din asternut. Si totusi,de ce m-as grăbi atât de tare ? E prima zi de vacantă, nu tu navetă,nu tu orar , doar libertatea de a-mi face programul asa cum mi-l doresc. Poate o plimbare în parc sau poate o bere rece cu prietenii…
- Stii ce mă gândeam ? mă readuce nevasta la realitatea cotidiană. Întotdeauna eu sunt în gândurile ei asa că trebuie s-o ascult.
- Acum, primavara ,sunt o groază de treburi de făcut la tară si pe ai mei nu prea are cine să-i ajute. Nu vrei tu să faci un pustiu de bine, dacă tot esti în vacantă ?
Am înteles de mult la ce îti foloseste o nevastă. Are grijă să îti umple agenda chiar si-atunci când tii cu dinadinsul să rămână goală. S-a zis cu berea rece ! Rămâne doar plimbarea în aer liber …Mă dau agale jos, conving cu greu Loganul si-ntr-o juma de oră intru pe poarta curtii .
Soacră-mea,femeie bătrână ,trecută prin toate greutătile vietii ,sapă cu hârletul în holdă.
- Sărut-mâna ,mama soacră ! Să vezi ce idee m-a străfulgerat asa,de dimineată ! De ce să frec eu bulevardul fără rost cănd poate d-voastră aveti nevoie de vreun ajutor ?!
Nu-i spun c-am fost trimis la muncă silnică de fata dumisale ,ca să mă dau rotund. Desi,sunt cam oval !
- Vai,ce bine ai făcut că ai venit,avem atâtea treburi că nu le mai facem fată ! Stii,chiar mă gândeam că n-are cine să mai pună araci noi la vie fiindcă ăstia vechi,au cam putrezit . Socru-tău nu prea mai poate si-apoi e plecat să facă curătenie la o grădină.
- Se rezolvă ,mama soacră ! spun cu amabilitatea omului ce doreste să se facă util.
De unde iau aracii ?
- Păi aici e greutatea,că nu-i avem în curte ! Avem noi niste salcâmi în grădina din vârful dealului ,o stii dumneata ,aia de unde ai adunat prune într-o toamnă,când ziceai că trebuie să vindeti tuică ca să vă luati masină. . Trebuie cam cinci ,asa la trei metri jumătate …
Apuc la subtiori toporul si mă duc. Dealul pe care urc ,nu seamănă deloc la pantă cu bulevardul meu de la oras. Dacă n-as stii că-i zonă colinară as zice că-i un pui de munte. Dar dacă vrei să fii util, nu bagi în seamă transpiratia ce-ti cade ca o avalansă din crestet până-n tălpi.
După exact o oră,nimeresc grădina. Nu-mi amintesc exact pe unde ar fi salcâmii. Si-apoi,ca să fiu foarte sincer ,nu-mi amintesc prea bine cum arată ,dar trebuie să semene a araci. Din ăia suplii ,pe care să-nflorească via !
Dar ce atâta grabă , doar soarele e încă sus ! Si-apoi ,de la atâta pantă ,m-au cam lăsat puterile ! Mă tolănesc în iarbă si-ntr-un minut, sunt deja dus pe altă lume ! Într-o lume minunată ,în care berea rece curge direct de la cismea iar eu o sorb cu paiul. În fata ochilor mi se întinde marea de un albastru infinit pe care niciun vapot nu îndrăzneste s-o mai tulbure.
Mă trezesc speriat căci un bondar nemernic, îmi bâzâie pe la urechi .Iar marea cea albastră a dispărut subit, în spatele copacilor . Oare cam cât o fi trecut ? Cred că destul de mult căci soarele si-a mai pierdut din strălucire si e deja pe curba spre apus. Mă ridic cu greu să caut salcâmii pe care îi asteaptă soacră-mea, de ceva vreme. Mă uit în sus,mă uit în jos ,dar nu zăresc decât pomi împodobiti de flori ,dar cocosati de bătrânete. Abia într-un târziu,îl văd pe unul zvelt ,cu crengi mai putinele si flori la fel de multe.
Cobor la el cu greu fiindcă sălăsluieste intr-o groapă largă ,alături de alti doi.Nu e chiar drept ca lumânarea ,dar merge de arac . Si-ncep activitatea. Lovesc din răsputeri ,tulpina e destul de groasă si nu se lasă dusă doar dintr-o lovitură. A rezistat atâtia ani la ploi ,furtuni si ierni înzăpezite si nu se sperie asa usor de-un filfizon de la oras. Si nu se-nduiosează nici la suvoaiele de transpiratii ce-i curg acestuia, peste spinare. Dar nu vreau să cedez ,doar trebuie sa fac si soacră-mi un bine ! Desi , de multe ori,facerea de bine e-o chestie nasoală pentru mamă .Iar alte ori si pentru soacră….
Cam într-o oră ,îl dobor.Si-n altă jumătate ,îl las si fără crăci . Asa i-a fost lui scris ,să moară înflorit,ucis de-un orăsean . Răsuflu ,oarecum mai linistit, căci unul l-am marcat deja pe listă. Mă sterg pe frunte de sudoare ,ridic capul ,oarecum victorios…si îi zăresc la buza gropii. Inalti si drepti ,cu crengile tepoase ,îmi râd în nas fiindcă i-am confundat. Salcâmi adevărati ! Privirea victorioasă îmi dispare instantaneu iar zâmbetul amar îmi înăspreste fată. Deci voi erati ! Si ăsta săracul ,căzut pe câmpul de bătaie, ce-o fi fost ?! Acum realizez că am mai coborât în groapa asta … Ca să culegem prune ! Treaba asta cu adunatul prunelor de pe jos mi-a displăcut întotdeauna. Măcar de unul am scăpat !
Dar socru-meu,nu seamănă deloc cu mine. El tine la recoltă ! Si mai ales la zeama ei ! Prunul ăsta si mort mă enervează. Acum trebuie să-l si ascund ! Încep cu crăcile pe care le arunc după câte o tufa ,crescută sălbatic în largul văgăunei. Si-apoi târăsc copacul în căutarea vreunui loc din care urma să i se piardă pentru totdeauna.Iar urma nu i se poate pierde decât pe la vecini. Noroc că gardul nu e foarte mare,căteva rânduri de sărmă si aia neghimpată, două sfortări de trup si pomul e deja pe alt tărâm.
După atâta muncă în zadar, trebuie din nou să mă asez. M-au cam lăsat puterile iar gândul că cei cinci salcâmi sunt încă în picioare mă face din rotund ,oval de galben. Dar nu mai e timp de pierdut. Soarele a asfintit deja si in curând se-asterne noaptea. Ies din văgăuna blestemată si fixez următoarea victimă cu o privire cruntă. Cu ăsta nu e la fel de simplu fiindcă are tepi. La fiecare lovitură de topor ,salcâmul îmi bate obrazul cu zgârieturi. Arunc în el si cu înjurături ,dar el se tine mai tepos. O altă oră se scurge inevitabil în negura trecutului dar dintre combatanti doar unul trebuie să câstige. Din fericire,nu e el ! Îl dezgolesc de tepi si piele si plec încet cu el târâs ,spre casă. Cu ceilalti cinci ,mai am o vorbă mâine !
- Ti-a luat ceva timp ,te-a apucat noaptea ,săracul de tine,mă compătimeste mama soacră. Ceilalti i-ai lăsat tăiati pe jos ?! Că poate să ni fure !
- La asta m-am gândit si eu, asa că i-am lăsat tot în picioare !
Nu bag în seamă privirea ei mirată fiindcă de-abia astept să mă trântesc în pat. E deja noapte ,dar mie nu-mi place să stau în întuneric . O fi destul pe lumea cealaltă ! Chiar Dumnezeu a zis : “ Să se facă lumină ! ,, iar eu am fost de acord. Apăs comutatorul, însă lumină....nu se face.
În ziua asta, toate-mi merg pe dos ! Există doar o variantă : să iau un bec de undeva .
- N-aveti cumva un bec ,că ăsta este ars ! întreb bătrâna ce tocmai se spăla pe mâini si fată ,după o zi istovitoare.
- Am uitat să cumpăr ,mamă ! Cu atâtea treburi pe cap…Si magazinul e tocmai in centru ,mai mult de-un kilometru !
Un kilometru e enorm de mult si pentru mine ,chiar dacă am adus doar un salcâm. Dar mintea încă-mi functionează. Socru-meu n-a apărut iar când o apărea ,o să dea stingerea rapid. La ce-i mai trebuie un bec în stare bună ? Mă uit furis după bătrână să nu cumva să mă observe, dar a intrat deja –n odaia ei. Cu becul meu cel ars în mână ,inaintez rapid către odaia lui.,schimb becurile si-n câteva minute ,mă bucur de lumină . Nu trece prea mult timp si-apare ăl bătrân ,cu grebla la spinare. Se vede că e istovit,bătrânetea îi apasă groaznic pe lombosciatică , de la o vărstă încolo puterile te lasă. Si cum ajunge în odaie ,apasă pe comutator căci vrea lumină când mănâncă de cu seară. Însă lumina…poate dimineată ! Apasă iar si iar si tot nimic.
- Fir-ai al dracu de cotoi ,te-ai urcat în pod si mi-ai stricat instalatia , apostrofează socru-meu , cu un picior în fund motanul, ce dormita în fata usii . Cotoiul sare ca pârlit exact pe plita sobei ,răsturnând mâncarea ce l-astepta cuminte-n strachină , pe ăl bătrân . Unde lumină nu e ,nici cină nu mai e !
Mă-ncearcă asa ,o remuscare ,si mai că-mi vine să mă dau în fapt , dar mă gândesc că omul supărat nu mai gândeste limpede ,ca omul calm si asezat.! Si-apoi si faptu-i consumat ! Asa că s-o lăsăm pe mâine !
Iar mâine s-a făcut rapid ,pesemne că aici la tară ,noptile sunt multe mai scurte ca-n oras.
- Vrei dumneata să m-ajuti să fac curat într-o grădină ,dacă nu pleci azi ? mă ia socru-meu în primire ,de cum ies pe usa casei.
- Sigur că da,doar de aceea am venit,ca să v-ajut la treburi ! m-arunc în vorbe ,mai mult decât la treabă. La ce grădină mergem ?
- La cea din vârful dealului !
O oarece neliniste mi se ridică drept în vârful capului. Dar dacă o iesi urât ,o să-l amenint c-un sistem căci ecuatiile le-am epuizat pe toate astă-vară ,când l-am ajutat să crape niste lemne.
Urcăm agale panta ,dar asta nu e cea mai grea problemă. Ajungem după o oră ,gâfâi din toate încheieturile , însă e mult de muncă si pauze nu se mai fac.
- Începem de la groapă ,fiindcă acolo-i cel mai greu si-acum tot suntem odihniti , îmi arată văgăuna ,ce nu-mi era deloc simpatică.
- Coboară dumneata întâi , îi dau întâietate , ca să-i arăt respect.
Ajunge destul de repede ,e învătat cu locurile astea , de-atâtia ani ,de când le mosteneste.
- Aoleu ,vino mai repede ,că ne-a furat prunul ! se-aude urlând puternic ,umplut de disperare .
Mai mult de gura lui, cobor ,desi cunosc făptasul.
- Ia uite ,l-a tărăt prin iarbă. Hai să vedem unde duc urmele !
N-apuc să îi explic căci e prea ocupat ca să găsească hotul
- Ia uite-al dracului , Vasile ,l-a tăiat si l-a aruncat la el în grădină ,să-l facă lemn de foc ! Acum mergem la el !
- Nu mergem ,căci nu e el făptasul ! încerc să-l lămuresc . Eu l-am tăiat !
Clipeste des din pleoape si nu pricepe-o iota .
- Tu ?! Si de ce naiba ai făcut asta ?!
- Ei,mă mai întrebi acum, de ce ! Am crezut că e salcâm !
N-ai auzit ce zice Tudor Gheorghe ? “ Au innebunit salcâmii ! “
Mata-mi ceri să fiu cuminte ?!







Dan Gheorghilas    4/11/2016


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian