Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Când a pus Dumnezeu pământul in miscare ?

CȂND A PUS DUMNEZEU PĂMȂNTUL IN MISCARE?
Motto:
" Vă rătăciti nestiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu." (Matei 22,29)

Acei care încă mai suntem constienti de statutul de crestini ( sau cei care sunt pe cale de a-l re/descoperi) nu realizăm totusi că, în ultimele 2-3 secole, în de buna noastră credintă s-a strecurat multă neghină pe care o luăm drept grâu. Neghina naste din mândria ratiunii omenesti care cercetează peste limitele puse de Insusi Creator pentru ca omul să nu rătăcească si să se piardă. Limitele cunoasterii cu Dumnezeu le găsim în revelatii, dogme si dreapta credintă, care stau la baza religiei crestine. Creatorul l-a invitat pe om să creadă si să cerceteze ( inclusiv creatia) tot ceea ce-i este de folos pentru mântuire, nu spre înrobire în propriile-i păcate. In vremurile cele mai din urmă, stiinta fără Dumnezeu, într-o stare de frenezie, cercetează si adâncurile si înăltimile creatiei, nădăjduind să descopere curând toate tainele universului, să-l controleze si să-l stăpânească. Omul egalul lui Dumnezeu, dacă nu ceva mai mult.
Dacă tot spunem cu atâta convingere, Cred întru Unul Dumnezeu, Tatăl Atottiitotul, Făcătorul văzutelor tuturor si nevăzutelor, să vedem si dacă credem ceea ce spunem.
Referatul biblic, Facerea, cap.I, spune:
1. La început a făcut Dumnezeu cerul si pământul.
2. Si pământul era netocmit si gol. Întuneric era deasupra adâncului si Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor.
3. Si a zis Dumnezeu: "Să fie lumină!" Si a fost lumină.
4. Si a văzut Dumnezeu că este bună lumina, si a despărtit Dumnezeu lumina de întuneric.
5. Lumina a numit-o Dumnezeu ziuă, iar întunericul l-a numit noapte. Si a fost seară si a fost dimineată: ziua întâi.
Obs. Nicio ratiune, nicio logică nu sugerează/ nu ne lasă să întelegem că, în ziua întâi, Dumnezeu a pus pământul netocmit si gol să se învârtă în jurul axei sale si să facă vreo miscare de revolutie prin cer. In jurul cărui punct? Si ce să arate cerului? Netocmirea si goliciunea?

6. Si a zis Dumnezeu: "Să fie o tărie prin mijlocul apelor si să despartă ape de ape!" Si a fost asa.
7. A făcut Dumnezeu tăria si a despărtit Dumnezeu apele cele de sub tărie de apele cele de deasupra tăriei.
8. Tăria a numit-o Dumnezeu cer. Si a văzut Dumnezeu că este bine. Si a fost seară si a fost dimineată: ziua a doua.
Obs. Nicio veste, nicio ratiune, nicio logică despre vreo rotire sau miscare.

9. Si a zis Dumnezeu: "Să se adune apele cele de sub cer la un loc si să se arate uscatul!" Si a fost asa. si s-au adunat apele cele de sub cer la locurile lor si s-a arătat uscatul.
10. Uscatul l-a numit Dumnezeu pământ, iar adunarea apelor a numit-o mări. Si a văzut Dumnezeu că este bine.
11. Apoi a zis Dumnezeu: "Să dea pământul din sine verdeată: iarbă, cu sământă într-însa, după felul si asemănarea ei, si pomi roditori, care să dea rod cu sământă în sine, după fel, pe pământ!" Si a fost asa.
12. Pământul a dat din sine verdeată: iarbă, care face sământă, după felul si după asemănarea ei, si pomi roditori, cu sământă, după fel, pe pământ. Si a văzut Dumnezeu că este bine.
13. Si a fost seară si a fost dimineată: ziua a treia.
Obs. Pământul a început să fie tocmit si împodobit, îmbrăcat. Să-l rotească Dumnezeu si să-l trimită la plimbare prin cer să-si arate primele podoabe.? N-are nicio noimă deoarece prin cer nu e decât pamantul. Asa că , stă cuminte ( ca mireasa la gătit) unde l-a pus Dumnezeu.

14. Si a zis Dumnezeu: "Să fie luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pe pământ, să despartă ziua de noapte si să fie semne ca să deosebească anotimpurile, zilele si anii,
15. Si să slujească drept luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pământul. Si a fost asa.
16. A făcut Dumnezeu cei doi luminători mari: luminătorul cel mai mare pentru cârmuirea zilei si luminătorul cel mai mic pentru cârmuirea noptii, si stelele.
17. Si le-a pus Dumnezeu pe tăria cerului, ca să lumineze pământul,
18. Să cârmuiască ziua si noaptea si să despartă lumina de întuneric. Si a văzut Dumnezeu că este bine.
19. Si a fost seară si a fost dimineată: ziua a patra.

Obs. Abia în ziua a patra pune Dumnezeu pe tăria cerului luminători ( luminătorul mare, luminătorul mic si stelele) “ ca să lumineze pe pământ, să despartă ziua de noapte si să fie semne ca să deosebescă anotimpurile, zilele si anii”. De vreme ce sunt luminători, pot vedea pământul de acolo de unde i-a pus Dumnezeu, si ziua si noaptea. La fel si stelele. Nu-i cazul să facă pământul piruete si să danseze încoace si-ncolo. Că nu face asta , deducem logic si din faptul că cei doi luminători au sarcina “ să despartă ziua de noapte, … să cârmuiască ziua si noaptea si să despartă lumina de întuneric”. Nimic din toate acestea în sarcina pământului. Are alte problem pe…cap: nu este complet împodobit!
20. Apoi a zis Dumnezeu: "Să misune apele de vietăti, fiinte cu viată în ele si păsări să zboare pe pământ, pe întinsul tăriei cerului!" Si a fost asa.
21. A făcut Dumnezeu animalele cele mari din ape si toate fiintele vii, care misună în ape, unde ele se prăsesc după felul lor, si toate păsările înaripate după felul lor. Si a văzut Dumnezeu că este bine.
22. Si le-a binecuvântat Dumnezeu si a zis: "Prăsiti-vă si vă înmultiti si umpleti apele mărilor si păsările să se înmultească pe pământ!
23. Si a fost seară si a fost dimineată: ziua a cincea.

Obs. Pământul stă în continuare linistit, cuminte în scaunul de gătire. Dar cei doi luminători ce fac? Ei sunt la treabă, se miscă, despart ziua de noapte, cârmuiesc ziua si noaptea, despart lumina de întuneric.
24. Apoi a zis Dumnezeu: "Să scoată pământul fiinte vii, după felul lor: animale, târâtoare si fiare sălbatice după felul lor". Si a fost asa.
25. A făcut Dumnezeu fiarele sălbatice după felul lor, si animalele domestice după felul lor, si toate târâtoarele pământului după felul lor. Si a văzut Dumnezeu că este bine.
26. Si a zis Dumnezeu: "Să facem om după chipul si după asemănarea Noastră, ca să stăpânească pestii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietătile ce se târăsc pe pământ si tot pământul!"
27. Si a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat si femeie.
28. Si Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: "Cresteti si vă înmultiti si umpleti pământul si-l supuneti; si stăpâniti peste pestii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietătile ce se miscă pe pământ si peste tot pământul!"
29. Apoi a zis Dumnezeu: "Iată, vă dau toată iarba ce face sământă de pe toată fata pământului si tot pomul ce are rod cu sământă în el. Acestea vor fi hrana voastră.
30. Iar tuturor fiarelor pământului si tuturor păsărilor cerului si tuturor vietătilor ce se miscă pe pământ, care au în ele suflare de viată, le dau toată iarba verde spre hrană. Si a fost asa.
31. Si a privit Dumnezeu toate câte a făcut si iată erau bune foarte. Si a fost seară si a fost dimineată: ziua a sasea.

Obs. A trecut si ziua a sasea. Pământul s-a umplut de viată. In continuare nicio miscare de rotatie, nicio miscare de revolutie..

1. Asa s-au făcut cerul si pământul si toată ostirea lor.
2. Si a sfârsit Dumnezeu în ziua a sasea lucrarea Sa, pe care a făcut-o; iar în ziua a saptea S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a făcut.
3. Si a binecuvântat Dumnezeu ziua a saptea si a sfintit-o, pentru că într-însa S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a făcut si le-a pus în rânduială.
4. Iată obârsia cerului si a pământului de la facerea lor, din ziua când Domnul Dumnezeu a făcut cerul si pământul.
Obs. Si a venit si ziua a saptea în care Dumnezeu “ S-a odihnit de toate lucrurile Sale pe care le-a facut … si le-a pus în rânduială” si a sfintit această zi. Si ce face Dumnezeu când se odihneste? Admiră, tine si poartă de grijă de cele create , bune foarte: pământul împodobit, luminătorii si stelele care se află în slujba pământului, si nu invers. Nici în ziua a saptea nu avem niciun indiciu că Dumnezeu ar fi pus pământul să se rotească sau să alerge dupa cei doi luminători, cel mare si cel mic, cersind lumină, zile, anotimpuri si ani.
La sfârsit, după marele necaz (cataclismele economice,sociale, politice, militare etc.) , în ale cărui începuturi ne aflăm dar refuzăm să le vedem,
24. (...) soarele se va întuneca si luna nu-si va mai da lumina ei.
25 Si stelele vor cădea din cer si puterile care sunt în ceruri se vor clătina.
(Marcu 13,24-25)
10. Iar ziua Domnului va veni ca un fur, când cerurile vor pieri cu vuiet mare, stihiile, arzând, se vor desface, si pământul si lucrurile de pe el se vor mistui.
(II Petru 3,10)
Cu alte cuvinte, toată structura universului se năruie ( nu este vorba de un big-crunch-ul astrofizicienilor urmat de alt alt big-bang), ci de nasterea din nou a lumii.
1. Si am văzut cer nou si pământ nou. Căci cerul cel dintâi si pământul cel dintâi au trecut; si marea nu mai este.
22 Si templu n-am văzut în ea, pentru că Domnul Dumnezeu, Atottiitorul, si Mielul este templul ei.
23. Si cetatea nu are trebuintă de soare, nici de lună, ca să o lumineze, căci slava lui Dumnezeu a luminat-o si făclia ei este Mielul.
24. Si neamurile vor umbla în lumina ei, iar împăratii pământului vor aduce la ea mărirea lor.

25. Si portile cetătii nu se vor mai închide ziua, căci noaptea nu va mai fi acolo.
26. Si vor aduce în ea slava si cinstea neamurilor.
27. Si în cetate nu va intra nimic pângărit si nimeni care e dedat cu spurcăciunea si cu minciuna, ci numai cei scrisi în Cartea vietii Mielului
( Apocalisa 21).
Deci va un cer nou si un pământ nou.Cei scrisi în Cartea vietii Mielului nu se vor muta pe altă planetă unde at fi conditii de viată (în starea căzută în care ne aflăm) asa cum bâiguie vizionarii stiintifico-fantastici. Nu mai este nevoie nici de luminătorul mare , nici de cel mic, nici de stele , nici de sistemele solare, galaxiile, novele, supernovele etc. pe care le-am fi vazut noi prin protezele noastre optice, în simulări pe calculator etc. Nu mai este nevoie de toate acestea deoarece slava lui Dumnezeu ( lumina Taborică) luminează totul, făclia acestei slave fiind Mielul, Iisus Hristos.
Vrednice de crezare sunt cele de mai sus, pentru că nu putem pune la îndoială nici cuvintele Mântuitorului, Dumnezeu adevărat si Om adevărat (Cerul si pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece, Matei,24,35) si nici ale apostolilor Săi, vase alese prin care vorbeste Duhul adevărului.

După Facerea lumii si căderea omului, ceva mai târziu, dar cu mult înainte ca Gagarin să iasă în spatiul extraterestru trimis de oameni si nechemat de Dumnezeu, Set cel drept, fiul lui Adam si al Evei "cînd era de patruzeci de ani, s-a răpit de îngerul la înăltime si s-a învătat stiinta de multe Taine Dumnezeiesti. A stiut de răzvrătirea si de necurătia ceea ce avea să fie în neamul cel de pe urmă, care din semintia lui avea să se nască. A stiut si de aceea, că voieste Dumnezeu pe cei fără de lege păcătosi cu apă si cu foc să-i piardă si de Venirea lui Mesia si de izbăvirea neamului omenesc i s-au descoperit lui.
Set, întru răpirea sa de îngerul, a văzut asezarea făpturii celei de Sus, frumusetea Cerului si miscarea acelora. Alergarea soarelui si a lunii si a stelelor, tocmirea cerestilor semne, care se numesc planete si lucrările acelea le-a cunoscut si multe lucruri nevăzute a văzut si pe cele nestiute le-a stiut, patruzeci de zile învătîndu-se de îngerul acela. Si i s-a luminat fata lui din vedenia Cerestilor făpturi si din îngerestile vorbe precum după aceea si fata lui Moisi. Iar după 40 de zile s-a aflat iarăsi pe pămînt, si pentru părintii săi care pentru dînsul foarte se întristau (că nu stiau unde s-a dus) i-a veselit si le-a spus lor toate, cele ce le-a stiut de la înger învătîndu-se. Si strălucea fata lui Set cu podoabe si cu slavă, ca o fată de înger, si a avut slavă a fetei sale în toate zilele vietii sale" ( Cronica lui Kedrinos, pag.18; extras din Hronograf, Editia a II-a, Mănăstirea " Portărita", Satu Mare, 2005).
Urmatorul episod, confirmă cele văzute si învătate de Set de la îngeri:
12. În ziua aceea în care Dumnezeu a dat pe Amorei în mâinile lui Israel si când i-a bătut la Ghibeon si au fost zdrobiti înaintea fetei fiilor lui Israel, a strigat Iosua către Domnul si a zis înaintea Israelitilor: "Stai, soare, deasupra Ghibeonului, si tu, lună, opreste-te deasupra văii Aialon!"
13. Si s-a oprit soarele si luna a stat până ce Dumnezeu a făcut izbândă asupra vrăjmasilor lor. Oare nu de aceea se scrie în Cartea Dreptului: "Soarele a stat în mijlocul cerului si nu s-a grăbit către asfintit aproape toată ziua".
14. Si n-a mai fost nici înainte, nici după aceea, o astfel de zi în care Domnul să asculte asa glasul omului; că Domnul lupta pentru Israel.
(Cartea lui Iosua Navi, 10)
Ecoul acestei zile lungi îl regăsim si aici:
11. Soarele si luna s-au oprit în locuinta lor; ca să facă lumină, săgetile Tale pornesc si fulgerele lăncilor Tale fără încetare scapără.
(Avacum 3,11)
A mai văzut cineva această zi lungă a lui Iosua? Herodot ( sec.V i.d.H.) , supranumit părintele istoriei, spune ca preotii egipteni i-au arătat o descriere a unei zile lungi. Vechile scrieri chineze vorbesc de o zi lungă în timpul domniei împăratului Yeo, contemporan cu Iosua. La începutul sec.XX, amiralul Palmer a descoperit în Mexic un document care spune că soarele s-a oprit pentru aproape o zi întreaga în anul " celor sapte iepuri" ( înseamnă că mayasii au avut o dimineată foarte lung), care corespunde cu anul în care Iosua a cucerit Canaanul.
Nu numai ca Dumnezeu a oprit soarele ( si luna) la cererea omului dar l-a si dat în " marche arričre":
4. Si a fost cuvântul Domnului către Isaia, zicând:
5. "Du-te si spune lui Iezechia: Asa grăieste Domnul Dumnezeul lui David, tatăl tău: Ascultat-am rugăciunea ta, văzut-am lacrimile tale, iată voi adăuga la viata ta încă cincisprezece ani
6. Si din mâna regelui Asiriei te voi izbăvi pe tine si cetatea aceasta si o voi ocroti".
7. Si iată semnul care ti se va da tie de la Domnul că El Îsi va împlini cuvântul Său:
8. "Iată voi întoarce umbra cu atâtea linii pe care soarele le-a străbătut pe ceasornicul lui Ahaz, să zic cu zece linii". Si soarele s-a dat înapoi cu zece linii pe care el le străbătuse.
(Isaia, 38)
Si ce să mai zicem de eclipsa de soare de la Răstignirea lui Iisus Hristos:
45. Iar de la ceasul al saselea, s-a făcut întuneric peste tot pământul, până la ceasul al nouălea.
46. Iar în ceasul al nouălea a strigat Iisus cu glas mare, zicând: Eli, Eli, lama sabahtani? adică: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?
47. Iar unii dintre cei ce stăteau acolo, auzind ziceau: Pe Ilie îl strigă Acesta.
48. Si unul dintre ei, alergând îndată si luând un burete, si umplându-l de otet si punându-l într-o trestie, Îi da să bea.
49. Iar ceilalti ziceau: Lasă, să vedem dacă vine Ilie să-L mântuiască.
50. Iar Iisus, strigând iarăsi cu glas mare, Si-a dat duhul.
(Matei 27)


Evreii stabileau data Pastelui în functie de lună, iar în sâmbăta aceea era lună plină. Deci eclipsa de soare era exclusă. Sfântul Dionisie Areopagitul ( ucenicul Sf.Apostol Pavel) aflându-se în Heliopolis ( Egipt) vede eclipsa împreuna cu Apolofan si scrie despre aceasta lui Policarp al Smirnei spunând , printre altele, «Un Dumnezeu nestiut cu Trupul pătimeste, pentru care totul s-a întunecat si s-a clătit.» Iar Apolofan: «Acestea o bunule Dionisie, sunt schimbări ale dumnezeiestilor lucruri.»
Aici, Dumnezeu nu opreste nici soarele , nici luna, ci ,din mers, aduce luna în fata soarelui , cei doi luminatori mergând astfel pe bolta cerească împreună cale de trei ore, dupa care luna este adusă înapoi unde trebuia sa se afle în mersul ei firesc.
Să fi lucrat Dumnezeu cu iluzii în toate aceste cazuri? Dar Dumnezeu nu lucrează cu iluzii si nemincinos este în cuvintele si în promisiunile Sale. Numai omul fără Dumnezeu, a cărui imaginatie slobodă devine puntea dracilor, naste iluzii si le crede:
" Deci unele le-a adus întru fiintă nu din vreo materie care să fi fost mai înainte precum Cerul, pămîntul, aerul, apa, focul, si bârfesc cu adevărat cei ce învată cum că materia cea dintîi a fost din veci. Iar altele din însăsi acestea, care s-au făcut mai înainte, precum dobitoacele, pomii, semintele. Că acestea s-au făcut din cele patru stihii cu Dumnezeiască Poruncă. Iar ce este cerul după fire si fiintă, mai presus de mintea omenească este cunostinta acestora. Si oarecare cuprindere împrejur este cerul a tuturor zidirilor celor văzute si nevăzute. Că înlăuntrul lui se cuprind si puterile îngerilor cele întelegătoare si toate cele simtite, stelele si toate celelalte, împreună în care si însusi pămîntul, care este ca un punct si centru către toată lumea. Si se face întrebare de sunt multe ceruri. Si multe adică nu sunt. Că un cer a făcut Dumnezeu pe acesta ce cuprinde toate afară de Dumnezeu. Că Dumnezeu nescris împrejur având firea, pe toate El le plineste si mai presus de toate este. Dar zice Scriptura, cum că tăria care a făcut-o Dumnezeu între apă si între apă si pe aceasta cer a numit-o. Pentru aceea aceasta si al doilea cer se numără, care se cuprinde de cel dintîi si cuprinde pe noi. În care tărie a pus Dumnezeu pe luminători pe Soare si pe Lună (împreună cu acestea să se înteleagă si celelalte stele) ca să lumineze pe pămînt. Ci si al treilea cer pe aer îl zice Scriptura, precum si: Stăpâniti pestii si păsările cerului. Si după întrebuintarea cea din obicei zic, aerul, ca cel ce este mai înalt decît noi, sau zic cer. Încă obicei îi este Scripturii si pe un Cer a-l numi Cer, cu grai de număr mult. Precum, Cerurile cerurilor. După cum si la greci atenele, divele, cu număr de multe se numeste cetatea cea una, după Teodorit. Deci pentru că luminătorii si toate stelele pe tărie sunt, pentru aceasta înteleptii cei de afară, pe cel chiar Cer, l-au numit sferă fără de stele. Căci cu adevărat, sau sferă, sau în chipul sferei, întru care se zice că este petrecerea fericitilor. A căruia partea cea mai de sus este rotocolul lui cel despre toate părtile, iar cea mai de jos este mijlocul, unde cum că si pămîntul ca un centru sade nemiscat, si înteleptii cei de afară de demult învată si Dumnezeiasca Scriptură asemenea. Iar acum filozofi cei mai noi ai Europei, ai socotelii celei împotrivă si s-au făcut si sunt, centru punându-l ei pe soare, iar planetă (adică rătăcit) împrejurul soarelui pe pămînt adică pe toată sfera cea rotundă." ( Sf.Anastasie de Paros)
Deci, dacă:
- la Facerea lumii, Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor, adică Duhul Sfânt participă la facerea lumii, pentru că nu se poate altfel,
- Dumnezeu a zis : Să facem om după chipul si după asemănarea Noastră, înseamnă că si Duhul Sfânt participă la zidirea omului, pentru că nu se poate altfel,
- la Botezul Domnului, Duhul Sfânt se arată în chip de porumbel,
spunem că Duhul Sfânt este Duhul Adevărului, Care pretutindenea este si pe toate le împlineste
Pentru că:
- desi "toti oamenii sunt din tărână si din pământ a fost zidit Adam. Cu multimea stiintei Domnul i-a osebit si a schimbat căile lor." (Sir.33,10-11),
- " Cele ce ochiul n-a văzut si urechea n-a auzit, si la inima omului nu s-au suit, pe acestea le-a gătit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El" (I Cor.2,9)
- "... nouă ni le-a descoperit Dumnezeu prin Duhul Său, fiindcă Duhul toate le
cercetează, chiar si adâncurile lui Dumnezeu" (I Cor.2,10)
- Duhul Sfânt a grăit prin vasele alese ale lui Dumnezeu, prooroci, Sfiintii părinti, sfinti si va grăi până la sfârsitul veacurilor prin vase alese
- " Căci cine dintre oameni stie ale omului, decât duhul omului, care este în el? elel? Asa si cele ale lui Dumnezeu, nimeni nu le-a cunoscut, decât Duhul lui DumDumnezeu. Iar noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul cel de la Dumnezeu, ca să cuno cunoastem cele dăruite nouă de Dumnezeu;" (I Cor.11-12)
Atunci cum de spunem noi, crestini ( si ortodocsi) , că vasele alese ale lui Dumnezeu au grăit despre asezarea cerului, despre pământ, despre miscările planetelor si stele, conform cunostiintelor stiintifice din vremea lor? Nu-L facem ,oare, mincinos pe Dumnezeu, dând crezare duhului lumii? Inseamnă că cu gura Il mărturisim pe Hristos, cel prin Care, întru' Care si pentru Care toate s-au făcut, dar cu mintea , cu sufletul, ne întoarcem la duhul lumii. Sfântul Apostol Petru n-ar ezita să spună: " Câinele se întoarce la vărsătura lui si porcul scăldat la noroiul mocirlei lui." ( 2 Petru 2,22)
Dumnezeu-înomenit, Iisus Hriostos, n-a schimbat si n-a facut nicio erată la Sfintele Scripturi. Ba a zis: “Vă rătăciti, nestiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu" (Matei 22, 29). Prin urmare, cui să dăm crezare: lui Dumnezeu sau omului, Sfintei Scripturi insuflate de Duhul Sfânt, duhul adevărului, vaselor alese ale lui Dumnezeu sau ipotezelor si teoriilor inspirate de alte duhuri?


Somerville, MA



























"

















Nicusor Gliga    3/18/2014


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian