Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Subiectiv : Rinocerii

Dacă Dumnezeu este Tatăl, Pământul ne e mamă. Lungimi de drumuri fără sfârsit înconjoară continentul de la un capât la altul si pe parcurs aurul verde al luncilor respiră viata statornică a păcii în acest univers tăcut străbătut din masină în drum spre Florida.

Soarele creează dungi de umbră pe soseaua ce trece acum printr-o pădurice si mai încolo un podet se înconvoaie peste un firicel de apă. Doamne, de atâta frumusete ai vrea să te dai jos din masină si să îmbrătisezi cuprinsul acesta mărginit de cupola azurie a zării în care te simti un intruder. Atâta viată respiră în jururul nostru si atâta poezie.

Din ce să fi fost plămădit pământul acesta din care rodesc toate plantele, copacii si florile, ce pot hrănii si adăposti nenumăratele specii de păsări insecte si animale? Ce lucru minunat să pătrunzi cu gândul numai, în adâncul misterios al acestei planete ce-si oferă întreaga ei fiintă, trup si suflet, multumirii nostre. Si câtă lipsă de respect să vezi hărtuiala noastră continua ce distruge darurile naturii mamă, risipind, pârjolind si omorând tot ce ne stă în cale.

Istoria umană a cunoscut pagini de oroare, de crâncene si sângeroase bătălii, de cruzimi ce mintea cu greu si le poate imagina, acte de barbarie fără precedent si în final, ca o încoronare a tot ce poate fi mai sălbatic, au fabricat săpunuri de toaletă din corpuri umane. Războaie, revolte si revolutii au mistuit numeroase culturi si popoare din antichitate si până în present, dar nici unul din ele nu a reusit sa creeze o pace statornică în care oamenii vor privii cu satisfactie că pretul de vieti echivalează îndoielnicele binefaceri dobândite. Dar poate că acesta este pretul plătit Progresului.

Ca într-o continuă competitie cu noi insine, cerintele noastre au evoluat si odată cu ele si efortul necesar obtinerii acestor cerinte. Atunci când nu pot fi obtinute din pricina unor obstacole neprevăzute, acestea vor fi înlăturate uneori cu brutalitate. Brutalitatea ne stă în fire ca si nevoia de-a ne hrănii. Hrana a fost prima si cea mai importantă cerintă. Când teritoriul nu mai putea satisface nevoia de hrană, întregul trib se muta pe un nou teritoriu mai bogat. Când noul teritoriu era déjŕ ocupat de-un alt trib, izbugnea războiul si învingătorii aveau să stăpănească nu numai noul teritoriu, dar si pe cei învinsi ce vor servi ca sclavi. De atunci, cei puternici sau încetătenit cu deprinderea de superioritate peste cei mai slabi si antagonismul dintre cei slabi si cei puternici a dominat evolutia omenirii de-alungul istoriei.

Viata omului nu a fost niciodată usoară; pericole erau posibile oricând, chiar si atunci când siguranta părea deplină. Din senin boli, cutremure, vijelii si inundatii se puteau isca în orice moment; o secetă cumpită sau invazia unor lăcuste puteau distruge hrana pe un an întreg si nu mai putin, războinicii altor lanuri se puteau năpustii să distrugă orice le sta în cale.
Omul avea nevoie de protectie, o protectie puternică din partea unor forte divine ce puteau prevenii oricare din aceste pericole.
Asa s-a născut Credinta. Credinta în idoli si zei, credinta intr-o fortă supremă, credinta în divinitatea dietătilor ce li se ofereau daruri, jertfe si cărora li se cântau osanale.

Între oameni unii au fost dotati cu calităti exceptionale si multă clarviziune ce a făcut ca majoritatea celorlalti să le acorde încredere deplină si dreptul de decizie în problemele obstesti. Altii si-au asumat aceste drepturi prin fortă si deceptie.

Istoria nu e săracă în dovezi ce până în zilele noastre continuă să ne surprindă urmărind abilitatea unora de-a prezenta efectele lor dezastroase asupra întregii colectivităti, ca victorii de proportii epocale, cum a fost discursul Presedintelui Obama la State of the Union din 20 januarie. In sase ani de guvernare a reusit să transforme unica tară în care democratia a atins cele mai înalte culmi ale egalitătii între oameni, America, într-o tară cu conflicte de clasă si rasiale, stirbită de forta si caracterul de eliberator al altor natiuni de sub jugul autoritarian al unor dictaturi nepopulare si înjosită în fata lumii prin demisie în fata abuzurilor Chinei, Rusiei si a altor guverne totalitare. În acesti ani, omenirea a căzut pradă celor mai crunte exemple de atacuri teroriste, masacrări în masă, decapitări, răpiri si violuri, iar domnul Obama are curajul să afirme că asta e victoria politicii sale într-o lume în care Talibanul a reinviat, Yemenul s-a transformat într-un cuib de viespi si Iranul a căpătat dreptul legal să continue să-si facă arma nucleara?
La data de 11 januarie am privit transfigurati de emotie marea demonstratie de la Paris, în care aproape doua milioane de oameni s-au alăturat numerosilor sefi de state mai putin Obama, ce brat la brat au defilat pe străzile orasului ca un front decis să se opună terorismul, în toate formele lui de agresiune, teroare si intimidare.

Intins ca o plagă pe toate continentele, terorismul religios musulman si-a extins tentaculele în fiecare tară, mobilizând cu promisiuni în bani si fecioare în rai, mintile înflăcărate ale unor tineri confuzi si fără perspectivă. La fel ca în anii de început ai nazismului, tinerii de astăzi sunt momiti de credinta islamului pentru că propria noastră credintă a slăbit sub presiunea avalanselor de idei progresist-utopice ce-au creeat o atmosferă de intimidare si confuzie promovand politica corecta a multiculturanismului asupra drepturilor noastre de-a ne păstra identitatea,.

La fel ca in anii 1930, forta ideologica a unor concepte noi captează si astăzi mutimi de oameni din toate păturile sociale, sex si vârste. Aceleasi forte au actionat si în 1917 în timpurile revolutiei din Octombrie în Rusia, Nayismul ]n Germania si după cel de-al doilea război mondial în Răsăritul Europei, China, Vietnam si Korea de Nord. Omul în toate aceste tări a fost redus la o infimă identitate în care eul personal este minisculizat la dimensiuni microscopice, inexistent si fără valoare. In schimb evidentă este trasnformarea unora ce nu vor să fie lăsati în afara fluxului în crestere, cei din guvernare.

Genială în această directie apare piesa de teatru a marelui scriitor Român Eugen Ionesco, Rinocerii, Nimeni nu a putut creea un tablou mai concret al acestui process de rinocerizare, process ce indica transformarea unui individ normal în partizanul unei idei, a unei politici sau a unei bande de râufăcători. Urmărind tansformarile în rinoceri de pe scena, autorul în final ne dă solutia: Berenger, eroul piesei a decis să rămână om; el se va apăra cu arma in mana. La fel si guvernul Harper a expus noi măsuri contra-atac terorismului.









David Kimel     2/19/2015


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian