Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Pornind de la o carte despre pictorul Nicu Enea de Viorel Savin

Intr-adevăr, numai prin iubire se poate... Acesta e gândul meu dintâi, pe care l-am avut citind volumul monografic „NICU ENEA”, al scriitorului Viorel Savin, despre marele pictor român.
E o carte admirabilă, apărută recent, la editura „Ateneul Scriitorilor” din Bacău.

Mai întâi, a fost iubirea pentru frumos, pentru linia armonioasă si reverberatiile coloristice înfăptuite cu pasta culorilor si pensula de suflet de artist, pentru viata renăscută pe sevalet, din dragostea unui suflet mare, fată de oamenii si meleagurile natale din Valea Arinilor, satul moinestean unde pictorul a văzut pentru prima dată culorile luminii...

Si a fost iubirea de Bacău, orasul în care Nicu Enea a locuit si creat, dar care, nici pe el, ca si pe Bacovia, nu l-a cunoscut, nu l-a recunoscut, decât târziu, decât prea putin.
Fiecare dintre cei doi mari – fără a-i alătura, fără a-i compara, căci ar fi o impietate, întrucât orice artist este un unicat si comparatiile pot fi brutalităti! – fiecare luminează azi cupola culturală a urbei si străbate, dincolo de national, în fluxul major al lumii largi.

Odată cu arta marilor săi artisiti, odată cu numele marilor săi oameni, Bacăul nerecunoscător până mai ieri, primeste lumini de omenie si aplauze. E o lumină, e un climat, e-o zămislire pe care hazardul le-a adus aici, spre înăltare sufletească. Ideea de Bacău se-nfăptuieste, zi de zi, mereu mai mult, ca o frescă, mai întâi datorită aerului si înăltării aduse aici de înaintasii artisti...

Numai prin iubire, se poate! Arta înseamnă tocmai acest „se poate”. E vorba, desigur, despre arta mare, precum cea a lui Nicu Enea, pictorul iubirii de tară si-al trupului de femeie, al florilor si vitelor si-al vietii cu ale ei, al peisajului si-al chipului uman, pictorul care cântă cu lumină proprie Valea Arinilor, Bacăul, satul moldovenesc, România... Nicu Enea cântă Doina prin culori de suflet filtrate de o gândire exigentă si măiastră, cu sinceritate si rafinament.

Apoi a fost marea poveste de dragoste, delicată, tenace, profundă a Doamnei Elvira Enea, care a stiut si arta dăruirii (de sine si de-al său), înaripând si mai mult creatia sotului ei, pictorul afirmat la mari expozitii internationale si în casele regale.
Corespondeta dintre pictor si dulcea lui sotie, prezentă si în excelenta carte a lui Viorel Savin, la care mă refer, ne-nvată ce-nseamnă tandretea, delicatetea, întelegerea si frământările comune ale iubirii pictate cu cuvinte de inimă - adevărate culori de viată intimă si frumoasă. Dar nu-s numai cuvinte acolo! Sunt fapte trăite demn, superior, ardent si cinstit. Doamna Enea a preluingit iubirea dincolo de moarte. A reverberat opera si personalitaea lui Nicu Enea, în constiinta contemporanilor. L-a făcut pe pictorul ei si-al nostru - si mai viu după trecerea sa în lumea umbrelor.

Azi, datorită unui scriitor băcăuan - Viorel Savin, viguros si tenace promotor al valorilor lui Nicu Enea! -, datorită fostului prieten al pictorului, criticul de artă Grigore V. Coban – fie-i amintirea binecuvântată, a istoricului Iulian Antonescu, monumentalul director al Muzeului băcăuan si a strălucitoarei sale sotii, doamna Eugenia, ca si multumită multor altora pe care n-am cum a-i aminti aici, acum, efigia lui Nicu Enea începe a străluci mai bine, mai pregnant, mai adevărat.

Revin, faptele mă obligă, la admirabilul Proiect al autorului cărtii monografice despre Nicu Enea, asa cunoscutul Proiect „55” ( sunt tot atâtia ani de la pierderea marelui pictor băcăuan ) si subliniez că toate manifestătile organizate cu sprijinul unor oameni mari si ne-mari, angrenati de acest motor puternic si de mare finete, care este scriitorul Viorel Savin, se fac tot din dragoste, tot din mare iubire, tot din mare patriotism izvorât din inima Bacăului adevărat, care capătă acum o altă fată; e un Bacău căruia îi pasă mai mult, care dincolo de vicisitudini diurne, stie a-nălta lumea la valoarea sufletului său adevărat...

Mă refer la „ZIUA NICU ENEA”, organizată de Primăria si Consiliul local Măgiresti, în comuna de obârsie a pictorului, la data de 28 mai 2015, în cadrul căreia vor fi lansate cărtile „Nicu Enea (viata alcătuită din scrisori, articole si poze)” si Nicu Enea – album monografic” scrise de Viorel Savin.
De asemenea, va fi vernisată o expozitie de grafică, cu reproduceri din opera lui Nicu Enea si, în final, va fi dezvelit bustul acestuia. În municipiul Bacău, tot în ziua de 28 mai, ziua în care s-a născut marele pictor, la Casa Memorială din municipiul Bacău, va fi organizată o întâlnire a noii generatii de artisti plastici cu elevii colegiilor din oras.
Tot atunci va fi lansat albumul monografic „Nicu Enea”, iar actori ai Teatrului „Bacovia” vor citi din corespondenta de dragoste dintre pictor si mult frumoasa sa sotie, Elvira.

Si-mi permit să adaug la toate acestea, si iubirea mea dintotdeauna, pentru minunatul si unicul Bacău, oras cum nu mai e altul pe lume, suplimentând la amplul tablou despre Nicu Enea, tablou cu numerosi autori, si o tusă de-a mea, ceva mai mică, pe care îndrăznesc totusi a o pune, oarecum, în lumină. N-as face-o, dacă Viorel Savin nu m-ar fi introdus în paginile volumului său cu semnătura mea, incluzând acolo un articol pe care l-am scris cam pe vremea studentiei mele si publicat în ziarul regional de altcândva, de la Bacău.

Stiam, văzusem, ce mare pictor era Nicu Enea. Stiam că-i pus în cenusiul marginalizării, că-i „la index” si simteam ce nedrept si necinstit e faptul în sine. Când a venit Retrospectiva sa la Iasi – prima, care era o mare izbândă, realizată tot din imboldurile Doamnei Elvira Enea, dar sustinută de oamenii iubirilor cinstite, care aveau pârghii de putere si influentă, când a fost prezentă, la marele Palat al Culturii din Iasi, această spargere a tăcerii, erau necesare, desigur, cât mai multe voci autorizate, care să vorbească despre adevăr si dreptate, despre artă mare si iubire. N-am pregetat nici o clipă si m-am „înrolat”, fără să-mi ceară cineva, si-am scris!
„Alături de pânzele lui Michelangelo, Murillo, Aivazovski, Teodor Aman, Băncilă, Luchian, Grigorescu (...) sunt expuse si pânzele lui Nicu Enea (...)”. Asa începeam. Subliniam apoi că Retrospectiva a fos primită „cu căldură si apreciată cu seriozitatea pe care o impune un talent autentic al poporului român”.
Am adunat si redat apoi, opinii deosebit de favorabile exprimate de prof. univ. Victor Condurache, membru în Consiliul Mondial al Muzeealor, pictorul G. Mihăilescu-Craiu, poetul Horia Zilieru, prof. univ. M. Petrescu-Dâmbovită, Constantin Florea, directorul Muzeului Unirii din Iasi, profesorul Radu Negru, titularul „Cursului de estetică” de la Catedra de filozofie a Universitătii „Al. I. Cuza”. Aprecieri deosebite, calde, energice, relevante.
A strălucit, prin opiniile exprimate, valoarea pictorului Nicu Enea, fiind subliniate specificul românesc, vibratia umană deosebită si, cum spunea Horia Zilieru: „un lirism de o puternică sursă cosmică, îndemnând la reflectii si sfârsind în incantatii”...
M-am recitit în cartea despre Nicu Enea, cu bucurie, căci mi se confirmă iubirle: România, care pentru mine e Bacăul, oamenii lui de bine, inclusiv acest dramaturg si poet, Viorel Savin, care dincolo si în afară de creatia lui, încununată de un binemeritat succes, trudeste pentru fata mereu înnoită a lumii, pentru frumos, pentru dreptate si adevăr, pentru ca lumea să fie mai bună. Mă simt alături de concetătenii mei, întru luminarea emblemei culturale a municipiului, a tării.

Si-mi creste inima că pictorul român Nicu Enea, păseste în aceste zile, cald si luminos, spre locul înalt ce i se cuvine. Si asta, pentru că i se asterne un rosu covor cu fire de iubire, căci numai prin iubire, se poate. Mai rămâne ca si confratii săi din Capitală, să-l onoreze si mai generos!

Israel / Mai 2015





Roni Căciularu    5/1/2015


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian