Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


De vorba cu Mat Damon - in The Monuments Men

O prietenie din copilarie cu actorul/regizor Ben Afleck a înflorit subit când într-o doara, au scris scenariul pentru filmul Good Will Hunting realizat în 1997.
Frumusei, cam de aceeasi statura si destepti foc, plus un subiect nostim, filmul a fost”adoptat” global de marea audienta cît si de un Hollywood de nepatruns pentru începatori. Baietii si-au format firma lor de productie ca sa nu depinda numai de altii la alesul subiectelor. Cum era normal, s-au împrietenit cu alti razvratiti ai Hollywood-ului, ca George Clooney, ei fiind cam de o sea-ma în ani si calitativ, nu numai la performantele lor extraordinare, dar si la alegerea subiectelor si a rolurilor res-pective, mentinând un profil redus vis-a-vis altii care, stiind ca sunt actori buni si bine platiti, sunt si îngâmfati, etc.

RA: Salut Matt!
MD: Salut Ray! Ti-a placut filmul?

RA: Definitiv! Un subiect aparte si combinatia cu George Clooney, Bill Murray si Cate Blancette e „mortala”, cum se zice la noi!
MD: Îmi pare bine...Dupa câte tin minte, ai fost în România în timpul razboiului, cu nemtii, ai stiut despre treaba asta cu furtul si distrugerea operelor de arta, mai ales de la evrei?

RA: Partial, prin niste rude care au scapat din Germania dar au corespondat cu vechi prieteni. Plus jurnalele documentare de raz-boi facute de nemti în care se laudau pe ici colo de confiscarea averilor de la evrei etc.
MD: Dar si voi ati fost ocupati de Nazisti...

RA: Corect, cam 4 ani buni... dar fiind în capitala, din fericire, familia mea a fost mai putin afectata si am supravietuit.
MD: Nu stiu daca sa ma bucur sau nu ca esti acum aici si-mi iei din timp....glumesc, m-am bucurat totdeauna ca esti unul care ma fac sa reactionez serios si sa r@d la sfâr-sit! Deci, care-i întrebarea urmatoare?

RA: Apropos de arta, de ce te atrage ?
MD: Fratele meu e un pictor foarte talentat si am colectionat multe din piesele lui, plus si de la alti artisti tineri a caror lucrari mi atrag atentia si nu neaparat cele scumpe cu care unii se lauda, dar care le pastreaza ma-joritatea la banci, etc., fara sa înteleaga ca o piesa de arta va apartine totdeauna artistului respectiv iar noi suntem un custode al acestor care ne misca sufletul.

RA: Asta cam as, si-mi pare bine ca gân-desti ca si sotia mea care e istoric de arta si fosta directoare de muzeu în România.
MD: Acum înteleg de ce esti uns cu toate alifiile! HA!

RA: Nici chiar asa, dar mai bine spune-mi cum te-ai împacat cu franceza, rusa, etc, care suna dupa cum vorbesc eu engleza?
MD: Ei, nici chiar asa . Instructiunile mele de la George Clooney au fost sa nu practic
franceza sau ori care din limbile straine, ci doar sa pronunt cuvintele ca sa coincida
mai târziu cu miscarea buzelor ca apoi, în post production.Pe unde ne-am dus, au an-gajat actori locali care sa repete cu mine ce aveam de spus cu accentul respectiv.
Sper ca nu te-am deziluzionat.

RA: Din contra, m-a luat prin surprindere cu toate ca cunosc tricurile meseriei. Plus ca în felul asta ai avut mai mult timp sa te pierzi pe strazile paradisului parisian sau celelalte orase europene.
MD: Esti grozav! Ai sezizat pâna si asta!

RA: Dar sa nu uit... în filmul asta apari mai plinut decât în alte filme, este în cadrul rolului, sau...
MD: Arat îngrasat? Când ai de aface cu 4 copii mici, vreau sa vad ca nu ti se face foa-me, dieta sau nu!

RA: Cu alte cuvinte e cu totul natural...
MD: Mai mult sau mai putin, dar nu ma îngrijoreaza atâta timp cât nu ma doare burta când rad !

RA: Îmi pare bine ca nu este un factor esential caci oricum când Clark Gable, Robert Taylor, si acum tu, George Clooney, Ben Afleck si înca câtiva, foarte putini, lumea nu-si poate lua ochii de la voi când apareti scena sau ecran. Care-i secretul?
MD: E dragut din partea ta sa remarci asta, pentru-ca am admirat pe multi din idolii generatiei trecute.

RA:Care din roluri ti-au placut si te-au caracterizat cel mai mult?
MD: Cele care nu m-au tinut departe prea mult de familia mea.Serios.
Într-un fel toate care le-am interpretat sau pe care le voi alege. De ce? Pentru-ca altfel nu mi-as afirma dragostea pe care o am fata de actorie ca o profesie pe care o iubesc mult!
Dar trebuie sa si adaug c-am avut noroc sa fiu sustinut si sa rezist peste zece ani, timp în care multi actori chiar foarte buni, nu re-zista.Poate si din cauza unor conjucturi aparte care apartin numai individului si nu generatiei respective, mai ales când ai copii mici si ti-e greu sa te desparti mai mult de câteva zile. Ca atare, parte din conditii este ca familia sa poata sa vina unde turnam filmul si asta ne ajuta foarte mult sa avem pace de suflet.

RA: Ai deci niste sfaturi ca parinte?
MD: Depinde cu cine esti si în ce conjuctura. Când m-am întâlnit prima oara cu Cate, m-a întrebat din prima daca am copii. I-am spus ca nu. Mi-a sugerat cu efervescenta ca trebuie sa am! Iar atunci când îi am lânga mine, sunt chiar fericit!

RA: Ei, poate atunci poti sa-mi spui ce ai simtit când a-ti reusit sa salvati cele 3-4 camioane cu arta furata de nemti si ascunsa în mina aceea?
MD: Si mai ales am reusit chiar dupa ce, comform întelegerii, armata noastra deja plecase si noi, ultimii, sa ne grabim înaintea ca rusii, care abea asteptau sa-si preia ocu-patia dupa cum s-au înteles la împartirea teritoriilor dupa razboi. O zi mai târziu ar fi fost prea târziu!

RA: Înteleg ca ati lasat în urma o destula cantitate - cum de ati stiu sa alegeti ce era imporitant?
MD: Adevarul este ca atunci când s-a luat hotarârea ca sa se formeze o unitate specia-la a carei menire era sa salveze aceste opere de arta importante din ascunzatorile nem-tilor, au fost mobilizati specialisti de la mu-zee care sa ne sfatuiasca care din piese sa alegem începând cu Madonna.
Am gasit si instructiunile lui Goering prin care mai întâi s-au adunat piesele pentru colectia lui Hitler si muzeul lui mult visat si ce ramânea mergea la Goering.

RA: Oare, asta era motivul ca Hitler sa arate ca respecta arta si ca nu le-a distrus?
MD: Ah, nu...mai întâi era motivul psihologic ca daca se distruge cultura celor în-vinsi, n-o sa mai aiba de ce sa se mai agate. Iar apoi, si valoarea lor în milioane.

RA: Arati bine în uniforma. Care-i relatia ta cu autoritatea în general? Pentru-ca uniformele implica autoritate...
MD: Autoritatea? Hmm, depinde de autoritate...
Lucrez într-o profesie unde e necesar s? observi puterea unei autorit?tii, e mediul unui regizor si deci el trebuie ascultat.
Sigur ca te lupti si pentru ideile tale, dar pâna la urma urmei, ce zice regizorul e le-ge, caci altfel se prabuseste toata congeni-alitatea. Asa ca, în cariera mea, ma bucur de o autoritate care are un scop artistic în viata profesionala. Dar, în cea din afara, sunt suspicios, mai ales ca am fost educat sa întreb da de ce, si nu numai eu, dar toti avem dreptul si reponsabilitatea sa întrebam da de ce a

RA: Si cu de al de Bill Murray si John Go-odman, cum ramâne când e vorba de autopritatea
MD: Cum ramânea HA!
Îti garantez ca, cu astia doi, în special, nu poti ram@ne serios mai mul de o clipa caci ceva dinauntru parca te obliga sa r@zi, vrei nu vrei!

RA: Si acum, o întrebare mai sensitiva... pentru filmul LIBERACE, atât tu cât si Michael Douglas ati fost numiti ca cel mai bun actor pentru Golden Globes.
Cum numai unul poate fi ales si Michael a fost chemat pe scena, ce-ai simtita
Cum te-ai împacat cu aceasta realitate, mai speciala, caci multora dintre noi, ne-a venit cam peste mâna...
MD: Da stiu, e cam anapoda la suprafata, numai ca eu m-am debarasat de mult de aceste sentimente de invidie sau gelozie.Bine c-am fost numit!
Am stat la masa împreuna si am avut un good time, înainte si dupa, ori cum ar fi fost. De altfel Mike a mentionat la accep-tarea premiului ca amândoi l-am meritat, dar ca el a fost ales pentru ca a avut mai multe scene în film! Nici nu se putea mai bine!
De altfel, cu voi nebunatecii de ziaristi, ni-meni nu poate prezice nimic ca la Oscar... HA! Glumesc!

RA: Îmi pare bine ca ai aceasta atitudine de oarece a alege cine e cel mai bun, cum ar fi intre Picasso sau Rembrandt, de exemplu, e o treaba atât de subiectiva ca e un miracol când se potriveste cu alegerera altora. Sa asteptam, asadar si Oscar -ul. ....


Nota Obs.
Intreg intterviul poate fi citit in forma tiparita a Observatorului




de la Ray Arco, corespondentul nostru in Hollywood    2/26/2014


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian