Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Criza economică – din nou în vizorul mondial

Rezumat: Prezentarea situatiei economice mondiale în conditiile trecerii a peste 5 ani
de la oficializarea crizei economice mondiale. Cauzele, efectele și unele solutii
pentru împiedecarea repetării unora dintre greșelile comise care au provocat
acest șoc economic. Situatia sistemului financiar american deficitar și a institutiei
Rezervelor Federale. Stadiul actual al crizei în SUA, UE și unele tări asiatice.

Cuvinte cheie: Cronologia crizei economice. Cauzele crizei sistemului monetar. Scăderea
valorii dolarului SUA. Datoria SUA fată de China. Pozitia Chinei referitoare la
dominatia dolarului SUA. Fenomenul inflationist în SUA. Pozitia guvernului
SUA. FED. Schimbarea conducerii FED. Efectele crizei economice. Solutii.


Din 2007 de când Statele Unite au intrat în recesiune economică și la scurt timp și alte economii nationale au fost afectate de un asemnea șoc, specialiștii din domeniul economic, istoric și sociologii și-au expus diverse opinii pro și contra
referitoare la modul de a opri sau cel putin de a minimaliza efectele negative ale unui asemenea șoc.

Scurtă cronologie a evenimentului crizei economice 2008-2013

1 februarie 2007 - A fost adoptată legea creșterii salariului minim (Fair
Minimum Wage Act of 2007] care a blocat investitiile și
implicit creditarea. De asemenea, a redus drastic eficienta
companiilor americane aflate in competitie cu economiile
emergente, în special China.
17 februarie 2007 - Banca britanică Northern Rock este nationalizată
16 martie 2007 - Banca JPMorgan Chase & Co a cumpărat banca de investitii
Bear Stearns la un pret foarte scăzut, cu ajutorul băncii
centrale americane (Federal Reserve -FED);
7 septembrie 2008 - Cele mai mari bănci de credite ipotecare din Statele Unite:
Freddie Mac și Fannie Mae - sunt puse sub supraveghere
federală;
15 septembrie 2008 -Compania Merrill Lynch (a treia bancă mondială de
investitii) este preluată de Bank of America, iar Lehman
Brothers (a patra bancă de investitii din lume) falimentează;
16 septembrie 2008 -Banca centrală americană Federal Reserve și guvernul
american au nationalizat cel mai mare grup de asigurări din
lume, American International Group (AIG), amenintat de
faliment, și i-au acordat un ajutor de 85 miliarde dolari[9];
statele europene și cele asiatice anuntă, pe rând, intrarea în
recesiune;
1 decembrie 2008 — SUA anuntă că erau în recesiune de un an de zile ;

Tot mai multi specialiști, chiar unii căștigători ai Premului Nobel și-au
prezentat punctele de vedere prin zeci de conferinte și tot atîtea cărti și articole
dar din păcate nici unul nu a știut și nici în prezent nu știu pe ce buton să apese
pentru a rezolva cât mai urgent această enormă dilemă.
Realitatea este mult mai complexă decât pare a fi cea sustinută de unii optimiști care consideră că pot da solutii fără a cunoaște toate aspectele acestei enorme
probleme pe care le incumbă o criză economică.
Sunt o multime de factori economici și ne-economici cu efecte directe sau indirecte care au provocat și încă mentin la un nivel ridicat stadiul diferitelor aspecte socio-economice și politice ale acestui fenomen.
Ceea ce s-a evitat să se spună pentru un timp îndelungat și încă se mai dau
unele explicatii care nu sânt nici complete și nici dintre cele mai oneste sunt
cele referitoare la vulnerabilitatea sistemului financiar american care a avut și continuă să aibă enorme influente asupra diferitelor domenii de activitate
natională și internatională.
Întrucât problema crizei economice este complexă și are efecte deosebit de
grave și de lungă durată trebuie cunoscute, întelese și găsite cele mai adecvate răspunsuri, chiar dacă unele dintre aspecte nu sunt de primă importantă,
cel putin la prima vedere.
Referindu-se la această situatie Wall Street-ul ca un seismograf deosebit de sensibil la tot ceea ce se petrece în Statele Unite și pe întregul glob, consideră că
în rezolvarea diverselor aspecte ale crizei economice nu s-a tinut seama de multiplele și variatele riscuri în timp ce Administratia de la Washington a privit pentru o perioadă mult prea lungă și cu prea multă pasivitate pericolul și riscurile unui asemenea fenomen economic.

Cauzele crizei

La un anumit moment dat unii economiști, specializati pe diverse aspecte finaciare analizând criza economică manifestată în diverse tări au prezentat explicatii referitoare la cauzele crizei, afirmînd:
 umflarea nejustificată a pretului unor actiuni ale unor companii
(cum a fost cazul – dacă ne mai putem aduce aminte de ”dot.com”) care au dus la pierderi de miliarde de dolari de
către investitorii particulari mari și mici, sau de către diverse firme (cum erau unele dintre firmele de asigurări) care investiseră bani în actiunile unor astfel de companii,
 manifestarea unor enorme fraude financiare, de ordinul a sute de miliarde dolari,
 afaceri oneroase ale unor bănci sau ale unor societăti de
asigurări, descoperite mult prea tărziu și care au produs un volum de pagube tot de ordinul a sute de miliarde de dolari.
Asemenea opinii nu pot fi neglijate dar nici nu pot fi considerate ca fiind
singurele cauze ale acestei crize economice.
De remarcat este și faptul că zeci de ani când în diverse tări cu grade diferite
de dezvoltare economică se manifesta fenomenul degrigoladei economico-financiare, Statele Unite erau cele care ofereau sfaturi și chiar ajutoare finaciare pentru a reduce efectele unor asemenea crize și pentru a înlătura unele dintre cheltuielile nejustificate ale diferitelor guverne și tot odată căutând restabilirea deficitelor bugetare.
Bine înteles că acest lucru nu avea un caracter pur filantropic, ci existau
diverse interese economice sau geopolitice în spatele acestor acte samaritiene.
În momentul primului șoc când s-a oficializat că Statele Unite au intrat în recesiunea economică, (și acest lucru s-a petrecut după aproape un an de zile),
nici una dintre tările dezvoltate și nici una dintre institutiile finaciare ce actionează la nivel mondial (cum ar fi de exemplu: Banca Mondială, Fondul Monetar International ș.a.) nu au venit nici cu sugestii și nici cu oferte de suport finaciar.
În momentul în care și alte tări au intrat în criza economică, singurele aspecte discutat prin diversele mijloace ale mass-mediei erau cele referitoare la blamarea Statelor Unite pentru cauza crizei economice care le afectase situatia financiară. Ulterior s-a constat că în fiecare dintre tările afectate de criză se manifestaseră propriile cauze prin care mai devreme sau mai tărziu oricum ar fi ajuns la confruntarea cu efectele crizei economice.
Acesta a fost momentul în care au apărut la orizontul multor tări, marile deficite ale balantelor comerciale și finaciare alături de manifestarea fenomenului inflatiei care și-au găsit imediat reflectarea în pretul diverselor produse de uz curent sau de folosintă îndelungată, al materiilor prime și al mijloacelor de productie și ca atare au avut efect direct asupra productie diverselor bunuri de consum, asupra puterii
de cumpărare, asupra șomajului și a altor aspecte socio-economice.
În Statele Unite, puterea dolarul american ca și enorma piată a sistemelor de
așa zisă ”securitate financiară” propuse de către unii dintre expertii financiari și aplicate de către Administratia de la Washington, s-au dovedit a fi ineficiente
nefunctionând după cum sperau unii dintre consilieri financiari. În schimb
această situatie a avut ca reactie faptul că în diversele tranzactii de pe diverse
piete mondiale alte valute au devenit mult mai populare și au fost mult mai solicitate (cum ar fi de exemplu Lira sterlină sau Euro).
Pentru a se rezolva grava situatie financiară Statele Unite au împrumutat de la
China 1 trilion de dolari.
Da ati citit corect.
Asta înseamnă 1 miliard de miliarde. Ceea ce este ENORM.
China a oferit acest împrumut și în acelaș timp a început o campanie de natură politică în special în privinta relatiilor pe care le are SUA cu Taiwanul.
Descoperindu-se diversele artificii financiare pe care le efectua China pentru
ași mentine valoarea monedei lor la un nivel acceptabil în tranzactii
internationale, Administratia de la Beijing, a reactionat mult mai agresiv la
adresa sistemului financiar american.
Pentru a răspunde actiunii expertilor americani care au descoperit sistemul artificial aplicat valutei chineze, Administratia de la Beijing a lansat în luna octombrie 2013, prin presă, afirmatia după care situatia crizei economice americane și a efectelor ei asupra întregii lumi se poate rezolva numai printr-o continuă politică de ”dezamericanizare” și de limitare a rolului dolarului în tranzactiile internationale.
În felul acesta spuneau economiștii chinezi se vor putea reduce riscurile pe
care această valută ”occidentală” le poate crea pe plan international.
În dorinta de găsire rapidă a unor solutii de ieșire din criza financiară consilierii Casei Albe au propus amânarea pentru un anumit timp a plătii obligatiunilor cumpărate, obtinîndu-se avantajul de a nu trebuii să se plătească penalizări sau
să se impună o creștere a dobânzilor. Acest plan era considerat ca fiind esential
în vederea eliminării deficitului bugetar.
Chiar dacă administratia Președintelui Barack Obama folosea și continuă să afirme ca argument principal că toate dificultătile actuale pleacă de la administratiile precedente și singura solutie este cea a reducerii drastice a oricăror cheltuieli inutile, nici acest plan nu s-a dovedit a fi la nivelul cerintelor și acest lucru datorită continuării și în conditiile aceastei Administrati, a efectuării unor cheltuieli de cele mai multe ori nejustificate în special în momentul manifestării unei crize economice de asemenea proportii.
Efectuarea unor cheltuieli de mari proportii nu reflectă nici pe departe ideia
după care nu s-ar cunoaște sau nu s-ar poseda instrumentele economice care ar
fi necesare pentru reducerea sau chiar înlăturarea unor asemenea cheltuieli.
În acest context, trebuie amintit, chiar dacă acest fapt ar deranja pe multi conducători de la diversele niveluri statale sau chiar de la nivel federal, din domeniul politic sau economic că există un grad ridicat de incompetentă, de ne cunoașterea exactă a realitătilor și de luare a unor decizii nejustificate, în pripă
și fără rezultate pozitive.-
Multi dintre economiști și cei din domeniul mass-mediei confirmă că
majoritatea diverselor greșeli nu sunt decât efectul unor mari gafe politice și economice nationale care își trag rădăcinile încă din epoca celui de al Doilea Război Mondial.
Până în 1960, economiștii americani credeau în principiile economice ale unei inflatii cât mai reduse și a mentinerii unei balante bugetare echilibrate.
Președintele J.F. Kennedy a împărtășit și el aceste principii, dar a fost convins
de către principalii lui consilieri economici și politici că printr-un deficit provocat de cheltuieli și o modestă creștere inflationistă s-ar putea asigura creșterea economică, scăderea șomajului și chiar o evolutie lină a ciclului economic.
În prezent unii dintre analiști, printre care și Robert J. Samuelson afirmă că
nici unul dintre aceste principii nu s-au dovedit a fi reale. Inflatia în anii 1980
atinsese 14% anual, evolutia ciclului economic nu era nici pe departe una lină
iar în perioada 1969-1981 au avut loc patru recesiuni economice.
De asemeni, economiști și specialiștii din domeniul politicii economice au remarcat pe parcursul mai multor ani că abilitatea administratiei guvernamentale nu a fost cea mai bună în domeniul ”stimulării” economice folosindu-se părghiile economice ale creșterii cheltuielilor și procedura de reducere drastică a taxelor.
În prezent chiar dacă economia americană dă dovada unor pași în directia unei oarecare îmbunătătiri economice, printr-o creștere modestă a interesului pentru
cumpărarea de locuinte, creșterea volumului vînzărilor cu amânuntul și o oarecare
îmbunătătire a confidentei consumatorilor, încă – după opinia autorului, mai sunt multi pași pe drumul lung, al unei depline refaceri economice precum și
a re-căștigării încrederii investitorilor nationali și internationali în economia americană.
Manifestarea efectului marilorilor greșeli de trimitere peste ocean a fabricării
produselor industriale și a bunurilor de consum, prin așa numitul sistem al ”outsourcingului” în vederea obtinerii unor profituri mari pentru întreprinderile industriale (mai exact pentru conducătorii acestor întreprinderi care sunt răsplătiti cu premii de milioane de dolari) și pentru posesorii de actiuni la aceste întreprinderi, fără a se tine seama de riscurile pe care le-a provocat economiei nationale în general și fortei de muncă autohtonă (enorme pierderi financiare, creșterea șomajului, descalificarea fortei de muncă) și în acelaș timp aducerea pe
piata internă americană a unor produse care nu totdeauna au fost și continuă să fie de cea mai bună calitate și care a dus la disparitia competitorilor nationali.
Astăzi, la 5 ani după declanșarea crizei economice de mari proportii ce se aseamănă cu cea din anii 1929-33, situatia social-economică a Statelor Unite
este deosebit de gravă.
Șomajul celor din clasa mijlocie a societătii a ajuns la cele mai ridicateprocente;
cei din categoria oamenilor de vîrstă mijlocie, nu mai au nici o șansă să-și
găsească de lucru, fiind într-o mare competitie pentru găsirea unor locuri de
muncă cu tineretul sau cu cei care sunt proaspeti absolventi de universităti.
Cuplurile tinere au ajuns la situatia de ași pierde locurile de muncă, nu au cu ce
să-și plătească ratele la casele cumpărate sau chiriile pe care le au de plătit și
sunt obligati să se mute în pivnitele caselor părintilor.
Multi dintre tinerii de culoare, a căror statistică oficială a șomajului arată cifra
de 28%, nu au nici o șansă de găsire a unor locuri de muncă cu exceptia unor
locuri de muncă pentru care nu se cere nici un fel de calificare.
Pentru 5 ani, vechile povești despre marile oportunităti pe care le oferea
America, sunt acoperite de o foarte groasă negură.
Toate aceste aspecte și altele care confirmă cele de mai sus se pot regăsii în
multe articole publicate de mass-media americană care nu sustine vreun partid
avînd o notă de independentă .
După căștigarea alegerilor pentru functia de Președinte al Statelor Unite și până
în prezent, în toate discursurile și interviurile pe care le-a dat Barack Obama s-a referit mereu la ”grija” pe care o v-a avea și pe care o are pentru clasa mijlocie a societătii.
Întrebarea ce este permanent pe buzelor tuturor acestor oameni din clasa
mijlocie, este: Ce a făcut în toti acești ani dela alegeri și până în prezent pentru
îmbunătăttirea situatiei economice a acestei clase care este majoritară ca număr și care ar fi capabilă să ajute la refacerea economică?
Așa după cum se confirmă în multe din articolele prezentate de către mass-
media americană, în Februarie 2009 s-au acordat circa 800 miliarde dolari drept stimulus. Din păcate suma ce a revenit pe cap de locuitor a fost mai mult simbolică și nu a ajutat cu nimic nici la ridicarea bunei stări a fiecărei persoane și nici la nivelul general al economiei nationale.
De fapt tot ceea ce s-a promis, au rămas la nivel de vorbe, fără nici o acoperire.
Asemenea aspecte analizate de către OECD au dus la concluzia că rata de
creștere economică a Statelor Unite a scăzut la 1.7% ceea ce reprezintă media de creștere a SUA pe întreaga perioadă de functionare a Administratiei Obama.
Treptat dar sigur multe dintre aceste aspecte au dus la o scădere drastică a încrederii populatiei în conducerea natională.
Mass-media americană a prezentat la 19 Noiembrie a.c. informatii din care
rezultă că Președintele Barack Obama, a ajuns în ultima lună la cel mai scăzut nivel de popularitate de când a ocupat această functie.
De asemeni potrivit unui sondaj de opinie întreprins de Universitatea Quinnipiac (Statul Conecticut), doar 39% dintre votantii americani au o opinie favorabilă fată de performanta președintelui Obama, (informatie prezentată de ziarul on-line: Huffington Post). La începutul lunii octombrie a.c., cei care îl sustineau pe
Obama erau în proportie de 45%. În același timp, 54% dintre votanti nu mai
sunt de acord cu politicile lui. Pentru prima data, o majoritate consideră că
Obama nu este "cinstit și de încredere", în conditiile în care doar 44% îl
consideră onest și 52% și-au exprimat un punct de vedere total negativ.
O informatie prezentată de mass-media americană (Washington Post),
confirmă prin două grafice această pierdere a încrederii populatiei americane
în propriul prezident.


Sursa: The Washington Post-ABC News pollconducted Nov 14-17, 2013.
The Washington Post. Published on November 19, 2013, pg. A14

În primul grafic (stânga) se poate vedea scăderea aprobării de către subiectii
intervievati a modului în care Președintele Obama își desfășoară activitatea de președinte, iar în al doilea grafic (dreapta) se prezintă opinia celor care nu sustin
aplicarea legii privind Asistenta medicală pe care vrea s-o introducă în Statele Unite actuala Administratie (54%), fată de numai 40% care o aprobă.
În același timp, încrederea în guvernul federal a ajuns și ea la un nou record negativ, în conditiile în care doar 15% dintre votanti declară ca au încredere în politicienii de la Washington care au fost aleși (nu numiti după cum se întâmpla
în sistemul comunist !) și ar trebuii să facă ce este corect și în interesul întregului popor american.
Într-o situatie similară, în care se manifestă o scădere a popularitătii unor conducători este și în cazul președintelui Frantei.
Timp de un an, de la preluarea conducerii Frantei, francezii au asteptat de la François Hollande si de la guvernul său de orientare socialistă, rezultate concrete
în domeniul reducerii somajului si al cresterii nivelului de trai. Ei ar fi preferat ca impozitele să scadă iar industria franceză să-si regăsească tonusul de altădată.
Unii dintre ziariștii francezi de la „Le Monde“, referindu-se la acest prim an în fruntea statului, Hollande le-a oferit doar o reformă de societate, prin legalizarea căsătoriei între homosexuali. Un asemenea rezultat nici pe departe nu îi satisface, după cum era de așteptat, și acest lucru s-a reflactat în scăderea drastică a cotei de popularitate a presedintelui François Hollande.
Extinderea la peste cinci ani a diverselor manifestări ale crizei economice se datorește lipsei de încredere, a necunoașterii în aprofunzime a realitătii cauzelor și a luării unor decizii fără o acoperire ratională, știintifică și profesională.
Din toate indicatiile prezentate referitoare la stadiul actual al economiei
mondiale reiese că redresarea nu este încă suficient de sigură și încă mai sunt riscuri până la o revenire totală din criza economică.
Cu toate eforturile desfășurate în acest an și a unora dintre ”cărpelile”ce s-au initiat în diferite domenii ale economiei, nu se poate spune că există o imagine completă și clară asupra traseului ce trebuie urmat.
Punctul de vedere al unor ”optimiști” care văd numai jumătatea plină din sticla pe jumătatea goală, este cel că economia mondială se găsește într-un stadiu care arată că este într-o situatie ceva mai bună (dar nu cu mult), fată de anul precedent (2012).

Întelegerea stadiului actula al evolutiei crizei economice după 5 ani de manifestare, trebuie să se bazeze, așa cum am afirmat, nu pe informatii unilaterale și trunchiate, ci pe un set complex de informatii economice, începând cu datele referitoare la PNB, situatia fortei de muncă angajată comparativ cu cea a șomajului, evolutia comertului interior (stabilit prin volumul vînzărilor cu amânuntul și gradul încrederii consumatorului) precum și volumul diverselor tranzactii din comertul exterior (în special prin analiza balantei comerciale (între importuri și exporturi).
Numai prin analiza complexă a unor asemenea indicatori economici se poate aprecia evolutiei economiilor nationale și de aici a stadiului de evolutie a crizei economice în diverse tări și pe plan mondial.
La toate aceste aspecte trebuie adaugată opinia maselor largi, a populatiei din diverse tări, asupra cadrelor ce detin functii de răspundere, cu puteri decizionale care pot influenta politica economică și drumul ce trebuie urmat pentru ieșirea
din criză.
Chiar dacă pe anumite posturi de conducere au fost numiti oameni cu înalte calificări academice, aceștia din păcate s-au dovedit mai putini competenti în functiile de conducere și decizionale. Asemenea exemple se regăsesc în multe dintre tări.
În Statele Unite exemple grăitoare în acest sens sunt cele legate de numirea Profesorului Dr. Larry Summer în functia de consilier economic, al Profesorului Dr. Bernanke în calitate de Președinte ale Rezervelor Federale, a Ambasadoarei americane la Natiunile Unite, Susan Rice, și încă multe altele cadre de conducere care printr-un mod greșit al decizilor și consultantei oferite pentru rezolvare unor probleme cheie de natură economică, politică sau de securitate natională, au confirmat opiniile autorului.
Sub conducerea Domnului Ben Bernanke, institutia Rezervelor Federale (FED), de exemplu, au redus rata dobânzilor aproape de zero și s-au lansat trei programe
de stimulare economică, prin care Banca Centrală a Statelor Unite cumpărând active, cum ar fi de exemplu datoriile ipotecare ale diferitelor bănci (procedeu cunoscut sub numele de ”relaxare cantitativă”), nu au făcut nimic altceva decât
au înecată și mai mult în datorii, întreaga economie, cu lichidităti care se spera
că vor duce la scăderea costurilor de creditare.
Ceea ce i-a scăpat însă din vedere Domnului Dr. Bernanke a fost efectul
secundar al unor asemenea operatiuni financiare.
Sunt mai mult ca sigur că Dr. Bernanke cunoaște principiile reguleiTaylor
și dacă ar fi fost de acord cu aceste principii ar fi putut să le aplice obtinând
rezultatele scontate.



Din păcate, efectul deciziei și actiunii aprobate de Dr. Bernake, a fost acela al scăderii valorii dolarului, creșterea stocurilor diverselor produse și al pretului materiilor prime și în final creșterea inflationistă.
Dovedește oare aceasta o gîndire analitică demnă de un conducător al celei mai complexe functii economice de pe plan mondial?
Și politica monetară a lui Greenspan, nu a fost cea mai grozavă, dar a reușit, nu fără eforturi să mentină valoarea dolarului la o limită relativ acceptabilă și tot
odată să calmeze situatia când situatia băncilor americane era ”fierbinte”.
Nu se pot contesta calitătile academice ale Dr. Bernanke dar se pot contesta calitătile lui de conducător al FED.
Nu vreau să fac o largă prezentare a multiplelor greșeli comise de acest cadru de conducere (căci acesteau au fost făcute de multi specialiști), ci numai să amintesc faptul că ”un dolar slab, înseamnă de fapt un proces deosebit de lent al refacerii economice”.
Ceea ce a făcut de fapt FED prin această metodă nu a fost decât o pedepsire aspră a depunătorilor de bani la diverse bănci care oferă în prezent pentru sumele depozitate dobânzi mai mult simbolice decât stimulative.
Ceea ce ar putea constituii un principiu stimulativ pentru economie ar fi acela
de re-creere a unui dolar puternic și stabil care i-ar încuraja pe investitorii mari
și mici de a face investitii substantiale.
Din acest punct de vedere trebuie asigurată existenta unui dolar cu o bază substantială de acoperire și nicidecum unul care se bazează pe tipărirea fără
sfârșit a dolarilor de hârtie și care se reflectă în primejdia pe care o reprezintă această devalorizare pentru veniturile populatiei americane ca și pentru alte monede nationale din diferite tări.
Desigur, este mult mai ușor și mai simplu să tipărești hârtie decât să le asiguri oamenilor locuri de muncă și banii pe care îi câștigă să lucreze în favoarea lor și
a economiei nationale.
Din acest punct de vedere și din alte aspecte despre care nu este nici locul și nici în intentia autorului de a face aici un rechizitoriu al Domnului Dr. Bernanke, cred că decizia Administratiei de la Casa Albă de a-l înlocui cu Dna. Dr. Janet Yellen
care are o îndelungată experientă în domeniul practicii economico-financiare,
este mai mult decât bine venită.
Toată problema care se pune este ca Dna Yellen care a primit aprobarea
conducerii Rezervelor Federale aproape de jumătatea lunii noiembrie a.c. să desfășoare o activitate economico-financiară și nu una politică care să facă jocul unui partid sau al altuia.
Răspunzînd la o multime de întrebări în fata unei comisii senatoriale, privind statutul actul și perspectivele de lichidare a crizei economice, Dna Dr. Yellen
arăta că și-a propus ca în timpul cel mai scurt posibil să revadă întreaga legislatie
a sistemului financiar al FED pentru a readuce economia americană la nivelul
unei economii competitive și pentru a nu se repeta greșelile anului 2008.
De asemenea Dna.Dr.Yellen este hotârătă să impulsioneze activitatea
economică a diverselor ramuri economice și în acest fel să reducă rata
șomajului, care în prezent a crescut de la 7.2% la 7.3%, reducându-o până la
6.5%.
Ceea ce trebuie mentionat este faptul că această reducere nu trebuie considerată prin criteriul după care multi șomeri preferă să nu mai caute de lucru și se multumesc cu ajutorul de șomaj pe care îl primesc și pe suportul cu tichetele
gratuite pentru alimente.
De asemeni unii dintre șomeri, depășind limitele de timp considerate ca fiind obligatorii pentru înregistrarea în categoria șomerilor, sunt scoși din aceste evidente, iar unii dintre șomeri care nu și-au găsit de lucru după mai mult de un
an de zile sau depășind acest interval, se simt descalificati și preferă să lucreze în activităti ce sunt cu mult sub nivelul lor initial de calificare, multumindu-se cu o modestă retributie pentru această nouă activitate sau pentru lucrul în activităti socotite ca jumătăti de normă (20 de ore săptămânal în loc de 40 de ore) și cu o retributie corespunzătoare.
Reducerea șomajului trebuie să se bazeze pe deschiderea reală de noi locuri de muncă și angajarea diferitelor categorii de șomeri în aceste noi locuri de muncă, reducându-se volumul ajutoarelor de șomaj și înlocuirea lor cu salarii reale, câștigate prin muncă și nu prin ajutoare sociale.

Efectele crizei economice
 Europa
Trebuie remarcat, după opinia unor experti finantiști, că în ciuda răspândirii pe scară largă a impresiei că evolutia economică a Europei în trimestrul al III-lea al anului 2013 este destul de anemică, se remarcă unele semne de înviorare.
După opinia unor specialiști finantiști în cele 28 de tări ale UE situatia economică în trimestrul al III al acestui an a fost destul de fragilă crescând cu
0.2% fată de 0.3% cât a fost în trimestrul al II-lea al acestui an.
În zone euro ce cuprinde 17 tări (care folosesc euro) s-au manifestat unele
greșeli la nivel guvernamental și care au făcut ca expansiunea economică în loc
să cunoască o creștere să fie marcată de o regresie ajungând la 0.1% dela 0.3% în trimestrul al II-lea.
Poate fi considerată această situatie cât de cât normală și care să permită concluzii legate de ieșirea deja din vălurile groase ale acestei lungi și grele
situatii economice cu care se confruntă întreaga lume?
Răspunsul cred că nu trebuie căutat prea departe.
El se poate exprima simplu printr-un singur cuvânt: NU !
Urmărirea datelor statistice la nivel global permite observatia după
care an de an din 2006 și până în prezent PNB diverselor tări a scăzut și se
mentine la limite deosebit de joase.
UE(cu ansamblul a 28 de tări) avea în 2006 un procent de creștere a PNB
de 3.4 iar pentru anul 2014, se consideră ca posibilă ajungerea la 1.4% și
în 2015 la 1.9%.
Economia Turciei care în 2006 avea o creștere a PNB de 6.9% va ajunge cu greu de abea la 4.3%, în ipoteza în care nu vor apare alti factori conjuncturali
care ar putea împiedeca chiar și această creștere.
Chiar dacă în unele cazuri apar unele succese ale unora dintre întreprinderile economice din UE, acestea s-au realizat cu eforturi deosebite din punct de vedere financiar și prin reducerea drastică a fortei de muncă angajată.
Sigur, unele dintre întreprinderi au cunoscut o creștere a actiunilor lor în
trimestrul al III –lea al anul 2013 până la 7%, fată de 6.3% cât evoluaseră în trimestrul al II-lea al a.c. , dar aceasta nu reflectă o realitate generală ci a unor mici pete pe harta economică generală.
În acelaș timp, urmărirea rezultatelor Bursei Europei occidentale a cunoscut în ultimul an o creștere a performantelor cu 32% ceea ce a marcat un succes cu mult peste cel realizat în anii precedenti, dar întrebarea imediată care se poate pune
este cum și care au fost tările care au participat în principal la această creștere.

Evolutia Produsului National Brut a unor tări din UE
și de pe plan mondial pentru perioada 2006-2012
și prognoza până în 2015
(%)

Notă: f = prognoză
Sursa: Eurostar

În acelaș timp, urmărirea rezultatelor Bursei Europei occidentale a cunoscut în ultimul an o creștere a performantelor cu 32% ceea ce a marcat un succes cu mult peste cel realizat în anii precedenti, dar întrebarea imediată care se poate pune
este cum și care au fost tările care au participat în principal la această creștere.
Aproape de sfârșitul anului 2012, analiștii finantiști în dorinta de a stimula mișcarea capitalurilor sugerau cumpărarea de actiuni ale unora dintre companiile europene. Cei ce au dat curs unei asemeni informatii s-au îmbogătit, actiunile acestor companii crescând cu 15%.
Rezultatul a fost bun pentru anumiti investitori, dar tot așa, cum afirmam și mai înainte, niște mici pete pe harta mare a economiei mondiale.
Cu toate acestea cei ce urmăresc evolutia economică a UE pot dovedi cu date și fapte concrete că între tările membre ale UE s-au manifestat și încă continuă să există mari discrepante.
În Germania, de exemplu, economia a fost și continuă să aibă o notă de prosperitate cel putin în comparatie cu alte tări din UE.
Exporturile realizate de Germania sunt în continuare un succes al acestei economii, și continua promovare a acestei activităti economice a ajuns la un
punct de divergente cualte tări europene și chiar cu Statele Unite.
O serie de deate statistice prezentate de către Fondul Monetar International confirmă că surplusul din activitatea comercială internatională a crescut cu
circa 18% în luna Septembrie 2013, comparativ cu aceeași perioadă a anului
trecut, în timp ce comertul exterior al altor tări europene cu greu reușește să
se apropie de limita unei balante echilibrate fără profituri.

Banca Centrală Europeană confirmase aproape de sfărșitul lunii Noiembrie 2013, că surplusul monetar al UE în varianta cu cele 17 tăridin zona euro, este mai putin de 4%,
ceea ce reprezintă circa 14 miliarde euro comparativ cu
circa 18 miliarde cât a fost în luna Septembrie 2012.
În vederea promovării pe mai departe a activitătii de comert exterior, Camera de Comert a Germaniei și-a
deschis 120 de oficii în 80 de tări și cu peste 1700 de salariati.
Franta încă se zbate într-un cerc vicios al lipsei de
investitii cu capital national sau international, un procent ridicat de șomeri și o greștere de ZERO procente (după opinia lui Marc Touati – economist la firma de
consultantă ACDEFL)
Productia industriei franceze a cunoscut o creștere total nesemnificativă cu
0.1% comparativ cu un an în urmă când creșterea era numai de 0.5%.
Unele date statistice prezentate de Eurostar, confirmă că ar exista începutul
unui oarecare optimism, char dacă acesta este în momentul de fată cu mult sub sperantele tărilor membre.
Industria italiană a manifestat semne de cădere și înainte de declanșarea crizei
economice, iar întreprinderile care având ceva resurse financiare, au reușit cât
de cât să reziste, tăind drastic numărul salariatilor.
Profiturile companiilor italiene sunt mult mai mici decât în trecut * spunea în urmă cu câteva săptămâni Rosario Sgroi, șeful întreprinderii So.Tel, din Roma,
care asigură sistemul de legături pentru diverse actiuni de cercetare a opiniei publice.
Evolutia PNB pe trimestre în UE în general
pe perioada 2006-2013 și prognoza pentru 2014


Sursa: Eurostar, Date prezentate la 14 Noiembrie 2013

Semnele slăbiciunii a două dintre tările cele mai dezvoltate din punct de vedere economic ale UE explică decizia Băncii Centrale Europene (BCE) care în mod neașteptat a redus rata dobânzilor la începutul lunii noiembrie 2013.
Comparatia între unele tări din UE cum ar fi cea dintre Grecia și Irlanda oferă
prilejul unei aprecieri deosebite a Irlandei. În timp ce Grecia își anuntase aparitia
și mentinerea recesiunii economice de luni de zile, Irlanda a dovedit că și-a
revenit din criza economică și se așteaptă că economia irlandeză va ieși din
planul international de salvare economică până la sfârșitul anului 2013. Administratia de la Dublin a informat conducerea UE că acoperirea diferitelor costuri determinate de împrumuturile făcute în vederea refacerii economice s-au redresat până la un nivel mai mult decât acceptabil.
Dacă la sfârșitul acestu an, de care nu ne mai desparte decât o lună de zile, întradevăr această tară se va considera că a ieșit de sub spectrul crizei
economice, experienta ei ar putea să constituie un exemplu și pentru alte tări
cum ar fi de exemplu Grecia, Spania și altele.
Analiza economiei engleze confirmă că această tară își consolidează din nou pozitia economică și acest lucru se reflectă nu numai în revenirea PNB dar Banca Angliei și-a propus să crească ratele de dobândă mult mai curând decât anuntase initial; acest lucru va duce la consolidarea lirei sterline și v-a atrage mai multi investitori nationali și internationali.
O altă tară care a surescitat interesul pentru modul de desfășurare a activitătii economice și sociale este Suedia.
Modelul suedez de recuperare din criza economică a constituit unul din
punctele vizitei Președintelui Obama în Suedia (la 4 Septembrie 2013), în
drumul său pentru întălnirea Grupului 20 ce a avut loc la St. Petersburg (Rusia).
Evolutia Suedia este interesantă de știut, dintr-un anumit punct de vedere.
După o perioadă ce a culminat în anul 1968 când Suedia era recunoscută ca
fiind una dintre cele mai bogate tări din Europa, în anii 1968, ea a devenit un
stat bazat pe ajutoare și subventii de stat, devenind un model de cum nu
trebuie condusă o economie natională. Această situatie s-a derulat în paralel cu
o enormă criză imobiliară (după modelul și al altor tări, în care datorită unui
boom economic, multi s-au repezit să-și cumpere case fără să fie siguri că vor
avea cu ce să-și plătească ratele de bani împrumutati dela bănci pentru
cumpărarea imobilelor respective - informatiile prezentate de Institutul de Cercetări în domeniul Industriei).
O asemenea situatie și un deficit financiar mare au creat aparitia unor credite
enorme și care deveniseră o mare problemă pentru guvernul suedez.
Guvernul Suediei și-a propus și a realizat o inversare a acestui credit folosind
cu mult curaj politica economică și devenind astfel ”un model” real al unei
politici economice și sociale.
În urmă cu aproape o decadă FMI și OECD au remarcat că Suedia ajunsese să
aibă cea mai scăzută rata a inflatiei din întreaga Europă și ajunsese să reducă
taxele impuse activitătii industriale la cel mai jos nivel posibil.
Sumele intrate în bugetul national au fost folosite în principal pentru
dezvoltarea activitătii de cercetare și dezvoltare.
Cheltuielile publice din cadrul PNB au fost reduse cu peste 20% fiind
îndreptate spre acoperirea unor cheltuieli sociale și pentru asistenta medicală.
Educatia copiilor devenise un element cheie al grijii guvernului, iar părintii
au primit un suport din partea guvernului pentru ași trimite copii la școli
publice sau particulare.
Cu toate acestea în Suedia sunt luati în consideratie și factorii economici ai competitiei și ai pietei libere urmărindu-se tot odată eficienta activitătii guvernamentale.
Nu știu dacă un sistem de tip socialist ar mai putea avea succes în aplicare în fostele tări din spatele cortinei de fier, ce au suferit zeci de ani de pe urma
aplicării unui asemenea sistem, dar este și va fi în continuare interesant de
urmărit în ce conditii va mai evolua, și cu ce rezultate.
 Asia
Thailanda
În perioada 1985-1995 Thailanda a cunoscut o adevărată prosperitate,
avînd una dintre cele mai mari creșteri economice (în medie de 9%).
Creșterea presiunii speculative asupra monedei nationale , a condus în 1997
la o criză economică cu care ocazie s-au descoperit o multitudine din punctele
slabe ale activitătii sectorului financiar. Această situatie a dus la manifestarea crizei care s-a extins luând proportii în întreaga lume asiatică.
Thailanda a intrat într-un proces de recuperare economică în 1999, având o creștere de 4,2% și apoi de 4,4% în 2000, în cea mai mare parte datorită
activitătii de comert exterior prin extinderea exporturilor – care au crescut cu
20% în 2000.
În 2003 cresterea economică s-a estimat la aproximativ 6,3% și prognozele
prevedeau o creștere de 8% și 10% pentru 2004 și 2005.
În ultimile decade Thailanda este recunoscută pe plan mondial pentru
dezvoltarea industriei electronice ; iar în 2010 productia de camionete a
depășit-o pe cea a Japoniei.
În afară de a fi cel mai mare exportator de orez, Thailanda mai este considerată
ca fiind cel mai mare exportator de cauciuc și numărul doi în exportul de zahăr.
UE a intentionat să încheie cu tările din ASEAN un Acord de liber schimb
(FTA - Free Trade Agreement) cât mai cuprinzător care să acopere serviciile, comertul, investitiile si cooperări în turism, educatie, IT&C etc.
Negocierile de la bloc la bloc s-au desfăsurat în perioada 2007-2009 si s-a
ajuns la conculzia că, din cauza diferitelor stadii de dezvoltare si crestere a
economiilor tărilor membre ale ASEAN este recomandabilă lansarea unor negocieri bilaterale cu fiecare tară în mod separat.
În anul 2010, au fost initiate negocieri separate între UE si Singapore si Malaiezia.
La 6 martie 2013, la Bruxelles, presedintele Comisiei Europene si prim-
ministrul Thailandei au luat decizia comună de a initia negocieri pentru un
Acord de liber schimb între UE și Thailanda. Prima rundă de negocieri a avut
loc la Bruxelles în perioada 27-31 mai 2013.
Din cauză că Thailanda nu mai îndeplineste conditiile si standardele de
apreciere stabilite de UE pentru desemnarea tărilor cu necesităti de sprijin în comertul cu bunuri si servicii în vederea asigurării dezvoltării, se preconizează
că nu va mai putea beneficia sau extinde după 31 decembrie 2015 avantajele oferite de Uniunea Europeană.

China
Cea de-a doua mare economie a lumii, continuă să prezinte și în prezent
semnele îngrijorătoare care au declansat criza financiară care a debutat în
Statele Unite.
În prezent principalele probleme ale economiei chineze se regăsesc în datoriile
care au o rată de acumulare tot mai accelerată.
„China se confruntă cu riscuri tot mai mari ale unei crize financiare sistemice,
iar guvernul trebuie să ia măsuri rapide pentru a le limita.
Multi economiști și politologi consideră că amploarea riscurilor financiare
din China nu sunt evaluate corect. După opinia unor prognoziști (din cadrul
băncii Nomura) ce ar putea fi considerati ca fiind ”pesimiști”, în cazul în care statul chinez va continua să ducă o politică monetară relaxată în acest an,
s-ar putea să asistăm la manifestarea unei crize financiare în 2014, alimentând inflatia si o extindere a datoriilor la nivelul întregii economi.
În analiza evolutiei fenomenului crizei economice trebuie tinut seama de
raportul care există între datoria internă a tării si produsul intern brut.
Opinia unora dintre economiștii specialiști pe problemele crizelor economice
la care se raliază și autorul, este aceea după care situatia unei economii devine
cu atât mai critică, până aproape de faliment, cu cât gradul datoriei nationale ajunge la mari proportii, iar China a atins în momentul de fată acest nivel.
Înainte de criza din 2008, raportul era de 121% si a crescut până la 155% în 1012, ca rezultat al politicii sale fiscale si monetare aplicate de guvern în
vederea intentiei de consolidare a cresterii economiei.
Economistii băncii Nomura au atras atentia că efectul ”de levier” în conditiile acestea a crescut cu 34% în ultimii patru ani, în timp ce Statele Unie au cunoscut
o crestere de 30% fată de cei cinci ani înainte de a intra în criză.
Analiza evolutiei economiei chineze dovedește că această tară se confruntă si
cu scăderea potentialului de crestere a economiei, antrenată de evolutia negativă
a productivitătii si a fortei de muncă. De asemeni analiza fortei de muncă
confirmă că populatia aptă de muncă a tării a început să scadă începând cu
anul 2012.
Desigur, o asemenea analiză nu poate constituii un mare pericol tinînd cont de numărul imens de mare al populatiei acestei tări, dar care manifestă și o
tendintă de îmbătrînire datorită planurilor initiate de guvernul comunist chinez,
în urmă cu mai multi ani, de reducere a numărului copiilor într- familie.
Inflatia accelerată a preturilor proprietătilor este ultimul semnal de avertizare
care se reflectă în economie, au declarat economistii Nomura.
Conform datelor oficiale, preturile locuintelor au crescut cu 113% între 2004 si 2012 în principalele orase ale Chinei.
În anul 2012, cea de-a doua mare economie a lumii a crescut cu 7,8%, stabilind
cel mai lent ritm de dezvoltare din ultimii 13 ani. Pentru anul 2013, guvernul chinez a stabilit un obiectiv de crestere anuală de 7,5%.
Din cele de mai sus reiese marea competitie ce se desfășoară pe plan mondial pentru ieșirea din criză și tot odată de asigurare a unei pozitii cheie în
geopolitica mondială.

Concluzi
Actuala criză economică ne determină nu numai la cunoașterea cauzelor și efectelor unui asemenea fenomen cu multiple implicatii sociale și politice, dar
și la căutarea și aplicarea celor mai apropiate solutii pentru prevenirea
repetării sau a reducerii pe cât posibil a unor asemenea șocuri grave și de
lungă durată.
Din acest punct de vedere conducerile administrative la nivelul fiecărei tări
sau stat (în cazul Stastelor Unite) trebuie să-și asume o maximă responsabilitate
de angajare în analiza preventivă a factorilor ce pot provoca asemnenea riscuri.
Mentinerea unei balante între venituri și cheltuieli și în special asigurarea
economiilor precum și utilizarea lor spre nevoile imediate ale activitătii
economice cu efecte pozitive asupra vietii populatiei este una din cheile de
succes ale oricărei tări.
Un profesor de economie politică spunea la un moment dat:
”Nu contează cât căștigi, ci cât economisești”.
Poate nu ar strica ca actualii și viitori conducători din tările dezvoltate sau în
curs de dezvoltare, să tină seama de un asemnea sfat simplu dar deosebit de important, care își poate găsi aplicabilitatea la nivelul fiecărei persoane, a
fiecărei familii, comunităti sau la nivelul fiecărei tări.
În conditiile globalizării devine din ce în ce mai imperioasă necesitatea
mentinerii unui echilibru financiar ”global” la care în mod activ trebuie să
participe toate tările tinîndu-se cont de gradul lor de dezvoltare economică,
precum și de posibilitătile de dezvoltare și de folosire eficientă a tuturor
resurselor de care dispun (umane și materiale).
Un element esential este ca organele de urmărire și control ale diferitelor
activităti economice la diverse nivele locale și la nivel guvernamental,
să-și asume completa responsabilitate pentru cercetarea continuă a diverselor activităti și informarea imediată a organelor legislative, juridice
și de coercitie pentru penalizarea oricăror deficiente, neregularităti, sau fraude
ce apar.
Trebuie amintit că descoperirea cu întârziere și amânarea analizării unor
asemenea deficiente sau fraude au stat la baza unor riscuri cu efecte asupra sistemului financiar la nivel national și international.
Reanalizarea cât mai urgentă de către fiecare Administratie guvernamentală a bugetelor nationale și a sistemelor financiare și eliminarea oricăror cheltuieli nejustificate (în special în perioadele în care apar riscurile unor dereglări financiare), constituie un element esential al prevenirii fenomenelor de criză.
Folosirea cu maximum de atentie și respect a tuturor resurselor materiale și
umane precum și folosirea lor în sprijinul dezvoltării economiei nationale își
pot aduce o contributie substantială la eliminarea sau cel putin la diminuarea
riscurilor unor dereglări economice.
Combaterea oricăror acte de coruptie și sanctionarea lor de către organele create
în acest scop, poate elimina pericolul celor mai grave riscuri de destabilizare economică.
Cu speranta că la un anumit moment dat, care este destul de greu de precizat în momentul de fată, criza economică își v-a restrînge efectele manifestate atât de brutal ani de zile, se va putea să asistăm la aparitia unor raze de lumină și pentru populatia României. Astfel s-ar putea să vedem din nou un spirit de bun augur pentru fiecare om.







Din bibliografia consultată

- Alesina, Alberto si Allan Drazen. "Why Are Stabilizations Delayed
American Economic Review, Nr. 5, 1991. pp. 1170-88.
- Berca, Alex – Crizele economice și Ciclicitatea lor, Editura Institutului
European, Iași, România, 2011
- Berner, Richard- A Deeper US Recession Goes Global, Morgan Stanley
Global Economic Forum online, Octombrie 2008
- Fein, P. H. Kim – Invisible Hands, W.W. Norton, New York, 2009
- Hewitt, Gavin- ‘Europe : A pause in the crisis’ CNN, disponibil la:
http:// cnn.com, 14 mai 2010;
- Lin, Justin Yifu. Economic Development and Transition: Thought,
Strategy, and Viability, Marshall Lectures, Cambridge University
Press, January 2009
- Ron, Paul – End of FED, Grand Central Publishing, New York, 2009
- Suskind, R. – The way of the World, Inprind of Harpoer ollins Publisher,
New York, 2008
- Zakaria, F. – The post American World, Norton & Company, Ltd., London,
2008
- Fondul Monetar International, publicatii 2009-2012, http:imf.com




Annapolis/Washington








Dr. Alex Berca    2/20/2014


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian