Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Scrisoare pastorală

Dragii mei enoriasi!

Satul în agonie. Zilele acestea m-am dus până în Siroca. Vream să cumpăr niste var pentru văruitul bisericilor. Cred că n-am mai fost acolo de vreo 20 de ani. M-a surprins schimbarea extraordinară, pe care am constatat-o.
Am cunoscut satul Siroca prin familia lui Dumitru Achimescu, zis Dumitru Delafag. Cu fiul cel mare, Gheorghe, si cu cel mic, Nicolae, am fost coleg la seminarul din Craiova. Mi-au fost amândoi buni prieteni. Am participat la nuntile celor doi, la înmormântarea tatălui lor. Am rămas peste noapte în casa lor de mai multe ori, când mi s-a stricat masina prin apropiere. Bietul Gheorghe avea o masină mai hodorogită decât a mea. De multe ori mi-a bătut în poartă si după miezul noptii, cerându-mi ajutorul să repare sau să pornească masina rămasă în pană pe cine stie unde. Putin a lipsit ca să nu mă căsătoresc cu o codană din acel sat. Întotdeauna satul acela mă impresiona prin multimea tinerilor, prin buna dispozitie si ospitalitatea locuitorilor săi. Erau oameni muncitori, dar si când era vorba de petrecere, apoi petreceau în limitele bunei-cuviinte. Aveau în firea lor ceva din duritatea pietrei cu care se luptau cei mai multi din copilărie până la bătrânete.
Siroca era singurul sat din Mehedinti, unde era o exploatare de piatră de var si mai multe cuptoare de var. Tot satul trăia de pe urma acestei industrii, ale cărei secrete le mosteniseră din mosi-strămosi. Fiind un sat defavorizat, unde nu se puteau face culturi de cereale din cauza reliefului muntos, scăpase si de ciuma colectivizării. Oamenii mai putuseră să-si păstreze vitele de povară, atelajele. Autoritătile comuniste mai închiseseră ochii si, în schimbul unei taxe, le permiseseră locuitorilor să prelucreze piatra muntelui si să facă din ea var. Aproape fiecare familie avea câte unul sau mai multi membrii implicati în industria varului. Până si preotul, colegul meu Gheorghe Achimescu, avea cuptor de var. Scoteau bulgării de piatră de pe râpe în spate, cumpărau lemnele de pe unde puteau si obtineau în cuptoarele lor un var cum nu puteai găsi în altă parte. Mortarul rezultat din amestecul varului de Siroca cu nisipul dădea un liant de o duritate apropiată cimentului. Mereu am auzit vorbindu-se, că specialistii nu pot să stabilească din ce era alcătuit mortarul cu care a fost construită cetatea Drobeta. As sugera celor interesati să ia în consideratie si varul de Siroca în analizele pe care le fac. De la cuptoarele din Siroca luau varul, la un pret modic, zeci si zeci de cărăusi din Siroca si din satele din jur: Godeanu, Bâlvănesti, Balta, Sfodea, Ciresu, Gornenti, Prejna etc. Carele si cărutele cu coviltir, încărcate cu var, colindau satele Mehedintiului până la Calafat, la Strehaia, la Motru, la Orsova sau Baia de Aramă. Strigătul lor inconfundabil tulbura linistea satelor: ,, - Hai la var, mă, neică, mă!” Vândeau varul pe bani, dar si la troc, adică în schimbul porumbului sau grâului. Generatii întregi au trăit de pe urma varului de la Siroca.
Prima senzatie pe care am avut-o intrând în Siroca azi, a fost aceea că am intrat într-un sat pustiu. Case îmbătrânite, uzate, linistea absolută, lipsa oamenilor si a animalelor, ferestre si garduri sparte mă făceau să mă întreb ce s-a întâmplat acolo. Am ajuns în centru, unde era magazinul. Clădirea avea usile si ferestrele lipsă. Scoala sedea tristă, visând vremile de altădată, când în jurul ei roiau copiii. Biserica arăta bine; trei bătrâne ieseau de la spovedit. Am strigat la câteva case, la poarta cărora am văzut câte o masină veche, obosită, cumpărată la mâna a doua. Nu mi-a răspuns nimeni. Vedeam doar umbre alunecând în dosul geamurilor, parcă oamenii se temeau să iasă la poartă, să răspundă. Cu greu am găsit un locuitor si acela mi s-a părut a fi nitel deranjat la cap. Abia am putut să smulg de la el o informatie: nimeni nu mai are var de vânzare în sat, fiindcă nu mai sunt cuptoare. ,,- Poate nea Jorjică o mai avea!” Mi-a arătat cu mâna o ulită. Am pornit într-acolo. Cu greu am intrat prin noroi, dar era gata-gata să nu mai pot iesi. Undeva, spre Sfodia, la capătul acelei ulite, am găsit casa lui ,,nea Jorjică”. Era doar mama lui acasă, o femeie de aproape optzeci de ani. I-am spus cine sunt si ce caut. Mi-a vorbit sincer, deschis, ca unui cunoscut de-o viată. Avea o gândire lucidă si făcea o analiză economică de specialist: ,,- Părinte, nu mai căutati degeaba, că nu găsiti var la nimeni aici în sat! Fiul meu a făcut ultimul cuptor acum doi ani si abia a reusit să vândă varul pană la Crăciun, acum trei luni. Nu mai merge! Nu-l mai cumpără nimeni. Iau toti vopsele lavabile, nu mai muncesc să stâmpere varul, să se ardă, să se murdărească! Nu mai are cine-l căra. Nu mai sunt boi, nu mai sunt cai, iar cei care mai sunt nu au voie să meargă pe sosele. Nu mai avem mână de lucru. Cei care au lucrat, fie au murit, fie au plecat în lume să-si câstige o pâine. Acolo trebuie oameni tineri, puternici. În sat mai sunt doar babele ca mine. Noi nu putem munci. Nu cred că fiu-meu va mai face var anul acesta, iar dacă nu face el, nu mai face nimeni de aici!”
Am plecat cu un gust amar de acolo. Un sat pustiu, o industrie tărănească pierdută pentru totdeauna, tristete, o populatie risipită pe pământ si pe sub pământ. Am ajuns acasă deprimat. Nu mi-a mai trebuit nici mâncare. Am deschis televizorul, ca să-mi mai schimbe gândurile. Pe un post central era prezentată doamna Udrea scărpinându-se la nas. Am schimbat, scârbit, pe alt post national. Acolo, politicieni, comentatori politici si ziaristi de prima mână comentau cu patos, profesionalism si competentă un eveniment de importantă planetară. Era vorba de faptul că în ziua precedentă doamna Udrea se scărpinase la ureche!
Am închis televizorul. Îmi era lehamite. O lacrimă s-a strecurat sfioasă de sub gene. Am observat o carte pe masă cu poezii de Eminescu. Am deschis-o la întâmplare si am început să citesc: ,,Unde esti tu, Tepes, Doamne, ca să pui mâna pe ei,/ Să-i împarti în două cete: în banditi si în misei./ Si în două temniti large, cu de-a sila să-i aduni,/ Să dai foc la puscărie si la casa de nebuni!...”
Asa-i că scrie frumos Eminescu? Păi, nu?
*
Sfaturi părintesti. Din cartea Părintelui Arsenie Boca, Cărarea împărătiei, mai spicuim:
,,DESĂVÂRSIREA - FINALITATE A OMULUI(Continuare). Deci, forta instinctelor - fortele oarbe ale firii, altfel în serviciul vietii rânduite -, creste când degenerează în patimi, întrucât ele au slăbit stavila cenzurii ratiunii, iar de acum caută să o surpe cu totul si lumina constiintei să o stingă.
Constiinta însă, prin natura ei, nu aprobă niciodată viciul si păcatul. Prin natura ei e de a nu se lăsa învinsă, chiar dacă frâna ei nu e luată în seamă si firea decăzută săvârseste păcatul peste oprelistea ei. De aci vin mustrările de constiintă - ,,pârâsul tău, cu care trebuie să te împaci pe drum”, care ,,nu tace” până ce omul nu-si revizuieste înfrângerile sale si nu se întoarce de la păcat, ca să poată primi iertarea lui Dumnezeu. În cazul când înfrângerile morale se tin lant prin desimea sau gravitatea lor, urmează sanctiuni ale constiintei, mai grele decât mustrarea: dezechilibrul mintii - mai usor sau mai profund - din care se mai poate reveni - schizofrenia, paranoia, nebunia acută si, în final, sinuciderea. Toate acestea sunt urmarea în organic a capitulării constiintei, ca organ spiritual al omului si, ca urmare, cufundarea lui în întuneric si în muncă. Aceasta-i perspectiva lugubră a vietii în păcat.
,,Gândurile”, oricât de ,,nebune” ar fi, încă nu sunt înfrângeri si păcat, oricât ,,se impun”, muncind mintea. Păcatul începe de la învoirea spre faptă si fapta propriu-zisă. Cu acestea întelese, se limpezeste si deosebirea - cât o prăpastie - între trupul si duhul păcatului si între făptura cea nouă si Duhul cel Sfânt. În cazul când omul cel vechi mereu se obrăzniceste cu ,,drepturile” sale biologice asupra omului ceresc si biruie, atunci deosebirea celor două naturi care trăiesc întretesute în noi ajungând într-un contrast nelimitat, Duhul lui Dumnezeu se retrage din om si vin pedepse colective cumplite asupra vietii păcătoase. Asa avem motivarea potopului: ,,Nu va rămâne Duhul Meu pururea în oamenii acestia, pentru că sunt numai trup. Deci zilele lor să mai fie o sută douăzeci de ani”(Fac., VI, 3). De asemenea, perversiunea sodomiei, care ,,strigă înaintea Domnului”(Fac., XIX, 13), a atras asupra Sodomei si Gomorei prăpădul focului, care a ars pământul 400 m sub nivelul mării, formând Marea Moartă, radioactivă până în ziua de azi.
Să ne apropiem acum de o analiză concretă a tensiunii dintre minte si patimi. Care este mecanismul biologic, să zicem al instinctului de reproductie? Alegem pe acesta, întrucât se luptă împotriva votului fecioriei. Instinctul acesta are ca obârsie materială o glandă endocrină, care varsă o substantă chimică în sânge, care, la nivelul creierului, erotizează scoarta cerebrală. Această erotizare constă în aparitia pe ecranul mintii a gândurilor si a imaginilor în favoarea satisfacerii acestui instinct. Ele cer învoirea. Cenzura rezistă, le respinge. Constiinta, - care ocroteste viata omului si sub perspectivă transcendentă -, aduce ,,Numele lui Dumnezeu care arde pe draci” si aduce Crucea Domnului: jertfa - lepădarea de sine, lepădarea de plăcere -,,armă asupra diavolului Crucea Ta ne-ai dat”, cântă Biserica. Aceste gânduri de rezistentă, dacă sunt puternice si luminoase, sunt afirmate cu toată credinta si stiind cu certitudine că însusi Iisus se luptă cu satana în locul nostru, atunci în organic se petrece o reactie chimică în care substantele endocrine din sânge, care erotizau scoarta cerebrală, se neutralizează printr-o aparitie de anticorpi, care fac această neutralizare. În felul acesta ,,gândurile” si ,,imaginile” si ,,reprezentările”, toate pier si se restabileste un echilibru si o liniste în minte, asemenea cu linistea pe care a restabilit-o Iisus, când a venit pe mare la ucenicii Săi învăluiti de talazurile înfuriate ale mării, care apoi s-au linistit.
Linistirea unei furtuni de gânduri sigur că scoate mărturisirea: ,,Tu esti Fiul lui Dumnezeu”(Mat., XIV, 33). Mărturisirile străfunde de credintă în Dumnezeu, de pe urma unei evidente divine, au ca urmare convertirea, strămutarea fortei oarbe neutralizate într-o energie de o altă calitate si de o înaltă valoare: a iubirii de Dumnezeu si de oameni în genere si nicidecum nu mai rămâne iubire de vreun om, ca trup. Asa prinde putere viata religioasă din chiar neputinta omenească. Iată prilej de câstigat la nivel înalt. Si totusi talazurile mării înfuriate de patimi iarăsi vin si izbesc în peretii corăbiei si în digurile portului... Trupul e indiferent si fortele sale sunt oarbe. Chimismul endocrin nu e biruit - asimilat, neutralizat - decât după o ciocnire, criză; la obârsie, în glande, adică hormonii, se produc iarăsi si iarăsi. Satana nu e definitiv biruit pe pământ; abia în împărătia ce va să vie oamenii nu se mai însoară si nu se mai mărită. Lupta de ,,gând” iarăsi începe. Omul, ca om, osteneste; luarea prin surprindere poate fi aprigă; nevoitorul se sperie. Se vede învăluit, deznădăjduit chiar. Dar Dumnezeu nu te-a părăsit, chiar dacă pe ecranul mintii au apărut gânduri si imagini de hulă împotriva lui Dumnezeu si te vezi în imposibilitate de a te mai ruga chiar. Răbdarea însăsi a războiului e ultima ta rugăciune.”
*
Folclor din Mehedinti(LXII). Vom mai reda câteva cântece, pe care le-am cules la 15 Mart. 1981 de la Nicolae Tărăbâc din Malovăt, născut la 27 iulie 1902, fost primar al comunei, deportat 14 ani în Siberia:

Ce mai drăgută aveam!

,,Nu stiu an, ori în halan,
Ce mai drăgută aveam!
Că pe unde mă duceam,
Tot cu dânsa mă-tâlneam
Si de dragoste vorbeam.
Si-o-ntrebam că un-se duce,
Că-n deal la lemne se duce.
Singurică, singurea,
Să mă duc si eu cu ea,
Să ajut la ridicat,
La gură de sărutat!”

Spune, mândră, ori nu spui

,,Spune, mândră, ori nu spui,
Dacă la mine mai tii,
Ori să-mi cat alt căpătâi;
Alt căpătâi de durmit
Si-altă mândră de iubit!
Mândră, când erai a mea,
Toată lumea te cinstea,
Numa-n omenia mea!
Când te-ai luat cu-al prăpădit,
Toată lumea te-a urât!”

Foaie verde si-o lalea

Foaie verde si-o lalea,
Dorul de la mândra mea
Să-l vândă, l-as cumpăra!
Toamna mi l-as semăna,
Vara mi l-as secera
Si l-as face-un snop de grâu
Să-l poarte mândra la brâu.
Dorule si-o boală grea,
Fugi de la inima mea!
Mai du-te si la alta,
Să vază cât îi de grea!
Cine mă stie pe mine
Cu ce foc trăiesc pe lume:
Ziua trăiesc cu oftatul
Si noaptea cu sărutatul!”

Foaie verde solzi de peste

,,Foaie verde solzi de peste,
Unde apa se coteste,
Stă neica si se gândeste.
Se gândeste ne-ncetat
La mândruta lui din sat,
Ce-a lăsat-o si-a plecat.
Că pe mine m-a uitat,
Pe mine m-a părăsit
Si pe altul l-a-ndrăgit.
Să-mi puie mâna sub cap,
Să mă-ntrebe de ce zac!
-Neică, zac de dorul tău,
Când o să te mai văd eu?
Zi si noapte mă gândesc,
Cum să fac să te iubesc?
Gândind, mândră, la mata,
Mult mi-a secat inima,
Căci gândind, mândră, la tine,
N-a rămas inimă-n mine,
Nici ca-ntr-un pui de găină!
Si m-am uscat din picioare,
Ca un muc de lumânare,
Când arde aprins în soare
Si bate vântul mai tare,
De curge ceara la vale!”

Murgule, călutul meu

,,- Murgule, călutul meu,
Ce te-abati din drum mereu,
Ori ti-e greu trupsorul meu?
- Nu mi-e greu trupsorul tău,
- Dar mi-e greu năravul tău!
Pe la câte cârciumi treci,
Pe mine de gard mă legi!
Si-mi dai fân nuielele
Si grăunte stelele!
Cum ti-e drag cu mândra-n pat
Si mie cu traista-n cap!
- Murgule, de ce stai trist?
- Am auzit că mă vinzi!
- Te vând, murgule, te vând,
Că văd c-ai îmbătrânit!
- Stăpâne, n-o fi păcat,
Că de trei ori te-am scăpat:
Te-am trecut Siret vărsat
În buiestru legănat!
Si-n ziua de Bobotează,
Când toti caii se nechează,
Eu eram despotcovit,
Dar de tare ce-am fugit,
Toti caii i-am întrecut,
Tie fală ti-am făcut!”

*
File de jurnal – 8 apr. 1981. ,,Protopopul a plecat cu sotia în U. R. S. S. Subalternii nu-i prea poartă grijă, spunând că au semănat deja în grădină seminte de protopop. La protoierie l-am găsit pe inspectorul Gheorghe Hâncu de la Culte si a trebuit să-l duc cu masina până la birou. M-a chemat înăuntru si a trebuit să stau mai bine de o oră cu el. Mi-a vorbit de unele ,,apucături preotesti”, despre filme si romane politiste, domeniu în care e foarte documentat. Actuala literatură care se publică la noi, în care se simte prea mult suflul de curaj si libertate, îl deranjează. Cei care o scriu sunt ,,pur si simplu, niste dementi.” Mi-a citat în acest sens romanul regretatului Marin Preda, Cel mai iubit dintre pământeni, poezia Analfabetii si volumul Manifest pentru sănătatea pământului ale lui Adrian Păunescu. ,,Prea li s-a dat frâu liber, dom’le, si au început să-si ia lumea-n cap! Se face abuz chiar!”
Domnul Hâncu a fost profesor de istorie undeva, la tară. A fost ,,adus”ca muzeograf la Muzeul ,,Portile de Fier”, apoi, deodată, experimentându-se într-ale spiritului, a fost transferat la Culte. Acum spune că este ,,foarte greu”(desi, vorbă fie, după aspect, arată extra), că-i o ,,meserie”(cea de inspector – n.n.) foarte-foarte grea, că ar vrea să plece, dar, vezi, Doamne, nu-l lasă, iar dacă ar cere el, l-ar trimite cine stie unde, poate ,,la Ciorogârla sau la dracu-n praznic!” A spus că nu-i prea ajung banii, desi are si sotia serviciu, desi si-a cumpărat apartament ultracentral, lângă postă, desi trebuie să-i vină masina… Se miră, totusi, cum pot ,,unii preoti” să-si tină sotiile acasă ,,si să se descurce foarte bine!” Fiind ocupat ,,până peste cap” cu problemele profesionale, nu are timp să se mai ocupe de cercetare istorică. De altfel, de asta nu s-a ocupat niciodată, fiindcă întotdeauna a avut lucruri mult mai serioase de făcut!...”
*
Leac pentru hotie. Trăia în Prejna Ionită Stoican. Om gospodar, muncitor, cinstit, cu situatie economică de invidiat. Cuvântul lui era cuvânt, cârciuma îi era străină, casa-i era casă. Părintele Zoican era unul dintre putinii lui prieteni. Se vizitau reciproc, mai ales la nedei, se ajutau când era cazul.
Într-o zi, prejneanul i-a spus părintelui o întâmplare din copilărie, care-i marcase tot cursul vietii. I-a spus-o ca la spovedanie, asigurându-l că este singurul care o află si n-a uitat să-l roage ca să n-o spună mai departe, cel putin atât cât el mai este în viată. A simtit nevoia, pur si simplu, să n-o mai poarte ca o povară.
,, - Părinte, zicea Ionită Stoican, eram copil, prin clasa a cincea sau a sasea. Aveam părintii în viată, aveam vite multe în curte, întelegere în casă, toti eram sănătosi, lucrurile mergeau strună. Aveam aici în sat un unchi, Teodor. Era vestit în Prejna si în tot Plaiul Closani ca martor de meserie. Decât să-i vrea da banii unui avocat, mai bine îi dădeai unchiului Teodor si el stia cum să câstigi procesul. Stia legile, cunostea judecătorii, procurorii, stia cum să ungă osiile, ce să spună si te trezeai cu procesul câstigat. Parcă era angajatul tribunalului, căci rare erau zilele, când el să fie lipsă de acolo.
Într-o zi, unchiul Teodor m-a chemat la el si m-a întrebat dacă noi avem miel de Pasti. Era chiar în Săptămâna Patimilor. I-am spus că avem miei, dar sunt mici. ,,- Deseară, după ce se întunecă să vii la mine, dar să nu spui la nimeni!” M-am dus. M-a luat cu el si am trecut dealul la Izverna. Trecuse de miezul noptii, când am ajuns acolo. Ne-am apropiat de o casă mai izolată. Probabil el cunostea locurile si oamenii. Mi-a dat o pâine mare si mi-a spus: ,, - Fii atent! Tu rămâi aici. Când vin câinii la tine, să nu fugi. Rupi din pâine si le dai. Aici să te găsesc!” A tusit si câinii s-au alarmat. Au venit spre locul unde mă aflam eu. Unchiul Teodor s-a pierdut în noapte. Mi-era frică, dar am făcut cum mi-a spus. Le-am aruncat pâine si câinii au mâncat. Atunci mi-am dat seama că pâinea era muiată în tuică tare. Foarte repede câinii au tăcut. Peste putin, unchiul Teodor a venit cu un ied subsioară si mi l-a dat. ,, - Ia-l, nepoate, tine-l bine si asteaptă-mă, că mă duc să-mi iau si pentru mine unul!” Mi-a dat iedul si-a plecat. Eu nu am stiut să-l tin de gură, ca să nu zbiere. Iedul a început să zbiere ca din gură de sarpe. Până l-am prins eu de gură, a auzit stăpânul din casă. Nu era atunci curent electric. Omul a aprins felinarul si a iesit. În curte si în beci avea peste cincizeci de oi si de capre amestecate. Cele mai multe erau fătate. Era imposibil să le numere, desi vitele erau foarte agitate. S-a uitat peste tot. N-a văzut nimic. Unchiul Teodor se retrăsese în beci, iar când omul s-a îndreptat într-acolo, a intrat într-un streaz gol. Dacă a văzut că nu-i nimic, proprietarul s-a întors în casă si a stins lumina. Peste putin a venit si unchiul Teodor cu un miel sub brat. ,, - Hai, nepoate, să mergem!” a zis el calm. Am ajuns în vârful dealului dintre Izverna si Prejna. Acolo, la lumina lanternei, unchiul Teodor a tăiat iedul si mielul, i-a jupuit, i-a pus în niste saci, pe care-i avea înfăsurati la brâu. Atunci a pus mâna pe mine si m-a bătut, cum nu mă bătuse nimeni vreodată, nici până atunci, nici de atunci încoace. Am mai retinut doar din cele ce mi-a spus: ,, - Din cauza ta, nepoate, eu puteam să fiu mort acum! Tu nu ai tinut iedul de gură si eu puteam să fiu descoperit. Te bat, ca să tii minte. Cu greu am ajuns până acasă.
Le-am spus părintilor toată întâmplarea. Nu m-au bătut si ei. Au văzut în ce hal eram. Tata a aruncat iedul furat la câini. ,, - Noi avem ce tăia din curtea noastră, Ionită, tată, nu furăm munca altuia! Să te rogi la Dumnezeu să-ti dea putere, să muncesti si să-ti câstigi singur pâinea în viată, nu s-o răpesti pe-a altuia!” În anul acela au trecut zilele Pastelui si eu am zăcut la pat. Nu am putut să mă duc cu ai mei la biserică, la horă. Am stat în casă, am suferit si am plâns. Niciodată nu mi-am putut ierta fapta aceea. Bătaia de la unchiul Teodor m-a ajutat să fiu cinsit apoi toată viata. Un adevărat leac!” Mda!
*
Ajutoare si donatii. În această perioadă am primit câteva ajutoare si donatii, astfel: Părintele Pr. Gheorghe Vasilescu din Torino(Italia): 1.103 lei; Doamna Dr. Ionescu Mihaela-Aritina din Curtea de Arges(AG): 850 lei; Doamna Corina Dănescu din Bucuresti si Doamna Elena Popescu din Bucuresti, fiică a satului Malovăt: câte 150 lei; Domnul Pauletu Iancu din Balotesti(MH), fiu al satului Malovăt: 100 lei; Domnul Mihai Eugen din Săsenii Noi(BZ): 90 lei; Doamna Porfireanu Elena din Medias(SB): 85 lei.
Doamna Ivanovici Florica din Bucuresti ne-a trimis vin, tămâie si o cruce de la Ierusalim. Am folosit pentru Sfânta Împărtăsanie administrată credinciosilor din Postul Mare acest vin.
Domnul Luca Dumitru din Malovăt a achitat pentru contributia de cult 100 lei; Domnii Avram Dumitru, Curea Petre si Doamna Curea Ioana, toti din Bârda, au achitat pentru contributia de cult câte 50 lei. Dumnezeu să le răsplătească tuturor!
*
În luna februarie am donat pâine credinciosilor participanti la slujbă astfel: 1 Febr.(Bârda): 120 pâini; 2 Febr.(Malovăt): 110 pâini; 8 Febr.(Malovăt): 280 pâini; 15 Febr.(Bârda): 120 pâini; 22 Febr. (Malovăt): 200 pâini. Asadar, în februarie au fost donate 830 pâini.
În luna februarie am acordat câte un ajutor de 100 lei revistei ,,Viata Cultelor” din Bucuresti si revistei ,,Appolon” din Slobozia(IL), la solicitarea acestora.
În perioada 1-25 mart. Se desfăsoară în toate bisericile si mânăstirile din tară colecta pentru Fondul Central Misionar initiată de Patriarhia Română. Orice donatie este binevenită.
*
Plăti. În această perioadă am efectuat câteva plăti mai mari, astfel: 58 lei pentru curentul electric; 117 lei comisioane la bancă; 290 lei postei pentru colete; 75 lei pentru încărcarea a patru extinctoare; 200 lei ajutor pentru revistele ,,Viata Cultelor” si ,,Appolon”; 150 lei transportul cărtilor de la Craiova; 300 lei protoieriei pentru icoane si tămâie; 311 lei un cartus si toner pentru imprimantă; 82 lei patriarhiei pentru reparatia unui potir; 561 lei impozit si altele mai mici.
*
Publicatii. În această perioadă, preotul Dvs. a mai publicat câteva materiale astfel: ,,Scrisoare pastorală” – 295, în ,,Bibliotheca septentrionalis”, Baia Mare(MM), 2015 7 febr., editie on-line (https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com); în ,,Armonii culturale”, Adjud, 2015, 15 febr., editie si on-line(http://armoniiculturale.ro); Chipuri si măsti, în ,,Natiunea”, Bucuresti, 2015, 21 febr., editie on-line(http://www.ziarulnatiunea.ro); în ,,Omniscop”, Craiova, 2015, 23 febr., editie on-line (http://www.omniscop.ro); Testul de inteligentă, în ,,Natiunea”, Bucuresti, 2015, 9 febr., editie on-line(http://www.ziarulnatiunea.ro); ,,Scrisoare pastorală” – 293, în ,,Observatorul”, Toronto(Canada), 2015, 23 febr., editie si on-line(http://www.observatorul.com); ,,Mica Unire”, în ,,Buciumul”, 2015, 23 febr., pag. 5, editie on-line(http://www.buciumul.ro/category/cultura); Oferta de carte – Ianuarie, în ,,Bihon”, Oradea, 2015, 6 febr., editie on-line(http://www.bihon.ro); în ,,Caon”, Resita, 2015, 6 febr., editie on-line(http://www.caon.ro); în ,,Tion”, Timisoara, 2015, 6 febr., editie on-line(http://www.tion.ro); Măria Ta, Tăran Român(VI), în ,,Memoria Oltului si Romanatilor”, Caracăl, an. IV((2015), nr. 2(36), febr., p. 2; prezentarea cărtii Amintiri din paradis pe blogul Domnului Ben Todică din Sydney(Australia)( http://bentodica.blogspot.ro);
În ,,Adevărul”(Bucuresti, 2015, 2 mart., editie si on-line: http://adevarul.ro/news/societate) se vorbeste si de preotul Dvs. si de parohia noastră. Titlul articolului este deplasat: Supereroii României… Să fim seriosi!
*
În această perioadă, parohia noastră a publicat volumul X din seria Chemări la Domnul a regretatului Părinte Grigore Maerean de la Mânăstirea Lainici(GJ).
Scrierile Părintelui Grigore Maerean sunt un unicat în literatura de specialitate. El este un om venit din lume, lucrând în tinerete în minele de pe Valea Jiului. S-a retras la Sfânta Mânăstire Lainici si aici si-a dedicat viata slujirii lui Dumnezeu si studierii învătăturii crestine, în ciuda bolilor profesionale, pe care le căpătase în subteran. A citit cu aviditate multe si de toate si apoi a simtit nevoia să scrie. În ultimul capitol al volumului al zecelea dezvăluie că i s-a dat în mod minunat misiunea de a propovădui învătătura crestină într-o lume atât de debusolată si atât de încercată.
Spre deosebire de predicile menite să fie rostite în public de către preoti, discursul Părintelui Grigore Maerean se opreste asupra celor mai scabroase păcate care bântuie astăzi lumea, în special tineretul. Ca un chirurg, disecă fiecare astfel de păcat fără jenă, cu curaj si cu constiinta că numai asa poate salva sufletul păcătosului. Aproape fiecare temă pe care o abordează face referire si la rătăcirile sectare, combătându-le si îndemnând părinteste pe crestinii ortodocsi să nu le dea urmare. Este aproape o obsesie combaterea ereziilor si sectelor în gândirea si scrierile Părintelui Grigore Maerean.
Ne-am făcut o datorie de suflet fată de Biserică, de autor si de credinciosii crestini, care vor degusta cu plăcere aceste cuvinte scrise de autor cu putin înainte de Marea Trecere. Bucuria ar fi deplină, dacă aceste seminte de învătătură crestină ar ajunge pe pământ bun si ar da roade înmiite. Aceasta ar fi mană cerească si pentru sufletul autorului, ar fi o mângâiere bine meritată, după o viată plină de greutăti si privatiuni.
*
Zâmbete. Proverb românesc: ,,Cine n-are bătrâni să-si cumpere; cine are să nu le dea cu piciorul!”
 Examinarea unui elev cu pile: ,, - Ia spune, puiule, cum se numeste automobilul papei?” ,,- Papamobil, domnule!” ,,- Bravo, puiule! Dar ia spune-mi tu, cum se numesc rudele papei?” ,, - Paparude, domnule!” ,, - Exceptional! Încă o întrebare si-ti dau zece: cum se numesc nasii papei?” ,, - Papanasi, domnule!” ,, - Formidabil! Nota zece! Vedeti, bă? Cine stie, stie!”
 Fiecare femeie are dreptul să hotărască singură câti ani are!
 ,,- Vă temeti de criza financiară?”,,- După 30 de ani de căsnicie, nu mă mai tem de nimic!”
 ,,- Cum se obtine lumina cu ajutorul apei?” ,,- Spălând geamurile!”
 ,, - De ce nu se duc sefii în concediu în acelasi timp? ,,-Să nu se vadă că merge institutia si fără ei.”
 ,,- De ce stă găina pe gard ?” ,,- Să-i vadă cocosul picioarele!”
 ,, - De ce un cocos cântă cu ochii închisi ?” ,,- Să vadă lumea că stie versurile pe de rost!”>
*
Inspectii. În ziua de 19 febr. parohia noastră a fost inspectată de ofiteri superiori de la ISU, pe linie de PSI, adică protectie contra incendiilor. Ne-am prezentat bine la ambele biserici. Situatia a prezentat si aspecte comice, în sensul că a trebuit să lipim abtibilduri cu mentiuni de genul ,,Fumatul interzis”, desi toată lumea stie că în biserică nu se fumează; am indicat pe unde este iesirea, desi …. toată lumea o stie!
Unde-i lege, nu-i tocmeală!
*
Sedintă. În seara zilei de 20 febr., la sediul Episcopiei Severinului, preotul Dvs. a participat la sedinta care s-a tinut cu toti profesorii de religie din judet. Preotul Dvs. a sustinut că solutia eficace în această problemă este un referendum.
*
Emisiuni. Episcopia Severinului l-a solicitat pe preotul Dvs. să participe în seara zilei de 24 febr. la o emisiune la Televiziunea ,,Datina” din Tr. Severin. Tema dezbătută a fost ora de Religie în scoală.
*
Excursii. Organizăm o excursie-pelerinaj la Mânăstirea Prislop din judetul Hunedoara la data de 18 Martie. Pretul rămâne acelasi: 45 lei/persoană. Înscrierea se face în momentul în care se achită banii.
*
Lucrări la cimitir. Am reusit să facem curătenie generală si la cimitirul din Bârda. Rugăm pe toti enoriasii din cele două sate să-si sape mormintele. De asemenea, reamintim celor care nu stiu sau nu vreau să stie, că cimitirul nu este izlaz pentru vite. Păsunarea vitelor în cimitir înseamnă profanare de morminte si este incriminată de Codul Penal. Dacă cei vizati nu vor întelege si vor mai păsuna vitele prin cimitire, vom sesiza politia să-si facă datoria. I-am avertizat cu un ceas mai devreme, să nu avem păcat!
*
Spovediri. Împărtăsiri. În zilele rânduite, s-au spovedit 25+55=80 enoriasi. Foarte putini!
*
Anunt. Facem înscrieri pentru făclii de Pasti. Preturile sunt de 15 lei si 25 lei bucata.
*
Program. În cursul lunii Martie avem următorul program de slujbe: 1 Mart.(Bârda, sfintirea semintelor); 7 Mart. (Bârda-Malovăt); 8 Mart. (Malovăt); 14 Mart. (Bârda-Malovăt); 15 Mart. (Bârda); 21 Mart.(Bârda-Malovă); 22 Mart(Malovăt); 25 Mart.(pomeniri dimineata, la Bârda; slujbă la Malovăt); 28 Mart.(Bârda-Malovăt); 29 Mart.(Bârda). În restul timpului, la orice oră din zi sau din noapte, preotul poate fi găsit la biserică, la scoală, acasă ori la telefon.

Sănătate, pace si bucurii să vă dea Dumnezeu!





Pr. Al. Stănciulescu-Bârda    3/8/2015


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian